![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
Neseriozitatea nicicand nu a fost o virtute . . . !
Bine scria Iustin Popovici : "Dacă-ți urmezi mintea ta și nu mintea lui Hristos, dacă-ți urmezi voința ta și nu voința lui Hristos, după cum se menționează în Sfânta Evanghelie, sufletul tău nu este curat, nu este sfințit, este pierdut în jungla rătăcirilor stricătoare de suflet și înfiorătoare. Pentru că păcatul, răul, a reușit să zidească înăuntrul nostru, alături de acel suflet cu chip dumnezeiesc pe care l-am primit de la Dumnezeu, propriul lui suflet. Dacă păcatul nostru devine urmare, creează înăuntrul nostru propriul lui suflet. Dacă înfăptuim păcatul, acesta, etapizat, ia chip în sufletul nostru. Alături de acel suflet cu chip dumnezeiesc, pe care Dumezeu ți l-a dat, tu aduci un străin care te robește. Acesta stăpânește, pe când tot ceea ce este dumnezeiesc înăuntrul tău este ca și adormit, ca și înțepenit. L-ai diprețuit, și acela nu mai trăiește în tine, moare. Păcatul creează în noi lumea lui proprie, creează înauntrul nostru propria lui filosofie, propria lui concepție despre lume. Păcatul urmărește să ia locul lui Dumnezeu în sufletul tău, locul Persoanei (Feței) lui Dumnezeu. Aceasta vrea să o facă păcatul. Păcatul, în realitate, vrea să-l lipsească pe om de acele frumuseți dumnezeiești pe care le are în sufletul său. Dar însuși diavolul se luptă prin intermediul păcatului să făurească înăuntrul tău și înăuntrul meu propria lui icoană. Pentru că păcatul întotdeauna se aseamănă cu diavolul. Întotdeauna, atunci când îl îmbrățișăm, întipărește încet-înet în sufletul nostru propriul lui chip întunecat. Astfel, prin păcat, prin urmarea păcatului, ia chip înăuntrul nostru un alt eu, un alt suflet, un alt sine, acel sine de care Domnul cere să ne lepădăm: “Căci nu fac binele pe care voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârșesc“(Romani 6:19)."
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#2
|
||||
|
||||
![]()
nu am cunoscut inca om care sa fie asa de nesatios in cunoasterea si patrunderea celor sfinte ca si Ionut.
dar din pacate, nu intra in tipologia omului care inghite orice doar ca asa trebuie. E omul intrebarilor.Si nu al intrebarilor care iscodesc, ci a intrebarilor care dezleaga taine pe care pe unii ii preocupa. In timp ce pe unii ii preocupa esenta sfintei Treimi, pe altii ii procupa cum sa-si faca corect semnul crucii. Fiecare dupa nivelul lui. Asta nu inseamna ca e de judecat omul care cauta, intreaba. In definitiv, asa cum spunea N. Steinhardt, "ortodoxia nu e religia prostilor".
__________________
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! |
#3
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Stiu ca tineti mult la Florin , dar va rog sa fiti obiectiva pe cat se poate , dar stiu ca este extrem de greu in situatia de fata , omeneste vorbind , si de aceea dau cuvantul Parintelui Iustin , referitor la smerenie si prostie . PĂRINTELE IUSTIN PÂRVU: Smerenia nu înseamnă prostie și depersonalizare! ![]() Prestigiul smereniei este această înălțime dumnezeiască în adânc de smerenie care îl pune pe creștinul ortodox în fața unui model și îi cere creștinului ortodox să fie foarte categoric și bătăios în ceea ce privește apărarea valorilor noastre de credință ortodoxă. Nu confundăm smerenia cu naivitatea sau cu prostia.A fi smerit înseamnă a fi foarte demn, onoarea sfântă a smereniei nu se dobândește prin supunerea la tăvălugul mediatic, prin a asculta tot ce ni se spune și tot ce ni se poruncește de către mai marii lumii. Noi, creștinii ortodocși, am fost foarte tari în istorie, atunci când au fost puse în joc valorile credinței noastre. Când a fost vorba de apărarea icoanei au ieșit călugării din pustie și au mărșăluit pe străzile Constantinopolului și nu au vorbit nici unul. Numai cât i-a privit lumea în adâncimea smereniei lor și a revoltei lor și a fost de-ajuns. La Sinodul al VII-lea s-a restabilit cultul icoanelor, o urmare a acțiunii monahilor care s-au impus cu smerenia lor demnă. Smerenie nu înseamnă să te lași copleșit, să le permiți să vină peste tine, să-ți golească mintea și casa, cum vin acum toți cei din Occident și fac aicea educația poporului nostru. Smerenie, să fim supuși, ascultători, că de aceea sunt rânduite cele mai mari, dar asta nu înseamnă că dacă e mare are și dreptate și adevărul de partea lui. Poate să fie un străin care vine să-mi dea ordine și să mă supună. Așa am trăit în comunism atâta amar de vreme, ni se cerea să facem ectenii, să ne rugăm pentru Nicolae Ceaușescu, apoi pentru Constantinescu și pentru toți -eștii, ceea ce nu înseamnă deloc ascultare, smerenie, ci mai degrabă este vânzare, tot mai căzută, până la trădarea nației noastre“.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#4
|
||||
|
||||
![]()
Si tot N. Steinhardt :
"Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți. (Numai despre păcatele noastre spune la Pateric ”să le tâmpim”)."
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|