Parintele Iustin Parvu a trecut la Domnul

[adam000]

În prealabil postat de alisima

Are o fata senina de parca se odihnea un pic,
-----
,o pace si liniste plutea in aer si parca ne mangaia inimile indurerate.

EXACT asa a afost si la inmormantarea parintelui Teofil Paraian! EXACT asa!
Cand am auzit de moartea parintelui nu imi venea sa cred. Parca timpul se oprise in loc si nu intelegeam cum poate sa fie asta: omul care mereu fusese acolo, dintotdeauna, mereu aproape si disponibil, care dintotdeauna era la Sambata de parca era dimpreuna cu manastirea, deodata nu mai era, murise, iar eu nu intelegeam cum poate sa nu mai fie. Si nici nu imi inchipuiam cum poate sa fie fara el, pt ca nu fusese niciodata vreun timp fara parintele Teofil. Asa ca nu imi inchipuiam ca la manastire, la inmormantarea lui, am sa gasesc acea atmosfera de pace si mangaiere reala de la Dumnezeu, pt rugaciunile lor, pe care vad ca o descrii si tu la parintele Iustin Parvu.

Oare ce inseamna aceasta pace si mangaiere? Oare inseamna ca si in moarte ei isi manifesta dragostea lor crestina fata de noi (aproapele) sa ne mangaie Dumnezeu cu dragostea Sa prin rugaciunile lor? Oare asta inseamna dragostea crestina - cea care biruie moartea proprie si in loc de suferinta mortii proprii se gandeste la aproapele? Ma intreb.