Incredibil !

[cezar_ioan]

Ia zi, Daniele: te chinuie rău semnătura aia a ta? De ce te chinuieşti aşa, frate: cu conflictele, cu ambivalenţa, cu încălcarea cuvântului propriu?
Mai bine te-ai îmblânzi niţel la inimă. Poţi începe, de pildă, cu smerirea minţii.
Poţi continua cu reconsiderarea semnăturii.
Zic şi eu, nu fie cu supărare....

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.
Foarte rău mă chinuie. Chiar ne pierdem timpul preţios de mântuire, aici în furtunile minţilor altora. Îţi scriu zâmbind. Dar cu durere în suflet, pentru mulţi.
Dar văd intenţia ta bună, frate drag. Îţi mulţumesc că ţi-ai dori să nu plec de pe forum.
Bine spui. O, de ne-ar da da Dumnezeu smerenie minţii, smerita cugetare, căruia i se mai spune şi trezvie sau discernământ, e o virtute atât de rară, de puternică şi de luminoasă.
Rămân însă statornic în ce am hotărât. Mai scriu aici până când adminii vor sterge contul meu sau mai maxim câteva zile, nu ştiu câte.

Şi să nu fiu off-topic, rămâne valabil ce am spus, în celălalt post mai sus, la care adaog o recomandare, cartea Părintelui Patriarh, Preafericitul Daniel (cu adevărat preafericit e, minunatul de el), Comori ale Ortodoxiei, editura Trinitas, Iaşi, 2007, 452 pagini. Ca să puteţi să-l înţelegeţi mai bine, să vedeţi ce comoară de suflet are, Patriarhul nostru drag, Daniel:



Iertare.
Bucurii.