Casatoria cu o persoana divortata

În prealabil postat de cezar_ioan

După cum sunt ţări unde femeile omoară în fiecare an zeci şi sute de mii de copii (viitorii bărbaţi şi viitoarele femei ale patriei).
Copii care sunt aruncaţi, aşa sfârtecaţi şi înnecaţi în sânge, să îi mănânce viermii.

Una din ele, fruntaşă în clasament, este România. Cu femeile ei cu tot. Acelea care se duc fără broboadă pe cap la slujbe şi înţolite în blugi mulaţi pe cur la Înviere, de Sfintele Paşti.

Consultaţi, vă rog, lista avorturilor!
Poftiţi, vă rog, în Biserică!

Mult dezgust aveţi faţă de femei... să zicem că numai faţă de cel descrise mai sus... dar poate fi oare justificat? Tot oameni suntem şi noi, cu păcatele noastre cu tot... Adică aproapele dvs...

[cezar_ioan]

Dacă aţi afirmat, ca rezultat al cunoaşterii dvs., atunci nu comentez.

Dacă mă întrebaţi, însă, vă răspund: iubesc femeile şi femininul pus de Dumnezeu în toată zidirea (gingăşia, sensibilitatea, tandreţea, curăţia sufletească, iubirea jertfelnică, hărnicia, priceperea, tactul, diplomaţia, chiar şi slăbiciunile firii femeieşti, aşa cum sunt îngăduite ele, din bunăvoinţa Domnului, până la o limită). Tocmai din acest motiv sunt atât de supărat şi de împotrivit feminismului, lesbianismului, adulterului, curviei, avorturilor etc. Femeia merită mult mai mult decât ceea ce a fost învăţată, în chip bestial, să fie şi să facă. Dumnezeu a creat femeia pentru o slujire sfântă. Pe de altă parte, am şi eu mamă, soră, soţie, fiică.

Poate aţi remarcat, în treacăt, cât de oţărât sunt mereu şi în raport cu bărbaţii: mă împotrivesc bărbatului macho, homosexualităţii, precum şi băieţelului ajuns în haine de om mare. Precum şi fătălăului.

Vă rog să aveţi în vedere, dacă binevoiţi, mărturisirea mea de aici şi în genere poziţia faţă de femeie şi faţă de bărbat, poziţie pe care mi-o exprim constant, de câţiva ani, pe forum.
Dacă, însă, doriţi să fantazaţi pe marginea spuselor mele, eu nu vă pot opri.

În prealabil postat de cezar_ioan

Dacă aţi afirmat, ca rezultat al cunoaşterii dvs., atunci nu comentez.

Dacă mă întrebaţi, însă, vă răspund: iubesc femeile şi femininul pus de Dumnezeu în toată zidirea. Tocmai din acest motiv sunt atât de supărat şi de împotrivit feminismului, lesbianismului, adulterului, curviei, avorturilor etc. Femeia merită mult mai mult decât ceea ce a fost învăţată, în chip bestial, să fie şi să facă. Dumnezeu a creat femeia pentru o slujire sfântă. Pe de altă parte, am şi eu mamă, soră, soţie, fiică.

Poate aţi remarcat, în treacăt, cât de oţărât sunt mereu şi în raport cu bărbaţii: mă împotrivesc bărbatului macho, homosexualităţii, precum şi băieţelului ajuns în haine de om mare.

Vă rog să aveţi în vedere, dacă binevoiţi, mărturisirea mea de aici şi în genere poziţia faţă de femeie şi faţă de bărbat, poziţie pe care mi-o exprim constant, de câţiva ani, pe forum.
Dacă, însă, doriţi să fantazaţi pe marginea spuselor mele, eu nu vă pot opri.

Vă mulţumesc pentru răspuns.
Referitor la afirmaţia mea... posibil să nu fie adevărată, dar asta mi-a sugerat descrierea dvs. intransigentă. Se pare că sunteţi un idealist. Dar, în drumul nostru spre Dumnezeu şi spre sfinţenie (dea Domnul să nu ne rătăcim), avem şi perioade fără broboadă şi cu pantaloni mai mult sau mai puţin mulaţi în loc de fustă cu lungimea şi lărgimea regulamentare. Cu sau fără intenţie...
Oare Domnul nu ne va primi? Oare nu sinceritatea inimii şi a pocăinţei e mai importantă?

Sper că nu am dat frâu liber fanteziilor. Ziceam şi eu...