Monarhia - mai este posibilă?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de N.Priceputu

La mulți ani de ziua regalității, întâi Casei Regale a României, dar și tuturor românilor, căci ziua aceasta a fost o vreme destul de lungă ziua noastră națională.

La Multi Ani M.S. Mihai I, regele romanilor, si familiei regale!

Sa observam ca ziua dinastiei se se suprapune peste ziua independentei, fiindca primul rege al nostru a ales sa se incoroneze intr-o zi simbolica: aniversarea independentei romanilor. Cu patima lor de a deturna adevarul istoric, genial surprinsa in literatura in romanul "1984", comunistii au stabilit 9 mai ca zi a independentei, ca sa uite oamenii ca aveau un rege inainte de un secretar general. In realitate, pe 9 mai a tinut M. Kogalniceanu un discurs de sustinere a independentei in Parlament, dar proclamatia a fost votata pe 10 mai. Evident, ziua independentei este ziua proclamarii ei de catre Parlament si nu ziua cand un parlamentar tine un discurs despre independenta.

Într-un moment în care aleșii noștri se pregătesc să schimbe din nou Constituția, problema formei de guvernare revine, iar monarhia n-ar trebui lăsată la o parte.

Sunt suficiente argumente pentru a o susține.

Sa fim seriosi. In realitate, problema formei de guvernamant nu mai revine decat pentru cei cativa nostalgici care au cunostintele de istorie necesare spre a sti cum au stat si cum stau lucrurile. Contextul politic si interesul politicienilor de azi e cu totul altul decat la urcarea pe tron ca domn, apoi ca rege, a lui Carol I.

Astfel, ma indoiesc ca monarhia ar mai conveni vreunui partid ori vreunui politician. La randul ei, adevarata regizoare a jocurilor, oculta mondiala, nu mai sustine monarhiile. Le-a sutinut in secolul al XIX-lea. Ea l-a chemat pe Cuza la putere, apoi pe Carol intr-un moment de criza. Era o vreme cand sustinea principi si regi fiindca astfel putea mai usor sa dea in cap imparatilor si Bisericii. Intre timp, misiunea a fost indeplinita: imparati nu mai exista, iar Biserica e cu botul pe labe: la ce bun sa mai fie regi ? Dimpotriva, regii existenti devin un impediment in calea mondializarii, deci, mai devreme ori mai tarziu, vor trebui sa dispara. Oricum tresaririle lor de reala suveranitate sunt tot mai rare, ultima fiind a ducelui de Luxemburg. In rest, ca sa-si prelungeasca agonia, regii Evropii au ales sa nu incomodeze pe nimeni, devenind mai mult niste produse ale industriei turistice.

Unele pur și simplu pragmatice le-am aflat într-un articol al Alinei Mungiu-Pippidi (ale cărei opinii nu le împărtășesc în unele privințe, și pe care o credeam mai de stânga),

Una la mana: chiar este de stanga. Doi la mana, stanga nu are nicio treaba cu regalitatea. Cuza si Carol au fost adusi la putere mai ales de stanga, asa cum am aratat. Singurul caz de restabilire a monarhiei in Europa, cel al Spaniei, a fost cu largul acord al stangii. Prin definitie, regii nu sunt nici de stanga, nici de dreapta. Calea regala este calea de mijloc, usile imparatesti sunt acelea din axul unei biserici. "Stanga" si "dreapta" sunt pozitii diaconale. Ingerii pot fi de stanga ori de dreapta, Dumnezeu nu.