Yahoo! - etimologie, traducere

[cristiboss56]

Neseriozitatea nicicand nu a fost o virtute . . . !
Bine scria Iustin Popovici :
"Dacă-ţi urmezi mintea ta şi nu mintea lui Hristos, dacă-ţi urmezi voinţa ta şi nu voinţa lui Hristos, după cum se menţionează în Sfânta Evanghelie, sufletul tău nu este curat, nu este sfinţit, este pierdut în jungla rătăcirilor stricătoare de suflet şi înfiorătoare. Pentru că păcatul, răul, a reuşit să zidească înăuntrul nostru, alături de acel suflet cu chip dumnezeiesc pe care l-am primit de la Dumnezeu, propriul lui suflet. Dacă păcatul nostru devine urmare, creează înăuntrul nostru propriul lui suflet. Dacă înfăptuim păcatul, acesta, etapizat, ia chip în sufletul nostru. Alături de acel suflet cu chip dumnezeiesc, pe care Dumezeu ţi l-a dat, tu aduci un străin care te robeşte.
Acesta stăpâneşte, pe când tot ceea ce este dumnezeiesc înăuntrul tău este ca şi adormit, ca şi înţepenit. L-ai dipreţuit, şi acela nu mai trăieşte în tine, moare.
Păcatul creează în noi lumea lui proprie, creează înauntrul nostru propria lui filosofie, propria lui concepţie despre lume. Păcatul urmăreşte să ia locul lui Dumnezeu în sufletul tău, locul Persoanei (Feţei) lui Dumnezeu. Aceasta vrea să o facă păcatul. Păcatul, în realitate, vrea să-l lipsească pe om de acele frumuseţi dumnezeieşti pe care le are în sufletul său. Dar însuşi diavolul se luptă prin intermediul păcatului să făurească înăuntrul tău şi înăuntrul meu propria lui icoană. Pentru că păcatul întotdeauna se aseamănă cu diavolul. Întotdeauna, atunci când îl îmbrăţişăm, întipăreşte încet-înet în sufletul nostru propriul lui chip întunecat. Astfel, prin păcat, prin urmarea păcatului, ia chip înăuntrul nostru un alt eu, un alt suflet, un alt sine, acel sine de care Domnul cere să ne lepădăm: “Căci nu fac binele pe care voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc“(Romani 6:19)."

[lore86]

nu am cunoscut inca om care sa fie asa de nesatios in cunoasterea si patrunderea celor sfinte ca si Ionut.
dar din pacate, nu intra in tipologia omului care inghite orice doar ca asa trebuie. E omul intrebarilor.Si nu al intrebarilor care iscodesc, ci a intrebarilor care dezleaga taine pe care pe unii ii preocupa.
In timp ce pe unii ii preocupa esenta sfintei Treimi, pe altii ii procupa cum sa-si faca corect semnul crucii.
Fiecare dupa nivelul lui. Asta nu inseamna ca e de judecat omul care cauta, intreaba.
In definitiv, asa cum spunea N. Steinhardt, "ortodoxia nu e religia prostilor".

[cristiboss56]

În prealabil postat de lore86

nu am cunoscut inca om care sa fie asa de nesatios in cunoasterea si patrunderea celor sfinte ca si Ionut.
dar din pacate, nu intra in tipologia omului care inghite orice doar ca asa trebuie. E omul intrebarilor.Si nu al intrebarilor care iscodesc, ci a intrebarilor care dezleaga taine pe care pe unii ii preocupa.

Sunt convins ca asa este , mai ales ca va cunoasteti bine si sunteti din acelasi frumos oras , Timisoara ! Dar din PACATE aici este marele pericol al mandriei si al slavei desarte , in a confunda cercetarea celor de necercetat , precum Sfintele Taine , si a confunda orice prostioara cu cele sfinte , si de aici apar marile probleme , caci diavolul asta si doreste , risipirea mintii , smintirea celor din jur si ne indeamna in ascuns sa dam porcilor cele sfinte .
Stiu ca tineti mult la Florin , dar va rog sa fiti obiectiva pe cat se poate , dar stiu ca este extrem de greu in situatia de fata , omeneste vorbind , si de aceea dau cuvantul Parintelui Iustin , referitor la smerenie si prostie .




PĂRINTELE IUSTIN PÂRVU: Smerenia nu înseamnă prostie şi depersonalizare!


“Prestigiul smereniei, care se propovăduieşte în Biserica noastră, este haina sau mantia lui Dumnezeu pentru creştini, e această virtute înaltă pe care o are demnitatea noastră creştină. Dar această smerenie, această înţelegere profundă a principiului de smerenie a Fiului lui Dumnezeu, Care s-a pogorât din ceruri şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi s-a făcut om, prezintă o mare diferenţă faţă de smerenia pe care o înţelegem noi în veacul XXI. Smerenia din veacul XXI este interpretată greşit, anume că omul trebuie să fie desfiinţat ca personalitate. Or, în viaţa noastră călugărească smerenia depăşeşte limita tuturor înălţimilor şi decurge din demnitatea Domnului nostru Iisus Hristos care ne-a îmbrăcat cu virtuţile castităţii, sărăciei, ascultării. Acestea îl ajută pe monah în lupta pentru dobândirea mântuirii.
Prestigiul smereniei este această înălţime dumnezeiască în adânc de smerenie care îl pune pe creştinul ortodox în faţa unui model şi îi cere creştinului ortodox să fie foarte categoric şi bătăios în ceea ce priveşte apărarea valorilor noastre de credinţă ortodoxă. Nu confundăm smerenia cu naivitatea sau cu prostia.A fi smerit înseamnă a fi foarte demn, onoarea sfântă a smereniei nu se dobândeşte prin supunerea la tăvălugul mediatic, prin a asculta tot ce ni se spune şi tot ce ni se porunceşte de către mai marii lumii.
Noi, creştinii ortodocşi, am fost foarte tari în istorie, atunci când au fost puse în joc valorile credinţei noastre. Când a fost vorba de apărarea icoanei au ieşit călugării din pustie şi au mărşăluit pe străzile Constantinopolului şi nu au vorbit nici unul. Numai cât i-a privit lumea în adâncimea smereniei lor şi a revoltei lor şi a fost de-ajuns. La Sinodul al VII-lea s-a restabilit cultul icoanelor, o urmare a acţiunii monahilor care s-au impus cu smerenia lor demnă.
Smerenie nu înseamnă să te laşi copleşit, să le permiţi să vină peste tine, să-ţi golească mintea şi casa, cum vin acum toţi cei din Occident şi fac aicea educaţia poporului nostru. Smerenie, să fim supuşi, ascultători, că de aceea sunt rânduite cele mai mari, dar asta nu înseamnă că dacă e mare are şi dreptate şi adevărul de partea lui. Poate să fie un străin care vine să-mi dea ordine şi să mă supună. Aşa am trăit în comunism atâta amar de vreme, ni se cerea să facem ectenii, să ne rugăm pentru Nicolae Ceauşescu, apoi pentru Constantinescu şi pentru toţi -eştii, ceea ce nu înseamnă deloc ascultare, smerenie, ci mai degrabă este vânzare, tot mai căzută, până la trădarea naţiei noastre“.

[cristiboss56]

În prealabil postat de lore86

N. Steinhardt, "ortodoxia nu e religia prostilor".

Si tot N. Steinhardt :
"Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi. (Numai despre păcatele noastre spune la Pateric ”să le tâmpim”)."