Traditia ortodoxa despre viata de dupa moarte

[DragosP]

Am mai spus-o: să citeşti frate şi cartea lui Serafim Rose "Sufletul dupa moarte. Experiente contemporane de dupa moarte in lumina invataturii ortodoxe"

[cezar_ioan]

Luasem deja aminte...:)
Îţi mulţumesc foarte mult, frate Dragoş!

Până atunci, bun lucru ar fi să ne dai o mână de ajutor la topicul de faţă. De pildă, poate selectezi câte ceva din cartea recomandată. (Dacă ai cartea prin preajmă, desigur.)

Încă o dată, mii de mulţumiri pentru recomandare! Voi citi cu prima ocazie, prin Mila lui Dumnezeu.

[Parascheva16]

VAMEŞII VĂZDUHULUI

Când a sunat ceasul ieşirii din lume sufletul se retrage din trup şi se adună înspre cap. De aceea, pentru cei ce au dus o viaţă duhovnicească intensă, li se înseninează faţa cu o lumină neobişnuită. La mulţi dintre sfinţii nevoitori ai pustiei, în vremea ieşirii sufletului le străluceau feţele ca soarele. Sufletul e o făptură spirituală care nu are îngrădirea pe care o are trupul şi nici nu-i stau în cale piedicile trupului. În vremea aceea o conştiinţă împăcată răsfrânge o faţă senină, pe când o conştiinţă tulburată răsfrânge o faţă îngrozită.

De aceea înţeleptul dă sfatul:

1. "Adu-ţi aminte de Ziditorul tău, în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte"...
5. ... "fiindcă omul merge la locaşul său de veci...
6. (Adu-ţi aminte de Ziditorul tău) mai-nainte ca să se rupă funia de argint...
7. Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ,precum a fost, iar sufletul să- se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat."

Desfacerea sufletului de trup se face în vreme de trei zile pământeşti, începând de la momentul pe care-1 numim noi moarte. Slujba înmormântării corespunde cu dezlegarea deplină a sufletului de trup.

Să urmărim, aşadar, călătoria sufletului dezlegat de trup. La ieşirea din cortul pământesc, sufletul trece în lumea asemenea cu el, a făpturilor nevăzute, fie cu îngerii buni, dacă a fost bun, fie cu îngerii căzuţi, dacă faptele lui au fost rele. De unde pe pământ erau ceasuri, zile şi ani, dincolo e un veşnic "astăzi", o veşnicie luminoasă pentru sufletul care a dobândit sfinţenia, sau o veşnicie întunecoasă, neagra veşnicie, pentru sufletul care a iubit stricăciunea.

Acum dă sufletul de datoria cunoaşterii.

Dacă sufletul n-a ajuns, sau n-a vrut să ajungă pe pământ la desăvârşita cunoştinţă de sine însuşi, el trebuie neapărat, ca fiinţă spirituală, să se cunoască dincolo de mormânt. Sufletul trebuie să-şi dea seama de ceea ce şi-a câştigat; trebuie să-şi recunoască şi să-şi pronunţe judecata, înainte de a-i judeca Dumnezeu.

Pe pământ avea ajutorul Harului dumnezeiesc din Sfintele Taine, care-1 ajuta să se cunoască şi să-şi judece purtarea. Dincolo nu se mai poate cunoaşte pe sine însuşi prin propria lui libertate, căci misiunea de-a descoperi sufletului starea sa de stricăciune o au îngerii căzuţi. Demonii, stăpânii răului pe pământ, au să-i dea acum pe faţă toate faptele sale rele, pe care sufletul şi le va recunoaşte şi se va teme cumplit. Prin recunoaşterea aceasta va preveni judecata lui Dumnezeu, cea asupra sa. Deci toate greşelile mărturisite la duhovnic, cu inimă înfrântă şi smerită şi pentru care sufletul şi-a făcut canonul, nu se mai află ca piedică în cale, la trecerea printre cumpliţii vameşi ai văzdu*hului, căci puterea lui Dumnezeu le-a şters pe acestea din cărţile lor. La această înfricoşată cercetare a sufletului stă de faţă şi îngerul păzitor, care însoţeşte sufletul toată călătoria aceasta.

Vămile cunoştinţei sunt pentru sufletele de mijloc, care mai văd faţa lui Dumnezeu, chiar dacă vor fi osândite. Vrăjmaşii lui Dumne*zeu, ateii, care se înnebunesc, zicând cu ură că nu este Dumnezeu, nu mai trec prin vămi, ei fiind cu totul fiii pierzării. Sufletul acestora îl trag din trup cu silă mare o droaie de diavoli şi osânditul suflet n-are nici măcar mângâierea să vadă- de departe faţa îngerului păzitor, dacă necredinciosul acela era dintre cei botezaţi.

Precum nu se apropie îngerii buni de sufletul ce s-a dat pierzării, aşa nu se apropie îngerii răi de sufletele sfinţilor care, într-o stare de contemplaţie, se suie la Dumnezeu ca un şuvoi de foc. Acum, sufletul se închină lui Dumnezeu, Tatălui său, nu prin credinţă, ci prin vedere. Cei curaţi cu inima vor vedea pe Dumnezeu - asta-i fericirea.

Cunoştinţa trebuie să fie deplină, pentru stadiul în care se află sufletul acum. De aceea e condus de înger să vadă Raiul, fericirea drepţilor, răsplata faptelor bune, dar mai ales e condus să-şi vadă fap*tele sale bune pe care le-a făcut, sau pe care le-ar fi putut face, dar nu le-a făcut: Acum va pricepe sufletul ce înzestrare îi dăduse Tatăl, şi ce putea să facă, iar din acestea, cât a făcut. Acum cunoaşte care-i era măsura dată lui de Dumnezeu şi cât a împlinit-o el.

Iar ca la a noua zi pământească (a şasea zi de la îngroparea trupului) sufletul se reîntoarce la Dumnezeu şi I se închină. Pe pământ, Biserica face rugăciune a noua zi pentru cel ce s-a mutat. Cunoscuţii şi rudeniile de pe pământ, în obştea Bisericii fiind, ridică rugăciune către Dumnezeu şi iubire către fratele lor, ca să fie rânduit în ceata drepţilor, cu îngerii buni.
De la aceasta, a doua închinare a sufletului, din porunca lui Dumnezeu, sufletul merge să vadă şi iadul, suferinţele păcătoşilor, scrâşnirea dinţilor, focul cel veşnic, întunerecul cel mai de dinafară, unde e plângerea deznădejdii ultime.

Dincolo nu e timp, ca la noi, ci veşnicia. Totuşi călătoria asta a sufletului prin iad, ţine ca la 30 de zile pământeşti. în vremea aceea sufletul cunoaşte cu de-amănuntul plata păcatului, urmările relelor pe care le-a făcut el. Dacă s-a pocăit de ele, se va teme mai puţin; dacă nu se pocăise de ele şi-ş prinsese moartea într-însele, îngrozirea lui va fi cumplită. Acum îşi cunoaşte "locul" după dreptate, în care are să se muncească şi tremură de frică. '

[cezar_ioan]

În prealabil postat de DragosP

Am mai spus-o: să citeşti frate şi cartea lui Serafim Rose "Sufletul dupa moarte. Experiente contemporane de dupa moarte in lumina invataturii ortodoxe"

Citesc chiar acum, în sfârşit...!...:)
Mulţumesc, frate
şi Slavă lui Dumnezeu!

[DragosP]

Să fie cu folos!
Şi pentru că am văzut polemica ta cu Catalin pe topicul cu purcederea Duhului Sfânt recomand (fără nici o aluzie), de acelaşi autor: "Cartea facerii, crearea lumii si omul inceputurilor".

[cezar_ioan]

În prealabil postat de DragosP

Să fie cu folos!
Şi pentru că am văzut polemica ta cu Catalin pe topicul cu purcederea Duhului Sfânt recomand (fără nici o aluzie), de acelaşi autor: "Cartea facerii, crearea lumii si omul inceputurilor".

Săru-mâna!

P.S. Mai am puţin şi termin prima lectură din "Sufletul după moarte". Cu adevărat o carte foarte importantă, clarificatoare, evanghelizatoare - azi în special, când suntem prinşi între atâtea duhuri înşelătoare...!

[cezar_ioan]

Am terminat cartea.
Una peste alta, după mii de impresii, o bănuială: va trece neobservată, ca tot ce-i bun cu adevărat... (exceptînd pe nebunii care o vor lua în serios, ajută Doamne!)

[DragosP]

DEJA e neobservată. Doar sunt 30..35 de ani de când a fost scrisă.

[cezar_ioan]

Şi totuşi, tu, n-ai lăsat-o să treacă neobservată...:)
Mi-ai trecut-o şi mie în faţa ochilor, în minte şi în lacrima inimii şi, iată, acum e rândul meu să o trec mai departe, cu harul lui Dumnezeu ca pe o făclie care va rămâne mereu aprinsă în inimile credincioşilor.
Mulţumesc, frate, pentru că m-ai adus înaintea acestei scumpe cărţi!
Dumnezeu să te răsplătească pentru fapta ta bună.