Articolul de azi - Ce este prea mult strica

[DragosP]

Nu poci sa zic decât: uau!
Cum ai reuşit tu să înţelegi că sensul articolului scris de Adrian e că deasa Impărtăşanie face rău?

[sophia]

În prealabil postat de DragosP

Nu poci sa zic decât: uau!
Cum ai reuşit tu să înţelegi că sensul articolului scris de Adrian e că deasa Impărtăşanie face rău?

Asa ai inteles tu din cele ce am scris eu?

Ia uite:
"Ideea este ca nu ne face rau impartasitul des.
Ceea ce trebuie insa bine cantarit si analizat este ce inseamna Impartasania si daca este bine sa fie mai deasa sau mai rara, din alte considerente decat cele biologice, umane."

"In concluzie, Sf.Impartasanie nu este nici sare, nici zahar si nu ne strica, nu ne face rau noua, dimpotriva. Dar este ceva sfant si facuta permanent, ca pe o bombonica, face rau Lui. Nu-L respectam cum se cuvine."

Asa am scris. Incearca si citeste mesajele mai atent (in general).

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

Asa am scris. Incearca si citeste mesajele mai atent (in general).

Păi asta ai scris. Ca dovadă e că şi N.Priceputu a înţeles la fel.

[sophia]

În prealabil postat de DragosP

Păi asta ai scris. Ca dovadă e că şi N.Priceputu a înţeles la fel.

????

Nu inteleg ce nu intelegi tu. Ceilalti au inteles...

[DragosP]

Articolul de azi nu mi se pare bun, in sensul ca se face o comparatie nepotrivita si se ajunge de la ea la o concluzie gresita.

Se compara indicatiile lumii moderne: sa se consume cat mai putin din urmatoarele produse: sare, zahar, grasimi si mai nu stiu ce.
(Deja la sare si un anumit fel de grasimi exista controverse. In fine, nu asta este aici discutia.)

In articol se compara aceste indicatii cu ideea de impartasit cat mai rar, cum ca dupa principiul "ce este prea mult strica), este rau si sa te impartasesti des.
Concluzia la care s-a ajuns este ca ne-ar face rau impartasitul des, la fel cum ne face rau multa sare, sau mult zahar.

Uită-te la cele subliniate şi bolduite de mine (scrise de tine).
Arată-mi în textul scris de Adrian unde a zis el asta.

[sophia]

În prealabil postat de DragosP

Uită-te la cele subliniate şi bolduite de mine (scrise de tine).
Arată-mi în textul scris de Adrian unde a zis el asta.

Ma refeream la acest alineat:

"Pe principiul "ce este prea mult strica", sunt preoti care refuza sa-si impartaseasca des comunitatea pe care o pastoresc, sa o spovedeasca zilnic, sa predice in fiecare duminica etc. Gravitatea sta in faptul ca acesti slujitori ajung sa identifice cele spirituale cu cele materiale. Asadar, potrivit mentalitatii acestora, daca zaharul consumat in exces iti face rau, acelasi lucru se poate intampla si cu Sfanta Euharistie."

Si spuneam ca este gresita comparatia si concluzia la care s-a ajuns cu ea.

[DragosP]

Păi ai spus că aia e concluzia articolului și ca atare el nu e bun.

[Mihnea Dragomir]

Sophia: aveti o problema de logica sau de comunicare ?

Pe scurt: articolul sustine "ar trebui sa se administreze mai des impartasania". Iar dv sustineti: "Nu este asa ! Impartasania trebuie sa fie bine pregatita !".

Realizati eroarea de tip "non sequitur" ? Daca inca nu, atunci iata o analogie.
Asadar, mutatis mutandis:
Autorul articolului: "Ar fi bine sa mancam mai multe mere !"
Sophia: "Ba nu, dom-le! Merele trebuie sa fie mai bine spalate !"

OK. A sustinut autorul articolului ca merele nu trebuie sa fie bine spalate ? Are vreo legatura ? Credeti ca cei care mananca multe mere nu le spala asa de bine ca cei care mananca mere putine ? Propozitia "este bine sa mancam multe mere" si propozitia "este bine sa spalam atent merele pe care le mancam" sunt in relatie de excludere reciproca de tip "sau-sau" ?

[catalin2]

De fapt titlul articolului e o intrebare, concluzia e ca ar trebui sa ne impartasim des. Eu nu sunt asa sigur, inainte oamenii se impartaseau des pentru ca erau mai sfinti ca noi, iar preotul si episcopul ii cunostea pe toti din comunitate si ce pacate au. In general se recomanda impartasirea la mai mult de 40 de zile, dar preotul ingaduie unor persoane si impartasirea mai deasa.

Întrebarea este retorică. Răspunsul îl dă însuși autorul în ultimul paragraf, unde optează clar pentru împărtășire deasă, adică pentru a fi fierbinți.
Nu cred că trebuie să fim sfinți, ci să vrem să devenim, de aceea avem nevoie de trupul și sângele Domnului, căci altfel n-avem putere.
Eu mă întristez de fiecare dată când preotul ridică Potirul chemându-ne să ne apropiem „cu credință și cu dragoste”, iar noi stăm deoparte, nerăspunzând chemării.