Profetia Sfantului Nil Athonitul despre sfarsitul lumii

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cezar_ioan

Iată două tipuri de exemple:
a) aspiraţia fetelor din câteva clase ale unor licee bucureştene de marcă este, la sfârşitul clasei a X-a, ca în această vacanţă de vară: să meargă la mare, cu sau fără ştirea şi permisiunea părinţilor, să se îmbete zdravăn, să experimenteze inconştienţa şi alte stări de spirit specifice consumului de alcool şi de droguri, să facă sex (desigur protejat, dar nu musai) individual şi în grup, să aibă experienţe sexuale deosebite (adică diverse forme considerate perversiuni), să fure ca distracţie, să cheltuiască mulţi bani, să se distreze foarte tare, să ia legătura cu spiritele universului, să fie libere şi descătuşate. E vorba despre multe fete, nu una sau două. Interesant că băieţii sunt mult mai rezervaţi şi mai sobri, în general. Curios lucru, pentru mine o surpriză (recunosc, plăcută).

b) majoritatea (eu aproximez ca peste 90%) nu merg la biserică la slujbe, nu se roagă (decât în cercuri de spiritism sau ceva asemănător), nu cunosc Crezul, nu cunosc Fericirile nici măcar declarativ, consideră că Dumnezeu nu este prezent în istorie dar că, dacă există, e ceva terifiant de care trebuie să-ţi fie frică. Există mare interes pentru religiile orientale şi curentul New-Age. Elevii nu cred că există viaţa veşnică după moarte în sensul arătat de Biserică, cred însă în reîncarnare, consideră că trebuie să ne distrăm acum şi să facem toate poftele întrucât vom muri şi nne mănîncă viermii.
Acestea sunt câteva din constatările (cărora le-am făcut faţă cu greu, însă din fericire cu mult calm, mulţumesc lui Dumnezeu) privind actuala stare a elevilor din liceu, elevi care au studiat religia la şcoală în ultimii 10 ani, săptămânal...

Dar parintii lor ? Tatii lor cunosc Crezul, mamele lor cunosc Fericirile ?

Exista ceva mult mai trist decat tinerii a caror viata e opaca la Evanghelie despre care vorbiti si care nu frecventeaza casa Domnului, ci viata lor e fusareala si frecventeaza case de perditie. Pentru ei, dintre care si eu am fost unul, exista speranta ca, la un moment dat, le vor cadea solzii de pe suflet si se vor converti.

Dar mult mai trista imi pare situatia foarte multor farisei ai zilelor noastre. Ei merg la biserica si sunt stalpii parohiilor. Si totusi, in timp ce afirma, uneori de pe acoperisuri, ca Dumnezeu exista, ei nu au legatura vie cu El, nu le-a patruns in vieti si in inimi, transformarea lor in Cristos, convertirea nu s-a produs. Ei aud predicile duminica de duminica, dar la sufletul lor ele nu ajung. Despre acestia a spus Dumnul: "au urechi, dar nu aud". Si mor, asa cum au trait, departe de Dumnezeu cel Viu, cu convingerea ca au facut ceea ce trebuie facut. Apologeti ai virginitatii, ei isi inseala nevasta explicandu-mi ca asta e natura barbatilor. Postitoare care citesc eticheta margarinei sa nu contina urme de unt, dar practica contraceptia, oameni care fac donatii spectaculoase copiilor cu malarie din Burkina Fasso, dar nu dau "bunaziua" vecinului, marturisitoare cu duhovnic la manastire care spovedesc pacatele colegelor, persoane care urla ca in Romania s-a latit pacatul furaciunii, pentru ca dupa cinci minute sa-mi ceara un concediu medical pentru boala ticluita: acestia sunt extraterestrii fara scapare de fiecare zi.

Ioan si eu am aceiasi parere,varsta ororilor a scazut foarte mult dar asta se petrece in contextul unor modificari sociale si economice care in mai putin de 30 de ani de acum inainte,asa cred eu,vor schimba complet fata lumii asa cum o stiam noi.Eu am sentimentul ca asistam la o repozitionare completa a lumii,parca se termina un ciclu si sunt spasme puternice si febra,concretizate intr-un fel de degringolada.Crizele,de regula,sunt insotite de asemenea manifestari,oarecum terminale,in zonele care vor fi cele mai afectate,care vor resimti cel mai mult schimbarea.Este un fel de neliniste sociala in cautarea repozitionarii valorilor si centrilor de putere,care pot sau nu sa coincida cu ce stiam noi,mie asa mi-se pare.Orice asemenea moment de trecere se face cu sacrificii,din pacate cele obisnuite.Cred ca Europa,cum o stim,se va schimba dramatic.Eu sunt tare curios cum se va pozitiona lumea crestina in acest nou context,daca va aluneca in continuare dupa curent sau daca,cu picioarele bine infipte-n pamant,va spune lumii ce trebuie spus.Si eu cumva ii dau dreptate intr-o masura lui adam,situatia este tragica dar nu finala,desi in ritmul acesta nu merge spre alta finalitate.Desi la acel moment voi fi,probabil,deja plecat la Domnul,nu-mi ramine decat sa sper ca cei care vor veni vor invata din greselile trecutului insa intr-un anumit fel cand ma uit la ei si cand ma uit in zare mi-se strange inima. Gott schenke uns nur ein festes herz,muth,demuth und geduld :)

[moldoveanu]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Ioan si eu am aceiasi parere,varsta ororilor a scazut foarte mult dar asta se petrece in contextul unor modificari sociale si economice care in mai putin de 30 de ani de acum inainte,asa cred eu,vor schimba complet fata lumii asa cum o stiam noi.Eu am sentimentul ca asistam la o repozitionare completa a lumii,parca se termina un ciclu si sunt spasme puternice si febra,concretizate intr-un fel de degringolada.Crizele,de regula,sunt insotite de asemenea manifestari,oarecum terminale,in zonele care vor fi cele mai afectate,care vor resimti cel mai mult schimbarea.Este un fel de neliniste sociala in cautarea repozitionarii valorilor si centrilor de putere,care pot sau nu sa coincida cu ce stiam noi,mie asa mi-se pare.Orice asemenea moment de trecere se face cu sacrificii,din pacate cele obisnuite.Cred ca Europa,cum o stim,se va schimba dramatic.Eu sunt tare curios cum se va pozitiona lumea crestina in acest nou context,daca va aluneca in continuare dupa curent sau daca,cu picioarele bine infipte-n pamant,va spune lumii ce trebuie spus.Si eu cumva ii dau dreptate intr-o masura lui adam,situatia este tragica dar nu finala,desi in ritmul acesta nu merge spre alta finalitate.Desi la acel moment voi fi,probabil,deja plecat la Domnul,nu-mi ramine decat sa sper ca cei care vor veni vor invata din greselile trecutului insa intr-un anumit fel cand ma uit la ei si cand ma uit in zare mi-se strange inima. Gott schenke uns nur ein festes herz,muth,demuth und geduld :)

Cu siguranta suntem intr-un moment critic al istoriei. S-ar putea nici aia 30 de ani sa nu-i mai avem.
Internetul si massmedia ne da senzatia ca stim multe si aflam totul oricand vrem noi. In realitate aflam doar ce ni se da, nu totul. Adevarul este foarte iscusit acoperit de "zgomotul informational". Tehnologia a avansat fantastic si nu ma refer la internet pe mobil, ci la alte tehnologii mult mai sofisticate cu potential devastator asuprea libertatilor (inclusiv religioase ale) persoanei. Daca inveti sa ignori "zgomotul", sa-ti cauti surse veridice de informatii si sa judeci la rece cu siguranta vei ajunge la concluzia ca situatia evolueaza rapid catre o dictatura mondiala. De fapt situatia e mult mai grava, dictatura deja exista doar ca oamenii nu o inteleg inca. Avem libertatea hamsterului de apartament: ne miscam, dormim, mancam cand vrem dar aceasta nu este libertate pentru ca daca cineva decide sa murim, murim. Cineva a decis ca Saddam Husein va muri, si acesta a murit, chiar daca era ditamai sef de stat. Evident simulacrul acela josnic de proces (Iisus la Pilat?) pe care l-a avut poate fi considerat o "amprenta" a acestor forte intunecate care controleaza lumea. La altii nici nu s-au mai sinchisit sa le "fabrice" procese: Caddafi, Chavez sau altii care urmeaza.
Eu i-as multumi lui Dumnezeu daca ne-ar lasa macar inca 10 ani de libertate actuala, sa putem sa ne rugam, sa mergem la biserica, sa spunem deschis ca suntem crestini etc.

[bluester]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar parintii lor ? Tatii lor cunosc Crezul, mamele lor cunosc Fericirile ?

Exista ceva mult mai trist decat tinerii a caror viata e opaca la Evanghelie despre care vorbiti si care nu frecventeaza casa Domnului, ci viata lor e fusareala si frecventeaza case de perditie. Pentru ei, dintre care si eu am fost unul, exista speranta ca, la un moment dat, le vor cadea solzii de pe suflet si se vor converti.

Dar mult mai trista imi pare situatia foarte multor farisei ai zilelor noastre. Ei merg la biserica si sunt stalpii parohiilor. Si totusi, in timp ce afirma, uneori de pe acoperisuri, ca Dumnezeu exista, ei nu au legatura vie cu El, nu le-a patruns in vieti si in inimi, transformarea lor in Cristos, convertirea nu s-a produs. Ei aud predicile duminica de duminica, dar la sufletul lor ele nu ajung. Despre acestia a spus Dumnul: "au urechi, dar nu aud". Si mor, asa cum au trait, departe de Dumnezeu cel Viu, cu convingerea ca au facut ceea ce trebuie facut. Apologeti ai virginitatii, ei isi inseala nevasta explicandu-mi ca asta e natura barbatilor. Postitoare care citesc eticheta margarinei sa nu contina urme de unt, dar practica contraceptia, oameni care fac donatii spectaculoase copiilor cu malarie din Burkina Fasso, dar nu dau "bunaziua" vecinului, marturisitoare cu duhovnic la manastire care spovedesc pacatele colegelor, persoane care urla ca in Romania s-a latit pacatul furaciunii, pentru ca dupa cinci minute sa-mi ceara un concediu medical pentru boala ticluita: acestia sunt extraterestrii fara scapare de fiecare zi.

Dar oare care dintre cele doua categorii de mai sus sunt mai drepte in fata Domnului ?
Niste indivizi care nu vor sa auda chemarea Lui Dumnezeu si persista in ratacirile lor sau niste indivizi care mai merg la Biserica dar tot au pacate ? (dar oare cine nu are pacate in afara de Domnul ?)