Traditia ortodoxa despre viata de dupa moarte

[glykys]

Tineti topicul deschis pana saptamana viitoare, cand o sa am si eu ceva timp sa scriu...
Pana atunci, clasicul : http://sfantulefremcelnou.files.word...stenta-lor.pdf

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Tineti topicul deschis pana saptamana viitoare, cand o sa am si eu ceva timp sa scriu...
Pana atunci, clasicul : http://sfantulefremcelnou.files.word...stenta-lor.pdf

Threadul ramane in prima pagina , merita , mai ales ca problematica mortii a fost discutata foarte putin pe acest forum , si orice element , orice postare adusa aici este de folos tuturor .
Personal ii multumesc fratelui Ioan pentru initiativa deschiderii acestui thread !
Intamplator sau nu , am dat de un articol pe site pe care-l recomand celor interesati :"Diferente confesionale cu privire la viata dupa moarte":http://www.crestinortodox.ro/dogmati...rte-68961.html

[cezar_ioan]

Din cartea lui Larchet, pag. 161, un pasaj care se referă la (deseori) controversata teologumenă a vămilor şi vameşilor (autorul sugerează să nu facem caz de aerul naiv al textului, scris pentru cei mulţi dintre noi, ci să sesizăm unde ne trimite cu gândul...):

"... atunci când vorbesc de vămi sau de judecata ce se face fiecărui suflet, Părinţii arată că omul este răspunzător pentru soarta în veşnicie,
avînd parte în lumea de dincolo de ceea ce a ales să iubească în această lume...

Cercetarea din vremea trecerii prin vămi scoate la iveală ce anume a dorit şi a iubit mai mult sufletul, mărturie stînd însuşirile sau neajunsurile lui duhovniceşti;

Hristos doar ţine seama de alegerea liberă a omului
(dacă nu mă înşel, părintele Rafail zice undeva că la Judecată Domnul îi spune sufletului "Facă-se voia ta!"),
acesta fiind într-un anume fel propriul său judecător şi făuritorul soartei sale.
"Întru ce te voi afla, întru aceea te voi judeca"... (Iez. 33, 13-20)"

[cezar_ioan]

Larchet, pp. 195-197:

Ideea că după moarte sufletul intră într-un fel de letargie, într-un somn, în care zace inert până la Învierea de obşte
a fost dezvoltată în Răsăritul ortodox de câţiva teologi marginali, mai ales sirieni, aparţinînd nestorianismului.
În Occident au înclinat spre ea o parte dintre protestanţi; Luther şi-a exprimat preferinţa pentru această teorie, iar anumite grupări protestante, printre care anabaptiştii, au şi adoptat-o.

E drept că Părinţii numesc uneori moartea somn, iar Biserica Ortodoxă spune despre Maica Domnului şi despre sfinţi că trecerea lor din această lume este "adormire", iar nu moarte.
Lămurire: Avem de-a face aici cu o exprimare simbolică, prin care "somnului morţii" i se opune "trezirea" Învierii; asemenea, că sufletul este acum în stare de repaus, dar nu ca unul mort ci, odihnindu-se dinspre lucrările sale lumeşti, nu e lipsit dincolo de o altă lucrare.

Aflăm la Părinţi anumite precizări cât priveşte faptul că sufletul îşi păstrează în lumea de dincolo capacităţile şi energiile sale.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că "sufletul celui adormit doarme şi el, însă sufletul celui mort nu-i mort şi el, ci se trezeşte."
Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, combătînd teoria adormirii sufletului, aduce un argument de natură morală: "dacă moartea ar duce la nesimţire, ea ar fi un avantaj pentru cei care au făcut multe rele."
Sfântul Ioan Casian precizează că: "sufletele celor morţi nu numai că nu sunt fără simţire, dar au simţăminte: nădejde şi tristeţe, bucurie şi teamă".
Sfântul Nichita Sinaitul: "Ducîndu-se la Dumnezeu, sufletul are ca ale sale cunoaşterea fiinţelor, vorbirea lăuntrică sau gândirea, simţirea intelectuală şi îndeosebi aducerea-aminte. Dar celelalte lucrări ale sale încetează, după cum încetează şi lucrările trupului."

La marele teolog ortodox Iustin Popovici aflăm că: "... pentru a-şi continua cu toată fiinţa lor viaţa în lumea de dincolo, sufletele dispun de întreaga lor personalitate şi conştiinţă de sine. Un bun exemplu aflăm în parabola Mântuitorului despre săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv, unde vedem că sufletul bogatului poate să vadă şi să recunaoscă persoane, simte chinurile şi arsura focului, îşi aminteşte de fraţii rămaşi în viaţă şi se îngrijorează pentru soarta lor şi judecata ce-i aşteaptă. Apostolul Petru spune că Hristos "a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare" (1 Pt. 3, 19) - adică sufletelor celor morţi -, ceea ce arată că ele sunt conştiente, în stare să raţioneze, libere şi capabile să primească propovăduirea Lui sau de a o respinge."

Sufletul se înalţă acum la o înţelegere mai fină şi mai cuprinzătoare, iar dezmărginirea lumii de dincolo îi oferă posibilităţi infinit mai bogate şi nemaivăzute de manifestare.
Aşa cum spune Părintele Serghie Bulgakov, "căzînd cortina trupului", "simţurile (sufletului) sunt desferecate şi experienţa lui se îmbogăţeşte".

Eu cred ca Noul Testament vorbeste extrem de putin,fara a intra in detalii,despre starea intermediara,cel mai bine fiind incadrata in sintagma ca cei ,,adormiti"sunt ,,in Hristos"sau dupa cum spunea Pavel ,,fie ca traim fie ca murim ai Domnului suntem".Este clar ca nu sunt inconstienti,ei participa la tesiunea intermediara a timpului dintre Inviere si Parusie,vezi cazul sufletelor martirilor de sub jertfelnic din Apocalipsa (6:9-11).In plus ideea unei inconstiente este clar in antiteza II Corinteni 5:5 unde exista teza ,,arvunei Duhului"care in nici o situatie biblica nu este sinonima cu o letargie inconstienta.Lipsa speculatiilor,in Noul Testament,cu privire la starea intermediara poate avea ca explicatie ipotetica faptul ca aceea prima generatie de crestini,asteptand Parusia in timpul vietii lor,nu luau in calcul o asemenea posibilitate decat,in cazul in care totusi ar fi existat,ca o stare in care vor fi in continuare cu Hristos care biruind moartea nu-si abandoneaza credinciosii in tenebrele infricosatoare ale unei idei despre moarte care,in VT,a cunoscut o evolutie graduala.Intradevar exista in VT pasaje care pot sugera o stare spectrala cumva,inconstienta poate,dar nici macar doctrina iudaica nu a pastrat acest concept pana la capat,el avand o evolutie interesanta,continuata in crestinism dupa momentul epuizarii cumva a primul val de inflacarata asteptare,cand urmatoarele generatii de credinciosi au trebuit sa mediteze si cu privire la aceasta posibilitate,a unei stari intermediare.Insa,indiferent ce ar cuprinde ea,atat timp cat esti in ea cu Hristos nu exista nici un motiv de teama ci doar nadejdea ca la Inviere boldul mortii va fi invins definitiv,chiar daca acum trebuie trecut prin el.Dar niciodata singuri si niciodata prada neantului.

Noi oamenii,cred eu,sunt atat de absorbiti de aceasta etapa intrucat,undeva din launtrul nostru,teama de necunoscut,de plecare din aceasta viata,cu certitudinile ei,in necunoscut ne sperie profund,suntem nelinistiti prin insasi natura noastra in fata anormalitatii numita moarte.Nu suportam ideea ca poate exista ceva mai presus de controlul nostru,de definirea noastra si atat de mult ne chinuie aceasta idee incat de multe ori meditam la ea mai mult decat conditia noastra actuala in viata de credinta.Insa mantuirea unui suflet reduce aceasta trauma psihologica a noastra la nivelul unui drum pe care trebuie sa mergem insa stim unde duce indiferent cum va fi drumul.Se discuta mult,aprins,pe avest subiect,dovada a propriilor noastre nelinisti,a durerii separarii de cei dragi,a constiintei faptul ca si noi vom trece prin asta.Cred ca nu existat epoca cand mintea omului sa nu fi fost acaparata intr-o anumita masura de acest gand,se afla undeva in noi,poate un regret ancestral dupa ce am pierdut demult.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Lipsa speculatiilor,in Noul Testament,cu privire la starea intermediara poate avea ca explicatie ipotetica faptul ca aceea prima generatie de crestini,asteptand Parusia in timpul vietii lor,nu luau in calcul o asemenea posibilitate decat,in cazul in care totusi ar fi existat,ca o stare in care vor fi in continuare cu Hristos care biruind moartea nu-si abandoneaza credinciosii in tenebrele infricosatoare ale unei idei despre moarte care,in VT,a cunoscut o evolutie graduala.

Se discuta mult,aprins,pe avest subiect,dovada a propriilor noastre nelinisti,a durerii separarii de cei dragi,a constiintei faptul ca si noi vom trece prin asta.

În timp, Părinţii au sistematizat şi comunicat lumii experienţele insuflate de Duhul referitoare la viaţa de după moarte. Slujbele, pomenirile morţilor, cântările etc. au ţinut pasul cu această adâncire a conştientizării legăturii dintre viaţa de aici şi viaţa de după moarte.
Creştinii sunt realmente cu necesitate conectaţi la această temă, fără de care totul poate părea o teorie oarecare sau un sprijin psihologic cu oarecare eficienţă însă nimic mai mult.

Odata cineva mi-a spus sa pun alaturi atitudinea in fata mortii ce se apropia a Apostolului Pavel,din II Timotei 4:6-8,cu cea a lui Ignatie Teoforul.Pavel astepta sa fie ,,turnat ca o jertfa de bautura"iar Ignatie astepta sa fie sfasiat de fiare ca sa ajunga ,,paine curata a lui Dumnezeu".Cum se implinesc in martiri cuvintele Lui.Am vazut inscriptii dintr-un vechi cimitir crestin,de undeva din primele doua secole.Cutremuratoare,simple cuvinte de ramas bun,credinta si incredere in ce va urma,parca ii vedeai in fata ta cum isi luau ramas bun si se reintalneau in eternitate,cuminti,sfiosi si tacuti,cu pacea Lui invaluindu-i.M-am simtit straniu,parca atinsesem o lume care prindea chip in jurul meu intr-un mod tainic dar nu era frica,ci doar pace.Cred ca pe langa durerea resimtita,umana,cumva traiau si o bucurie,precum a lui Pavel,de a se muta la Domnul.Este foarte greu sa vorbesti despre moarte,ceva in fiinta noastra pare a se impotrivi cu toata puterea.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cezar_ioan

Larchet, pp. 195-197:

Ideea că după moarte sufletul intră într-un fel de letargie, într-un somn, în care zace inert până la Învierea de obşte
a fost dezvoltată în Răsăritul ortodox de câţiva teologi marginali, mai ales sirieni, aparţinînd nestorianismului.

Da , am citit si eu astfel de idei , dar cred ca termenul de adormire este aici de linistire , de asezare , nu de adormirea efectiva , de "hibernare " .
Daca ai timp , draga Ioan , te rog sa citesti cate ceva si aici :http://www.sfaturiortodoxe.ro/pr_mitrofan.html

[cezar_ioan]

În prealabil postat de glykys

Tineti topicul deschis pana saptamana viitoare, cand o sa am si eu ceva timp sa scriu...

Poate săptămâna viitoare, totuşi...:)