O marturisire tulburatoare

@Parascheva16


Dumneavoastra imi spuneti: <<Mai citeste odata ce am spus si in ce context. Nu am spus nicaieri ca sa nu iubesti oamenii de alte confensiuni, ci am spus sa nu ne dam cu ecumenismul de dragul iubirii omenesti si sa nu e bine sa nu marturisim invatatura ortodoxa in numele iubirii, care se tot flutura cand vine vb. cine deine Adevarul si cine ba. (sau e bine sa incalci invatatura ortodoxa de dragul iubirii omenesti?)>>


Doamna,

1. Va suparati degeaba.

2. Daca tot vreti sa ma puneti la punct (e dreptul fiecarui om si-l respect) , nu credeti ca ar fi necesar ca, mai intai, sa cititi mai atent ce a spus Sfantul Nectarie? Deci: nu eu am spus, chiar nu am pretentii sa cititi cu atentie ce spun eu. Daca cititi bine, daca nu?


3. M-am obisnuit deja ca postarile mele (unele) sa fie catalogate: moderniste, ecumeniste, chiar daca sunt CITATE din vorbele Sfantului Nectarie Taumaturgul sau ale Sfantului Siluan Athonitul sau daca am postat din cuvantul rostit la Sfanta Liturghie sau din Sfanta Scriptura. E dreptul dvs. sa ganditi asa si al meu sa cred ca nu aveti dreptate nici dvs. nici altii care ma caracterizeaza astfel. N-avem voie sa avem pareri diferite? Forumul e deschis (cu anumite conditii) oricaror pareri.

Sfantul Nectarie spune (din citatul de mai sus) :
<< Acestea, ca unele ce se referă numai la credință, lasă liberă și neatinsă iubirea, căci dogma nu se războiește cu dragostea.>>
<<Niciodata nu se cuvine să se jertfească iubirea pentru o deosebire de dogmă.>>

<< Căci acolo unde este dragoste, este și adevăr, și lumină, iar râvna cea mincinoasă și slava plină de rătăcire sunt vădite și alungate de lumină și iubire.

Chestiunile legate de crediță nu trebuie să micșoreze iubirea. Învățătorii urii sunt ucenicii celui rău, fiindcă dintru același izvor nu curg și dulcele, și amarul.>>

Daca aceste vorbe inseamna modernism/ecumenism inseamna ca l-ati numit si pe Sfantul Nectarie: ecumenist.

În prealabil postat de Nastya

„Căci acolo unde este dragoste, este și adevăr, și lumină, iar râvna cea mincinoasă și slava plină de rătăcire sunt vădite și alungate de lumină și iubire.”

Strânsa legătură dintre iubire și adevăr o mărturisim mereu, la Sfânta Liturghie, înainte de Crez, când zicem: „Să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să mărturisim”.

Deci nu e cu putință rostirea adevărului fără ca mai întâi să ne iubim.
Însă numai așa cum s-a citat mai sus, în unitatea iubire-adevăr-lumină.

Căci adevărul dacă e singur înăbușă iubirea, iubirea singură ajunge să justifice păcatul; iar când se întâmplă așa, atât adevărul cât și iubirea sunt în întuneric.

[adam000]

În prealabil postat de N.Priceputu

Strânsa legătură dintre iubire și adevăr o mărturisim mereu, la Sfânta Liturghie, înainte de Crez, când zicem: „Să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să mărturisim”.

Deci nu e cu putință rostirea adevărului fără ca mai întâi să ne iubim.
Însă numai așa cum s-a citat mai sus, în unitatea iubire-adevăr-lumină.

Căci adevărul dacă e singur înăbușă iubirea, iubirea singură ajunge să justifice păcatul; iar când se întâmplă așa, atât adevărul cât și iubirea sunt în întuneric.

Intrucat cum poti sa marturisesti (in fata semenilor) ca Il cunosti pe Dumnezeu (care este iubire), ca ii cunosti iubirea Lui, daca nu traiesti iubirea Lui, daca nu iubesti cu iubirea daruita de El pe aproapele (semenul tau)? Cum poti da marturie (arata in mod nemincinos) ca esti urmator, credincios Lui Hristos = adica "crestin", daca nu traiesti cu El, (in/cu/prin) iubirea Lui fata de semeni?

[catalin2]

În prealabil postat de Nastya

Daca aceste vorbe inseamna modernism/ecumenism inseamna ca l-ati numit si pe Sfantul Nectarie: ecumenist.

Sfantul nectarie nu este ecumenist, doar interpretarea unor citate este in spirit ecumenist, desi se refera la altceva. Fiind o invatatura gresita, unii credinciosi folosesc citate pe care le interpreteaza doar in spiritul invataturii ecumeniste, desi nu au vreo legatura.
Sfantul Nectarie se refera la a-i iubi pe toti oamenii, chiar daca sunt eretici (si chiar pagani). Nu spune deloc sa acceptam si invataturile lor. La asta se refera si Parascheva, ca nu schimbam adevarul pentru dragoste, care e de fapt o parare de iubire. Adica pentru buna intelegere nu adoptam si noi niste invataturi catolice sau protestante, ca sa ne putem uni. Nu e ceva ce spune doar Parascheva, ragasim in multe articole ortodoxe aceasta intelegere.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de catalin2

Sfantul Nectarie nu este ecumenist,

Of!
Mi-ai luat o piatră de pe inimă, în sfârşit...:)))

[catalin2]

În prealabil postat de cezar_ioan

Of!
Mi-ai luat o piatră de pe inimă, în sfârşit...:)))

Cunosc un singur sfant care a scris ceva ce tinea nu numai de ecumenism, ci de new-age, daca traducerea e corecta. Este o carte scrisa in tinerete, se scrie ca apoi sfantul si-a schimbat total conceptiile, dupa ce a devenit episcop. E vorba de cartea Sfantului Nicole Velimirovici (canonizat in 2003): http://apologeticum.wordpress.com/20...numiti-sfinti/
Spuneam ca are idei new-age, pentru ca zei pagani sunt numiti sfinti, de exemplu Krishna, Buddha, Hermes sau Zoroastru. E o carte scrisa in tinerete, in 1917, in timpul razboiului, sfantul tinea cuvantari in Anglia si SUA, e posibil sa fi fost scrisa pentru cei din vest.
Oricum, stim ca sfantul avea conceptii opuse, ortodoxe, ne arata in Catehismul scris in 1949, unde chiar spune ca trebuie sa luptam impotriva punerii credintei crestine pe acelasi plan cu alte religii. Iar la explicarea pasajului din Crez "Cred intru Una, Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica" sfantul scrie:
"Se poate mântui omul în afara Bisericii?

Nu se poate mântui, pentru că Biserica este vistierul harului lui Dumnezeu, fără de care nimeni nu se poate mântui, ca o mâna desprinsă de trup."
Mai trebuie remarcat un lucru, Sfantul Nicolae a fost duhovnicul Sfantului Iustin Popovici (care stim ce pozitie transanta avea in legatura cu ecumensimul), sfantul Iustin insistand in timpul vietii pentru canonizarea sfantului Nicolae.

Prin acest exemplu vedem cum cineva care are conceptii new-age ar putea sa prezinte ca dovada aceasta carte, desi e un adevar trunchiat. Chiar am gasit referiri la aceasta carte pe site-uri ezoterice.

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

Prin acest exemplu vedem cum cineva care are conceptii new-age ar putea sa prezinte ca dovada aceasta carte, desi e un adevar trunchiat. Chiar am gasit referiri la aceasta carte pe site-uri ezoterice.

Din pacate este chiar o practica curenta, si deloc rara, derivata parte din dorinta de manipulare, parte din ignoranta, de a folosi tot ce a scris sau spus cineva cu o viata inbunatatita, pe parcursul vietii, pe post de adevar absolut si infailibil.

În prealabil postat de catalin2

Sfantul nectarie nu este ecumenist, doar interpretarea unor citate este in spirit ecumenist, desi se refera la altceva. Fiind o invatatura gresita, unii credinciosi folosesc citate pe care le interpreteaza doar in spiritul invataturii ecumeniste, desi nu au vreo legatura.
Sfantul Nectarie se refera la a-i iubi pe toti oamenii, chiar daca sunt eretici (si chiar pagani). Nu spune deloc sa acceptam si invataturile lor. La asta se refera si Parascheva, ca nu schimbam adevarul pentru dragoste, care e de fapt o parare de iubire. Adica pentru buna intelegere nu adoptam si noi niste invataturi catolice sau protestante, ca sa ne putem uni. Nu e ceva ce spune doar Parascheva, ragasim in multe articole ortodoxe aceasta intelegere.

Cu scuzele de rigoare, partial Off-toppic

@Catalin2

Nu e greu sa observi ca pe forumul nostru crestin ortodox sunt grupuri si grupulete de prieteni; nu poate fi un secret si nici nu e rau. E de asemenea usor sa observi ca, de multe ori, trei sau patru sau N prieteni incearca sa desfiinteze postarile unui forumist sau sa le apere pe ale altuia(cateodata chiar sa le elogieze). Nici asta nu e rau si nici nu e in afara Regulamentului etc. Eu le doresc succes – in continuare – tuturor acelora care procedeaza astfel. (Am vazut asta chiar din primele zile cand am poposit pe forumul crestin ortodox in octombrie 2006 cand aveam user name: Volga).
Nu fac parte din niciun grup; nu ma razboiesc cu nimeni, nu „poposesc” pe forum pentru a „socializa”(as sterge verbul „ a socializa” din limba romana, daca as putea).
De cate ori am scris ceva am facut-o pentru ca am avut impresia (poate gresita) ca pot sa comunic ceva. Asa cum am mai spus, ma repet (dar asta e, nu sunt la panoul de oanoare la „Asa DA”, eu de obicei sunt la rubrica „Asa NU”), nu ma supar si incerc sa nu dau pe afara de mandrie cand, cineva, uitand de unele reguli nescrise ale forumului, gaseste interesanta vreo postare Nastya.

Aici trebuie sa subliniez: ceea ce scriu nu este rezultatul unei aparitii in vis (sau cum se intampla cu domnul din povestea ”Intalnirea unui ateu cu Dumnezeu”pe care am urmarit-o gratie You Tube ) nu e urmarea unei revelatii; de cele mai multe ori sunt citate din scrierile Sfintilor Parinti, citate din Biblie sau cuvinte/invataturi spuse de parintele meu duhovnic. Deci ceea ce am adunat in sufletul meu si in mintea mea, vreme de 23 de ani, din cele spuse, din fata altarului, de catre parintele meu duhovnic.

N-am reusit sa inteleg ce va determina sa vedeti aproape in orice postare de-a mea gandire ecumenista, modernista si contrara/ potrivnica/ defavorabila credintei ortodoxe. Nu, nu va cer sa-mi explicati pentru ca ne apuca Sfarsitul Lumii.

Acum o sa ma refer doar la citatul pe care l-am dat din Sfantul Nectarie pentru sublinia un aspect al gandirii ortodoxe exprimate de un Sfant, un om care a trait in secolul al XX-lea, deci foarte aproape de timpurile noastre.

Un om care a devenit un vestit teolog, un om care a fost la un moment dat episcop, un om care a avut de suferit de pe urma uraciunii omenesti; un om pentru care iubirea si smerenia au fost calitati de capetenie, un om pe care Dumnezeu l-a asezat in randul Sfintilor. Un Sfant ale carui moaste aduna mii de pelerini pentru inchinare.

Citatul respectiv spune totul. Nu inteleg pentru cine ati facut o interpretare, sau talmacire... Sau de ce a fost nevoie de o rastalmacire.

Cine vrea sa inteleaga ce a spus Sfantul Nectarie trebuie doar sa citeasca fragmentul respectiv.
„Explicatia” dvs. este pe alaturi si.... in loc sa indrepte atentia spre ce a spus Sfantul, indreapta atentia spre ce nu a spus Nastya sau spre ce credeti dvs. ca a insinuat Nastya.


Daca Mantuitorul Iisus Hristos ne spune ca cea mai mare porunca este porunca Iubirii, de ce trebuie sa ignorati asta?

Ce inseamna sa iubesti pe Dumnezeu: sa-I indeplinesti poruncile. TOATE.

Deci: daca Il iubesti pe Dumnezeu, nu poti sa nu iubesti adevarul, pentru ca adevarul este Cuvantul lui Dumnezeu ; daca Il iubesti pe Dumnezeu, nu poti sa nu-ti iubesti aproapele; daca Il iubesti pe Dumnezeu, nu poti sa urăsti; daca Il iubesti pe Dumnezeu nu poti sa furi, sa ucizi, sa desfranezi, sa te inchini la idoli etc. etc.

Sintetizand, spune Sfantul Nectarie: << Căci acolo unde este dragoste, este și adevăr, și lumină, iar râvna cea mincinoasă și slava plină de rătăcire sunt vădite și alungate de lumină și iubire.>>

<< Crestinismul se adresează celor trei facultăţi ale sufletului:1. cunoaşterea, 2. iubirea şi 3. voinţa.

1. Cunoaşterea Sfintei Treimi, aceasta este viaţa veşnică. (Ioan 17,3).

2. ..”De mă va iubi cineva, poruncile Mele va păzi şi voi veni împreună cu Tatăl şi la el ne vom face locaş" (Ioan 14,23).

3. ..”Iar voi fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este" (Matei 5,48)
Iată deci cele trei însuşiri sufleteşti: cunoaşterea de Dumnezeu, ca o condiţie a vieţii veşnice; iubirea, o condiţie a îndumnezeirii omului; şi voinţa, o condiţie a desăvârşirii>>

<<E un creştinism defectuos acela care exaltă numai câte una dintre aceste trei însuşiri ale sufletului.

De pildă: creştinismul nu e numai cunoaştere, căci aceasta duce la raţionalism, - la o micşorare a lui pe măsura minţii omeneşti, mărginită şi neajutorată.

Nu e nici numai iubire sau sentiment, căci aceasta duce la misticism, care nu e sănătos, în cele mai multe cazuri, şi sfârşeşte în fanatism.

Nu e nici numai voinţă, căci numai cu această însuşire, se ajunge la activism şi autoritarism, un fel de dictatură în numele lui Iisus.

Prin urmare, câtă vreme facultăţile sufleteşti nu-s unificate în Hristos, omul nu e centrat în jurul lui Dumnezeu, creştinismul său e un creştinism sectar, sau dătător de sectă.>>

(Din invataturile Printelui Arsenie Boca, Rostul incercarilor, Ceva despre cunoasterea de Dumnezeu, Editura „Credinta stramoseasca”, 2008, pag. 55)

[<<Unde ești, Doamne, Lumina sufletului meu, unde ești, Bucuria sufletului meu? De ce m-ai aruncat pe mine de la fața Ta, iar sufletul îmi este atât de îngreuiat? Pentru ce Te ascunzi Tu de mine?”, se lamentează Sfântul Siluan. Într-adevăr, se cuvine să ne întrebăm: pentru ce pierdem noi harul, odată dobândit? Sfântul Siluan deosebește trei cauze: slăbiciunea ontologică a omului, trufia și pedagogia dumnezeiască.>>

<<Acestea fiind spuse, se poate întâmpla ca, în chip încă și mai subtil, Dumnezeu, după ce ni S-a arătat prin intermediul harului Său, „să Se ascundă” iarăși. Și aceasta, pentru o perioadă mai mare sau mai mică de timp. „Voia Ta mi-a dăruit mie harul, și tot voia Ta a fost aceea care mi l-a luat înapoi”, plânge Sfântul Siluan.

Este acesta un chip, pentru Dumnezeu, în tainica Sa pedagogie, de a ne pune la încercare, pentru a Se asigura astfel de credința și de dragostea noastră, și pentru a ne întări în credință și în smerenie; asemenea unei mame care-și învață pruncul să meargă, și Domnul se poate îndepărta pentru o vreme de noi, pentru a ne provoca o nouă înălțare către El.

Un chip, de asemenea, de a învăța sufletele să discearnă mișcările subtile ale Duhului de cele ale vrăjmașului, în lăuntrul lor, să deosebească între darurile naturale de cele ale harului. „Nu se cuvine însă să ne înspăimânte toate acestea, fiindcă Duhul Sfânt, în nesfârșita Sa bunătate, este Cel ce educă sufletele.”>>


<<În toate aceste cazuri, harul nu este niciodată prea departe. Fiindcă Domnul ne iubește prea mult ca să ne dea uitării.
În realitate, ceea ce resimțim noi drept o pierdere a harului este, de cele mai multe ori, nu atât o adevărată părăsire de către Dumnezeu, cât, mai cu seamă, o diminuare a sentimentului subiectiv al prezenței Sale în lăuntrul nostru.

După cum spune Sfântul Siluan, patimile mândriei și păcatele sunt asemenea unor „nori, care acoperă lumina harului și pe cea a milosteniei Dumnezeiești”; însă dincolo de nori soarele nu strălucește cu mai puțină intensitate. Niciodată nu trebuie să ne pierdem curajul.>>] (Să ne rugăm 15 zile cu Sfântul Siluan” – Maxime Egger, editura Sophia, București, 2010)