Oamenii frumosi si nestiuti din jurul nostru

[Parascheva16]

O nebună pentru Hristos a zilelor noastre:
Maica Antonina de la Tismana (I)

[Yasmina]

În prealabil postat de Parascheva16

O nebună pentru Hristos a zilelor noastre:
Maica Antonina de la Tismana (I)

Multumesc pt postare Parascheva.
Am ramas foarte impresionata de viata acestei persoane pioase.
Sper sa gasesc mai multe despre dansa;azi tot m-am gandit la cele citite.

[Parascheva16]

Dureri, înjosiri, batjocuri, împletite cu mângâiere, dragoste şi alinare de la Domnul a trăit în copilărie Sora Aurica, o bătrânică ce vieţuieşte de ceva vreme în obştea Mănăstirii Râmeţ, răspândind în jur multă pace. Auzindu‑i povestea vieţii, te cutremuri, şi gândul îţi zboară la cuvintele Sfinţilor Părinţi: „Cine nu iubeşte pe vrăjmaşi, acela nu poate cunoaşte pe Domnul, nici dulceaţa Duhului Sfânt…”

‑ Soră Aurica, câţi ani aveţi?

‑ Şaptezeci şi şase.

‑ De cât timp sunteţi imobilizată în scaun?

‑ De la vârsta de trei ani.

‑ Şi cum s‑a întâmplat lucrul ăsta?

‑ De la o mătuşă, sora mămichii. Mămica s‑o măritat şi o mers cu bărbatul ei, iar eu am rămas cu bunica şi cu sora mamei. Şi tuşa îi făcea multe neplăceri bunicii. Era intr‑o iarnă, în postul Paştelui, şi a făcut bunica unt şi a zis: „Măi Aurica, să avem şi noi ceva bun de mâncare”. A făcut unt în post. Şi tuşa, când a fost singură, l‑a luat. Bunica n‑a fost acasă. Când a venit, a întrebat: „Aurico, unde‑i tuşa?”. Şi zic: „Acu’ a plecat. A luat untu’…”. Când a auzit, a fugit după ea. A prins‑o şi a luat untul. Şi dup‑aia, când a venit iar seara, tuşa a zis: „Aurico, o să rămâi io cu tine!”. Eu am ştiut ce mă aşteaptă. Când am rămas singură, m‑a luat din pat, m‑a trântit jos pe podină şi mi‑a rupt coloana. Şi dup‑aia, în altă zi, când am rămas iar singură cu ea, se mânia că umblam prin casă, mă târam cu scăunelul, aşa, pe podină. Stăteam în fund pe scăunel şi mă mişcam aşa încet, încet, cu picioarele. Mă târam. Iar ea mi‑a rupt picioarele.

‑ Cum v‑a rupt picioarele?…

‑ A zis că să le pun talpă la talpă. Şi eu n‑am putut. Atunci ea m‑a apucat şi le‑a sucit, şi mi‑a rupt oasele acolo. Şi n‑am putut să mai merg defel. Şi când m‑a trântit cu coloana, prima dată, eu am căzut aşa, culcată, şi mi‑am pus mâinile la ochi şi‑am plâns. Şi atunci ea, cu picioarele, mi‑o dat în subţiori, şi mi‑o rupt şi mânile.

- Deci tuşa v-a rupt mainile, picioarele si coloana. Cum stăteaţi?

- Utie-aşa stăteam, pe un scăunel cu gaură, ca să nu atingă la coloană nimic. Eram cu fundul gol - să mă iertaţi- pe gaura scăunelului. Toată ziua.

- Aţi urât-o pe tuşa pentru lucrurile aceastea?

- Atunci eram mică şi nu ştiam de ură, voiam să mă iubească, să mă ingrijească. Când pleca bunica, trebuia să ingrijească de toate ale casei şi nu mai voia să facă focul. Şi m-a-nvăţat bunica să mă mai duc aşa, cu scăunelul, la sobă. Şi m-am aplecat să iau lemne, şi când m-am aplecat, s-a stricat şi scăunelul, şi-am căzut cu capul după sobă şi cu mâna asta pe tăbliţa sobei. Şi soba a fost fierbinte, şi-am plâns, am plâns, surioară, şi-am strigat-o! Tuşa era în pat, dormea, şi n-a vrut să vie la mine până când a văzut că nu mai pot să plâng. Când a văzut că nu mai pot, a venit, m-a smucit, m-a pus pe scăunel şi nimic nu mi-a pus la mână. Până a venit bunica. Când a venit bunica, m-a văzut plângând, mi-a văzut mâna...Avea un cearşaf. A rupt din el, a băgat în apă rece şi mi-o făcut la mână. M-a durut iar, mă ardea. Când a desfăcut, s-a luat cu piele cu tot, a rămas carne plină de sânge. A stat bunica trei săptamâni cu mine în braţe şi cu mâna într-un ciubăr cu apă rece, până s-a vindecat. Şi după ce s-a vindecat mâna, s-a făcut coajă, scoarţă.

Dac-a văzut tuşa că nu poate să mă răpuie, când a fost bunica dusă la Braşov a făcut mâncare, a făcut mămăligă cu smântână, şi-mi dădea în gură mâncarea, că nu mai puteam să ridic mâna ca să mănânc. Şi mi-o dat cu lingura mămăligă fierbinte, mi-o băgat în gură. Am început să plâng, să dau jos...Mi-o pus mâna la gură să nu pot să dau jos. A trebuit să înghit. M-a ars, surioară, pânâ în stomac...

[Parascheva16]

- Stiati atunci de rugaciuni, va rugati?

-"Tatal nostru" si "Ingerasul". M-a invatat bunica. Zicea bunica, si ziceam si eu dupa ea, ca sa invat. Si imediat am invatat.

- Si cum a continuat dupa aceea cu tusa?

- Tusa, pe urma, a plecat de la noi, n-a mai vrut sa mai steie cu bunica. Bunica, daca a vazut ca nu mai e tusa cu ea, a adus-o pe mamica mea, cu barbat cu tot.

- Stiti cumva daca s-a cait pentru tot raul pe care vi l-a facut?

- Niciodata nu i-a parut rau.

- Dar ce s-a intamplat cu ea in cele din urma?

- A paralizat -- pentru ca, sa spun si asta, ea cand pleca mamica de acasa si taticul la lucrul lui, primavara si vara, eu ramaneam acasa singura. Si trebuia sa stau afara la poarta. Taticul a facut curte la animale dupa casa, pana la casa tusii. Si cand pleca mamica de-acasa, ma vedea ca sunt singura, venea si strica doi lati din prajina, ca sa iasa porcii, animalele, ieseau animalele afara. Ca sa faca rau.

Si eu atunci vedeam, si strigam pe vecina. Si trimitea baiatul, un baiat de 12 ani, si baga porcii si animalele in grajdul vacilor. Si de-acolo nu mai ieseau. Eu trebuia, ca ploua, ca bate vantu', sa stau afara, ca s-o pazesc pe ea.

- Cine va punea sa stati?

- Mamica.

- Si ce faceati in tot timpul asta?

- Citeam.

- Cum va descurcati cu mana?

- Pai mi se vindecase, numai ca nu puteam s-o folosesc ca orisicine, cum trebuie. Foarte incet, foarte greu...

Si avea mamica cai, avea caruta, si cand auzea ca e undeva Sfantul Maslu, ma ducea. Si cand stia ca pelcam, tusa venea si facea sa iasa porcii. Vecina stia. Vedea. Venea si baga porcii. Intr-o zi, cand eram singura, a venit la mine tusa si a zis: "Tu, Aurico, sa-mi spui mie ceva. Cine ziceti voi ca a dat drumul la porci in gradina?". Eu am inceput sa plang de ciuda. Si am zis: "Tusa, Maica Domnului sa-i secere puterea din maini si din picioare cui mi-o face rau!". "Vai, tu, Aurico, vai! De ce zici asa?".

Am zis asa pentru ca eram foarte necajita. Si a plecat de langa mine. Si la vreo doua luni de zile a inceput sa scape farfuria din mana, a inceput sa nu mai poata sa-si taie paine, n-a mai putut sa mai vie la apa - ca aveam fantana la coltul casei, si lua si ea apa de la noi. Asta vina am avut si o am pe constiinta! Ca de necajita si de-amarata am zis asa. Dar ea n-a venit o data in viata ei sa zica: "Aurico, iarta-ma, c-oi fi fost rea cu tine".

- Deci va pare rau ca ati zis vorba aceea? ...

- Cat oi trai imi pare rau! Dar ce sa mai fac?

-La manastire cum ati ajuns?

- La manastire am facut scrisoare.

-Cati ani aveati?

-Oi fi avut vreo douazeci, douazeci si unu..Dupa ce a murit mamica. Am facut scrisoare la multe manastiri si aici m-au primit.

- Acum, privind in urma, ce sentimente aveti fata de tusa?

- Dac-ar da Dumnezeu sa mai vie o data sa o vad, eu as imbratisa-o. Dupa inima pe care o am. O pun mereu la rugaciune. I-am facut cu Parintele pomelnic pe tot anul.

- Cum era copilaria dumneavoastra, stand in carut?

-Eu nu am stiu de copilarie, ori de bucurie. Eu numai amarata am fost.

- Totusi, care au fost cele mai mari mangaieri ale dumneavoastra?

- Maica Domnului. Mamica, cand pleca si ma lasa singura, lua toate incoanele de pe perete, le punea pe scaun si imi zicea: "Aurico, da-mi o icoana, care-ti place tie mai tare". Iar eu o luam pe Maica Domnului si o sarutam. Si ea zicea: "Aurico, mama, asta-i Mama ta. Eu sunt o pacatoasa, sunt o taranca, sunt nevrednica, te las singura, dar Maica Domnului nu te lasa singura. Ea e tot timpul cu tine."

-

[Parascheva16]

- Si ati simtit ajutorul Maicii Domnului, mangaierea ei?

- Eu, cand aveam un necaz, ziceam: "Maica Domnului, tu stii!". Daca scapam ceva din mana pe jos, ii ziceam: "Maica Domnului, trimite pe cineva!". Si venea cineva si ma ajuta. Si acum mai am nevoie de maici, dar ele mai pleaca la lucru. Zic: "Maica Domnului, tu stii ca am nevoie de tine, da-mi ajutor". Si vin maicile, ca si cand le chem. Vin si m-ajuta. Si eu toata nadejdea mea o am in Maica Domnului.

- Ce simtiti in suflet fata de Maica Domnului ?

- Mai dulce ca e mama. Si iarna asta a zis maica mea, cu care stau: "Tu, Aurico, tu te rogi ptr. unul, ptr. altul, sa-i fie bine, dar roaga-te si pentru tine, sa faca Maica Domnului ceva, ori sa mori, ori sa poti, cumva ...". Si am facut cateva Paraclise ale Maicii Domnului, si intr-o noapte eram singura si a venit o Lumina mare, mare, asa, ca o raza mare, si in acea Lumina o femeie alba, imbracata alba, alba, pana jos. Si a zis: "Aurico, eu asa vreau sa te iau"...

- Sora Aurica, dar de ce credeti ca Dumnezeu a ingaduit pentru dumneavoastra aceasta grea suferinta?

- Eu...asa,pe constiinta mea, ca sa-i ierte Dumnezeu si pe cei pe care mi-au facut rau.

- Va rugati pentru ei, sa-i ierte...

- De s-ar indura Maica Domnului, pentru ale mele slabe rugaciuni, sa-i ierte... Dupa ce a murit tusa asta care m-a chinuit, a venit in vis la mine. Urata, suparata si o gramada de animale dupa ea. Tot felul de rate, gaste, curci, caini, cocosi, porci, soareci, maimute, de toate neamurile. Si a zis: "Uite, Aurico, astea nu ma lasa. Eu sunt pusa sa le pazesc. Si ma musca de maini, de picioare, de haine- ce sa ma fac?...". Si i-am zis: "Tusa, plangi! La omul ala la care esti, plangi cand ti-e rau, cand nu mai poti, sa te lase, sa te ierte, sa ia El de la tine animalelea astea!". Si-a zis: "Aurico, da-as plange sa fac o mare de lacrimi, cum e la voi marea, tot nu ma folosesc, pentru ca nu am plans cand am fost cu voi, pe pamant!". Ea nu plangea. Si cand o luau cu targa copiii pana la masina, sa o duca la spital, ca nu putea sa mai umble, ea canta, nu plangea.

- Dumneavoastra mai plangeti ?

- Asta nu se spune...

-Atunci spuneti-mi altceva. Ati facut carte? Cum cititi?

- Cu ajutorul Maicii Domnului. Mi-a adus mamica abecedarul, ca taticul meu a avut o sora cu multi copii, si de la copiii ei mi-a dat mie un abecedar. Si din acel abecedar am invatat.

-Si ce carti cititi?

- "Minunile Maicii Domnului", Psaltirea lui David, "Mantuirea pacatosilor."...

(va urma)

Impresionante suferinţele acestei Maici, şi mai ales iertarea cu care vorbeşte despre ele!

[Yasmina]

Bine ca sunt unii care ii intalnesc pe oamenii frumosi;eu am langa casa oameni ai strazii care dorm pe banca din statia de autobuz.
Ieri,in drum spre casa am zarit vreo 3 sarmani care se drogau pe o banca... Privindu-i cu luare aminte,unul dintre ei era bolnav tare dar continua sa se drogheze intr-una chiar daca tusea ingrojitor de aproape ca-si dadea plamanii afara.
Nici ochii nu-i mai puteau tine deschisi si stateau asa balabanindu-se pe banca in delir si trageau din drog.
Niste tineri sarmani,unul vreo 20 de ani altul vreo 30... Cine sa le cunoasca dramele si durerile,numai Dummezeu!

[Parascheva16]

(imi pare rau de intarziere)
*
- Daca ati fi fost un om sanatos, in putere, ce v-ar fi placut sa faceti?

- Eu - tot in manastire, pentru ca mamica era prietena, tinea cu maicile. Veneau maicile sarace, care adunau pentru manastire, veneau la noi, si mamica si taticu' mergeau cu caru' si adunau ce le dadeau oamenii, si le duceau la gara. Si veneau la noi maicile ca la mama lor. Si ma iubeau...ma iubeau! Ma luau in brate si ma invatau poezii, si eu asa am apucat o dragoste si am zis: "Mamico, pe mine du-ma la maici!". "Cat oi trai nu te duc de langa mine! Vreau sa te am langa mine"...

- Cum ati defini suferina?

- Cateodata zic: "Doamne, Maica Domnului, bine ca-i asa. Nu-i mai rau. Bine ca mi-o dat minte, pentru ca atunci cand m-o dus la spital, cand eram mica, mica, a zis doctorul ca <Fara minte ramai!> Dar Maica Domnului mi-o lasat mintea. Numai puterea mi-a luat-o. Stie Dumnezeu de ce.

- Va bucurati ca a inceput postul?

- Foarte mult.

- De ce va bucurati? Vi s-a luminat fata cand am pomenit de post...

- Ma simt foarte bine. Mananc pitorci, paine prajita, paine cu apa, fierea mi-e mai usoara.

- Ce credeti ca ar trebui sa facem in post?

- Sa ne rugam, sa postim, sa ne gandim ca murim, sa ne gandim cum e raiul, cum e iadul - asta este postirea.

- Ce va intareste in credinta?

- Rugaciunea si slujbele.

- Dumneavoastra pentru cine va rugati, in afara de familie?

- Pentru toti pacatosii vazuti si nevazuti, cunoscuti si necunoscuti. Doamne, iarta pacatele la toti pacatosii! Doamne, iarta si pacatele mele!

- Considerati ca oamenii sunt fericiti?

- Sunt si fericiti, sunt necajiti. Maica Domnului la toti ne-ajuta!

- Dar ce-i poate face fericiti pe oameni?

- Sa traiasca in Dumnezeu, sa mearga la Biserica, sa tina posturile si asa mai departe.

- Povestiti-ne o intamplare din viata dumneavoastra care v-a intarit mult in credinta...

- Cand eram acasa cu copiii lu' tusa, eu aveam un loc unde era soare, si mamica acolo ma aseza, imi punea bolovani la roata, iar eu citeam carti de rugaciune. Si era acolo si o fantana. Si intr-o zi s-au adunat copiii lu' tusa care m-a chinuit, si au chemat si pe altii din sat, si s-au pus langa mine jos, pe poiana. Si au inceput a chiui, a canta, a face ca cocosul, ca sa ma necajeasca. Si eu am zis: "Mai, baieti, uite, poarta asta e mare. Duceti-va in varful coastei, chiuiti si faceti acolo ce vreti!". "Daaa, asa vrei?... Vezi fantana?". Mi-au luat bolovanii de la roata: "Uite acusi esti in fundul fantanii!". Eu, de frica, ca sa nici nu vad, am inchis ochii si-am zis Psalmul 3, dar cu gura inchisa. Sa nu se vada ca zic ceva. Si, cand am terminat psalmul, am deschis ochii, m-am uitat...nimenea langa mine! Numai un pic baiatul sa ma-mpinga, si cadeam in fundul fantanii! Si cand am zis Psalmul 3, nimenea n-a mai fost langa mine. Si de-atunci -ca eu ma luptam mult sa invat Psaltirea, la urma, ca este impotriva fricii, eu atunci l-am invatat pe de rost. M-a scapat Maica Domnului de vrajmasi...

Material realizat de Raluca Tanaseanu
Revista Familia Ortodoxa,Aprilie

<In orice situatie ar fi, o vad mereu bucuroasa. Eu, cateodata, sunt cu ea si-i zic: "Sora Aurica, roaga-te si pentru mine!". "Dar tot timpul ma rog pentru tine."

Cand are dureri mari, o aud oftand. "Dar de ce oftezi?". "Daca ti-as spune eu cat ma doare de tare, tu n-ai putea sta langa mine". rabda foarte mult. Ma folosesc si eu foarte mult vazand suferinta ei, si simt ca-mi da si mie putere. Orice om care o vede se foloseste de suferinta ei.

Cand ii fac cate o bucurie, imi spune: "Sa-ti faca si tie Dumnezeu o bucurie, cum imi faci tu mie!". Si intr-adevar, nu dureaza mult, poate cateva ore, si am o bucurie extraordinara.

Cand o asez bine pe scaun (nu totdeauna se intampla asa), imi spune: "Sa te aseze si pe tine Maica Domnului asa cum ma asezi tu pe mine!".

Alta data imi spune: "Du-te Raiului!", iar eu ii raspund: "Ma duc si te las singura!", iar ea zice: "Sa ma iei si pe mine cu tine!". Si se bucura.

Un Parinte imbunatatit imi spunea: "Cand ii slujesti unui bolnav, sa te gandesti ca este Hristos si atunci nu ti se va mai parea greu!... "
(Maica P.-una din maicile care o ingrijesc pe Sora Aurica)>