Imaculata conceptie si Adormirea Maicii Domnului

[Decebal]

În prealabil postat de nutucutu

Neprihanita Zamislire a Sfintei Fecioare Maria, sarbatoare foarte controversata. Mari sfinţi, teologi şi şcoli teologice s-au grupat progresiv pentru sau împotriva acestei dogme, de-a lungul a sute de ani, in Biserica Catolica. Momentul decisiv in conturarea acestei dogme a fost cind Sfinta Fecioara Maria i-a aparut unei calugarite, Ecaterina Laboure. Sfinta Fecioara i-a cerut acestei calugarite sa-i transmita episcopului sa bata o medalie dupa indicatiile date de Ea. Episcopul nu a crezut in aceste aparitii si au trecut 2 ani pina a batut aceasta medalie; Sfinta Fecioara a cerut ca pe medalie sa fie scris "O Marie zamislita fara de pacat, roaga-te pentru noi pacatosii care alergam la Tine." Dupa baterea acestei medalii, prin intermediul, ei s-au produs nenumartate vindecari miraculoase si convertiri, lucru care i-a oferit episcopului francez ocazia de a crede in acesta aparitie si de a cere papei reanalizarea dogmei Neprihanitei Zamisliri. Deasemenea, datorita nenumaratelor minuni care s-au produs prin aceasta medalie, crestinii obisnuiti o purtau si o poarta cu dragoste si au denumit-o "medalia miraculoasa".

In 1854, la 8 Decembrie, papa proclama aceasta dogma.

In 1858, in Lourdes, Franta, Sfinta Fecioara ii apare unei fetite de 14 ani, Bernadete Soubions, cerind sa se construiasca o capela. Fetita ii aduce la cunostinta aceste lucruri parohului din Lourdes, insa acesta nu crede in aceste aparitii. Ii cere fetitei sa o intrebe pe doamna care ii apare, ce nume are. In una din ultimile aparitii, a 18-a, parca, la intrebarea fetitei referitoare la numele ei, doamna misterioasa ii raspunde: "EU SINT NEPRIHANITA ZAMISLIRE", lucru care a intarit dogma care fusese proclamata cu citiva ani inainte.

Având în vedere aceste lucruri pe care le prezentaţi, nu vi se par cam multe neconcordanţele între acestea şi cele pe care le-am spus eu mai sus? Nu era acea viziune, pretinsă de unii ca fiind Fecioara Maria, suficient de bine informată asupra a ceea ce s-a întâmplat la Sinodul de la Florenţa? Nu ştia ea nimic despre ce a dogmatizat papa Eugeniu IV? Sau ştia şi în acest caz ar trebui să ne punem întrebarea dacă nu cumva acea apariţie pur şi simplu a minţit; eu nu ştiu şi nu spun că e aşa, doar am pus o întrebare. Sau nu cumva ceea ce pretind papistaşii nu sunt de fapt texte care să fi făcut parte din Sinodul de la Florenţa, şi prin urmare papistaşii ar fi din nou prinşi cu minciuna şi falsificarea istoriei şi a documentelor? Sau poate nu vedeţi contradicţia dogmatică evidentă în fapt pentru oricine are o minimă bună-credinţă între acea dogmă (pretinsă infailibilă) de la Sinodul de la Florenţa şi aşa zisa dogmă a zămislirii fără de păcat a Mariei?

[Decebal]

În prealabil postat de AlinB

In ceea ce priveste doctrina romano-catolica a imaculateu conceptiuni, in primul rand formularea cred ca lasa putin de dorit (curatata anticipat de orice pacat viitor? adica a mai pacatuit dar..iertarea fusese deja acordata cu mult timp in urma sau cum?) si in al doilea rand se afla in coliziune directa cu Jetfa Mantuitorului, daca aceasta curatire ar fi fost posibila fara ea (Jertfa) atunci Jertfa nu prea isi mai afla sensul, aceeasi procedura putand fi aplicata direct, neconditionat si anticipat (de la nastere) tuturor oamenilor.

Faptul ca este posibila (cum zic romano-catolicii) dar nu este universal aplicata, pune sub semnul intrebarii seriozitatea lui Dumnezeu vizavi de dorinta Sa de mantuire a tuturor oamenilor (declarata in Sf. Scriptura).

Cu privire la această problemă şi eu am sesizat ceea ce mie mi se pare o problemă fundamentală a aşa zisei dogme a neprihănitei zămisliri. Mă refer la raportul dintre lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu şi felul în care "catolicii" pretind că Fecioara Maria ar fi fost introdusă în starea de mântuire şi scoasă de sub domnia diavolului. Şi aici ca şi în altă parte AlinB a pus sub semnul întrebării presupusul advăr al acelei dogme. Totuşi chiar şi dacă Maria ar fi fost eliberată de păcatul originar aşa cum spun vaticanii, şi prin urmare şi dacă acest lucru, al neprihănitei zămisliri, ar fi putut să fie operat de Dumnezeu asupra tuturor celorlalţi oameni, chiar şi aşa ar fi fost necesară încă lucrarea de mântuire a Fiului pentru că mântuirea şi eliberarea de rău, îndumnezeirea nu se reduc exclusiv la ştergerea juridică a unui păcat atât de grav şi cu consecinţe atât de grave ontologic pentru om. Un om căruia îi este ştearsă vina păcatului originar nu este chiar un om care ar fi lipsit de acest păcat înainte de a-l face; de aceea Hristos este Noul Adam, începutul unei noi umanităţi. Un alt argument pentru slăbiciunea tentativei lui AlinB stă în aceea că şi dacă Maria ar fi fost neprihănită zămislit, totuşi Jertfa lui Hristos nu are putere doar asupra vinei păcatului originar, ci asupra multor altor păcate care pot fi comise ulterior iertării păcatului strămoşesc.

Referitor la al doilea argument, cred că s-au găsit şi se pot găsi foarte multe alte motive pentru care unii să pună sub semnul întrebării seriozitatea lui Dumnezeu vizavi de dorinţa Sa de mântuire a tuturor oamenilor. Dealtfel, iertarea păcatului originar nu înseamnă neapărat că respectiva persoană va avea mântuire în veci. Există destui cărora li s-a şters juridic vina păcatului originar dar care au ratat şi ratează în continuare mântuirea.

În coliziune cu Jertfa Mântuitorului ar intra oarecum şi poziţia Părintelui Dumitru Stăniloae, după care Mariei i s-a şters păcatul originar la unirea ei cu Hristos şi la lucrarea asupra ei a Duhului Sfânt la zămislirea lui Iisus. După cum am mai spus, poziţia lui Stăniloae este în definitiv asemănătoare într-o oarecare măsură cu cea a vaticanilor, în sensul că şi la el ştergerea păcatului originar al Mariei are loc înainte de desăvârşirea operei mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu.