Probleme in famile

[Demetrius]

În prealabil postat de cezar_ioan

Asta îmi pare o viziune pesimistă sau chiar fatalistă. Precum şi o sugestie distructivă, să fiu iertat...
Omul nu e cu totul programat de modelele parentale şi de experienţele timpurii. Există şi autoeducaţie, există şi re-parentare, există şi creativitate. Şi harul lui Dumnezeu, mai presus...

Tocmai harul lui Dumnezeu e desconsiderat de ”părinți” mincinoși, hoți și dezordonați.

Dacă spui că ”modelele parentale” nu sunt determinante(!!!) atunci de ce Iisus Hristos te contrazice prin înșiși părinții Lui? De ce nu a avut El orice fel de părinți, mai ales că la El(Dumnezeu fiind) oricum nu conta, conform părerii tale(!!!)?
Se pare că nu poți înțelege că intelectul nu se poate ridica mai sus de nivelul sufletesc moștenit și educat în ”cei 7 ani de-acasă”(și mai apoi), după modelul parental. De ce? Pentru că judecata ta nu e duhovnicească, ci... de ”specialitate”.

În prealabil postat de cezar_ioan

...Cel care îşi ia în serios viaţa şi mântuirea nu îşi permite luxul de a se juca de-a mama şi de-a tata, care-au fost cândva înaintea lui.
Dacă mama şi tata au fost mincinoşi, eu nu sunt obligat să accept să fiu mincinos.
Dacă mama şi tata au avut un stil de viaţă dezordonat, eu sunt liber să învăţ cum să fiu ordonat.
Dacă mama şi tata au fost hoţi, eu sunt liber să învăţ cum să fiu cinstit.

Fiecare poartă o responsabilitate şi o libertate pentru cine şi cum este şi cine şi cum devine.

Fiecare poartă libertatea pe care i-o conferă responsabilitatea moștenită direct și educată de părinți.
De regulă, pe parcursul timpului, vredincia scade tot mai mult, reperele morale rămânând tot mai sus prin coborârea tot mai jos a ”descendenților”.
5. Dar Domnul Dumnezeu a vazut ca rautatea oamenilor s'a marit pe pamant si ca toata inchipuirea din gandul inimii lor era fara'ncetare numai spre rau. (Fac6,5)
Poți oare să aduci un singur exemplu de urmaș (de mincinoși, hoți și dezordonați) care-și ia în serios viața și mântuirea?


P.S. Argumentele tale(să fiu iertat!) sunt logice și ”politically correct”, adică protestante; cu alte cunvinte, e mai înțelept să le ștergi și să le uiți.

[cezar_ioan]

Fă distincţia între Părinţii Domnului Iisus Hristos şi părinţii despre care Dumitru spunea că vor fi cu siguranţă urmaţi de copii în greşelile lor.

Oare Maria şi Iosif, părinţii lui Iisus,
sunt totuna cu greşiţii Ana şi Ion, părinţii lui Gheorghe care s-a hotărât să nu mai fie ca părinţii ci ca Sfinţii Părinţi?

Stă în puterea şi sarcina copiilor să se îndepărteze de greşelile părinţilor,
la fel cum este libertatea copiilor să preia modelul bun de la părinţi, precum Iisus a luat de la Părinţii Săi.

Aş fi bucuros să nu scrii doar din nevoia de a contrazice. Dacă vrei, desigur.


P.S. Ai sprijinit vreodată vreun proces de re-parentare? Fie şi un an, doi, acolo... Ştii în ce constă? Ai auzit de pocăinţă? De convertire?

[Yasmina]

În prealabil postat de cezar_ioan

Fă distincţia între Părinţii Domnului Iisus Hristos şi părinţii despre care Dumitru spunea că vor fi cu siguranţă urmaţi de copii în greşelile lor.

Oare Maria şi Iosif, părinţii lui Iisus,
sunt totuna cu greşiţii Ana şi Ion, părinţii lui Gheorghe care s-a hotărât să nu mai fie ca părinţii ci ca Sfinţii Părinţi?

Stă în puterea şi sarcina copiilor să se îndepărteze de greşelile părinţilor,
la fel cum este libertatea copiilor să preia modelul bun de la părinţi, precum Iisus a luat de la Părinţii Săi.

Aş fi bucuros să nu scrii doar din nevoia de a contrazice. Dacă vrei, desigur.


P.S. Ai sprijinit vreodată vreun proces de re-parentare? Fie şi un an, doi, acolo... Ştii în ce constă? Ai auzit de pocăinţă? De convertire?

Mi-ar place sa traiesc intr-o societate in care sa nu fie nevoie de doctori,psihologi si politisti,dar stiu nu sunt realista!(si nu pt ca as avea ceva de obiectat vizavi de aceste onorabile ocupatii,ci pt ca imi doresc o lume buna,lipsita de abuzuri,in care orice fiinta lipsita de aparare sa fie ocrotita).

Grija copiilor nu ar trebui sa fie indepartarea de greselile parintilor,nu este cinstit sa pui o asemenea greutate pe gatul firav al unui copil.Si mai concret cum se realizeaza aceasta?Este copilul mai intelept decat parintii in primii ani ai existentei sale?
Nu desigur;copilul intai se ineaca in dejectiile unor modele parentale toxice isi traieste anii tineretii in lipsa reperelor morale,ca mai apoi sa devina intelept,sa se pocaiasca sau sa se lase"reparat"de vreun psihoterapeut.
Nu exista salvare imediata pt copiii cu parinti iresponsabili,ci doar o salvare tardiva,la maturitatea lor,daca exista prin mila Domnului...

Fiecare dupa putinta,nu toti se pot ridica pe nebanuite din mocirla familiilor lor si nu dupa un oarecare efort,lupta interioara, acceptare si iertare.
Mie imi este mila de toti,sper ca Domnul sa-si reverse mila Sa nebanuita catre toti copiii cu probleme de familie.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Yasmina

Grija copiilor nu ar trebui sa fie indepartarea de greselile parintilor,nu este cinstit sa pui o asemenea greutate pe gatul firav al unui copil.

Desigur.
Din păcate e singurul lucru care merită să fie făcut mai întâi. Dacă vrem să ne trăim fiecare viaţa.

Când vorbesc de copil nu mă refer la ţâncii din parc (ei încă mai au o şansă) ci la toţi oamenii, în special la tinerii şi adulţii de azi, urmăriţi de părinţii lor de ieri. De lumea părinţilor lor, mai exact! De valorile ei corupte şi de erorile ei colosale, uluitoare.

Re-parentarea e un proces necesar pentru depăşirea tuturor neajunsurilor nevrotice (şi chiar mai rău), pentru dezvoltarea abilităţilor de a face faţă vieţii şi de a te bucura că eşti fiinţă umană, pentru construirea unui destin personal (unul care merită încercat, că de reuşit sau rodit nu stă în puterea noastră ci e darul lui Dumnezeu).

Cea mai bună re-parentare e în/prin Cer, deşi se rostuieşte pe pământ.

[Yasmina]

În prealabil postat de cezar_ioan

Desigur.
Din păcate e singurul lucru care merită să fie făcut mai întâi. Dacă vrem să ne trăim fiecare viaţa.

Când vorbesc de copil nu mă refer la ţâncii din parc (ei încă mai au o şansă) ci la toţi oamenii, în special la tinerii şi adulţii de azi, urmăriţi de părinţii lor de ieri. De lumea părinţilor lor, mai exact! De valorile ei corupte şi de erorile ei colosale, uluitoare.

Re-parentarea e un proces necesar pentru depăşirea tuturor neajunsurilor nevrotice (şi chiar mai rău), pentru dezvoltarea abilităţilor de a face faţă vieţii şi de a te bucura că eşti fiinţă umană, pentru construirea unui destin personal (unul care merită încercat, că de reuşit sau rodit nu stă în puterea noastră ci e darul lui Dumnezeu).

Inteleg...
Pai mai bine ne vorbiti despre re-parentare,in termeni concreti,profesionali.
Eu desigur,aud de acest proces pt prima data;ar fi interesant de aprofundat,mai ales ca avem de la cine.

[cezar_ioan]

Oh... îmi ridici la fileu o minge tare frumoasă dar foarte solicitantă!

Nu pot să nu spun nimic, însă pentru noutatea pe care cred că aş aduce-o şi care cred că e binevenită, aş avea nevoie de puţin timp de elaborare. Chestiunea e foarte serioasă şi ar fi păcat s-o fuşeresc.

Spun însă deja un lucru simplu de înţeles: re-parentare este orice proces de convertire.
Ateul care devine credincios, găsindu-şi Părintele Ceresc, începe o re-parentare, marea re-parentare. El experimentează cei 3 P la modul absolut, cel mai înalt. Totul depinde de cum colaborează cu Părintele, cum îşi face omul treaba.

Când un om renunţă treptat la valorile, sensurile, schemele, formulele, soluţiile lumeşti şi încorporează lumea valorilor creştine: el parcurge nimic altceva decât re-parentarea.
Când un om îşi dă seama că protecţia Bisericii este incomparabil mai eficientă decât a oricărei alte forme de protecţie, el se află deja în proces de re-parentare.

Când Tata şi Mama şi Fraţii sunt Celeşti, în tainiţele minţii şi inimii noastre, se numeşte că am început Marea Re-parentare. Avem alţi părinţi înlăuntrul nostru, alt orizont de scopuri şi aşteptări, alte datorii... Altă Protecţie, alte Permisiuni, altă Putere în ajutorul nostru.

Toată literatura duhovnicească, de la Scriptură la Filocalia, de la Sfinţii Părinţi la Gheronii contemporani este un catalizator al re-parentării. În definitiv, când Fiul Risipitor se întoarce Acasă, el face re-parentarea, pe care o anulase, rebel...

Ca proces relaţional concret, pentru cei care încă nu vorbesc direct cu Dumnezeu, re-parentarea se realizează în relaţia personală cu duhovnicul, prin participarea la slujbele Bisericii, pentru a experimenta şi încorpora valorile şi conduitele eliberatoare de păcat şi nebunie ale condiţiei omeneşti lumeşti.
Precum şi (secundar, însă foarte important) prin relaţii cu oameni maturi, dintre care unii sunt de profesie psihoterapeuţi. Deşi nu e obligatoriu.

Aş încheia însă astfel: adevărata re-parentare este aceea în care Părintele are Puterea să nu te lase să mori, ci te învaţă cum să trăieşti.
Care îţi arată, pas cu pas, cum să faci aceasta.
Cunoşti pe pământ vreun părinte natural care să îţi ofere aceasta?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Demetrius

Poți oare să aduci un singur exemplu de urmaș (de mincinoși, hoți și dezordonați) care-și ia în serios viața și mântuirea?

Sigur că pot, altminteri nu scriam.
Doreşte-ţi binele şi fă singur efortul să-i descoperi.

Citeşte "Vieţile Sfinţilor", bunăoară...

[andrei_elena]

http://www.doxologia.ro/video/confer...milia-ortodoxa
Doamne ajuta!

[cezar_ioan]

"Dacă ar fi fost rodirea a omului, el s-ar fi mândrit.
Dar rodirea nu e a omului, ci a lui Dumnezeu", spune părintele Coman.
Unul din multele lucruri acoperite de cultura noastră actuală, atât de facilă şi de străpunsă de plăceri şi de temeri contrafăcute...