Pacatul

[adam000]

În prealabil postat de Annyta

De unde ştii acestea? Este oare o auto-pedepsire, vocea conştiinţei noastre, care ne mustră? Dar ce ne facem când nu simţim dragostea lui Dumnezeu chiar dacă nu păcătuim.... ca atunci când suntem pradă akediei, plictiselii, însingurării? Cum ne putem bucura de lucrurile mărunte pe care le avem la dispoziţie, astfel încât să nu fim atraşi şi învinşi de ispite?

Poate că e perioada vacanţelor şi sunt obosită... Dar aş vrea să nu-mi pierd timpul în zadar şi nu ştiu cum să fac lucrul ăsta...

Cred ca Dumnezeu e atat de milostiv ca nu ne-ar lasa sa nu ne mangaie cu dragostea Lui daca nu am pacatui in vreun fel. Adu-ti aminte de zbaterea Sfantului Siluan - si era sfant! (nu ca noi...). Cand nu mai simtea Harul si totusi se nevoia din rasputeri sa il gaseasca pe Dumnezeu (sa nu pacatuiasca), Insusi Dumnezeu i-a explicat unde pacatuia si l-a invatat si cuvantul de folos de care avea trebuinta! Deci cata grija are chiar Dumnezeu de om!
Asa ca solutia este, cred, sa ne rugam si noi Lui Dumnezeu sa ne descopere unde pacatuim, atunci cand nu ne dam seama si simtim ca sintem departati de El (cand nu simtim dragostea Lui Dumnezeu) - sa il intrebam direct in rugaciunea noastra pe El, sa ne varsam Lui supararea noastra, chinul acesta al nostru, asa cum a facut si Sf Siluan.
Akedia, plictiseala, insingurarea (ca lipsa a dragostei) sint pacate - arata ca omul e departat de Dumnezeu in acea stare.

Lucrurile marunte din lumea aceasta de care ne bucuram, pot fi distractie (distragerea atentiei de la rugaciune) - caz in care pot fi ispite, sau din contra, pot fi motiv de intoarcere spre Dumnezeu daca odata cu mangaierea odihnei lumesti primite prin ele, ne putem gandi la creatorul Lor si la grija ce ne-o poarta, si astfel sa dam Slava si Multumire Lui Dumnezeu si pt ele! Depinde de pozitionarea noastra fata de lume si fata de Dumnezeu, nu?