Mari Romani

[Ekaterina]

"A trecut modest, tacut, discret, aproape neobservat printre noi si a lasat in suflete frumuseti ceresti, aripi de ingeri, splendori omenesti. Lipsit de dinamism si agresivitate, el a fost un contemplativ, un rugator, un marturisitor. Cu grija si migala si-a slefuit sufletul pana ce a vazut cerurile deschise. Citindu-l, ne face frumosi si buni ca sufletul sau.

Poezia lui a urcat pe cele din urma trepte ale liricii romanesti si este candidata la primul loc. In Sonetele dupa Shakespeare poetul a ajuns la miezul expresiei crestine infatisata in dimensiunea ei mistica si umana. A scris si proza. A participat activ la miscarea Rugului Aprins de la Manastirea Antim, fapt pentru care a si fost condamnat. Cand boala deja il distrusese, a fost eliberat ca sa moara acasa. Vasile Voiculescu nu a fost publicat. Despre Vasile Voiculescu nu se vorbeste. Despre Vasile Voiculescu se va vorbi in viitor". (Ioan Ianolide)