despre familia numeroasa si eticheta de "pocaiti"

[AlinB]

În prealabil postat de Ekaterina

Nu cred ca trebuie sa privim aceste familii cu multi copii caracterizate de nesimtire si lene,

Nici macar n-am folosit cuvintele astea.

ci sa intelegem contextul in care traim. Crezi ca Dumnezeu nu le poarta de grija? Este obligat pentru ca a trimis acolo multi copii,

Cred ca ti-a scapat ceva.
Ce o fi oare?

iar sotii au mainile curate si napatate de sange.

Crezi ca e suficient atat?

Familiile cu multi copii (crestine si cu frica de Dumnezeu) nu baga mana in portofelul nimanui, nu cersesc, primesc cu recunostinta. Dumnezeu mai trimite oameni buni sa ii ajute. Dar omul inainte de a vedea partile bune (ca parintii nu au omorat copii, ca traiesc in mare simplitate si buna cuviinta, copiii sunt bine educati, etc)

Tu vorbesti de un ideal, eu vorbec de realitate si respnsabilitate.
Chiar si in contextul ideal enuntate de tine, tot se poate pune problema responsabilitatii, pe care ma mir cum o ocolesti sistematic.

are o mare frica ca trebuie sa dea el bani sau altii ca sa creasca acesti copii. De unde aceasta teama?

Cine a enuntat aceasta teama?
Eu unul, stiu ca n-am scris nimic despre asta.

Daca o sa ajungem si noi in situatia lor, Dumnezeu o sa ne lumineze intr-un fel si o sa avem ceea ce ne este imperios necesar.

Poate n-ai inteles, nu vorbesc de cei care au facut 5 copii stiind ca ii pot intretine si peste noapte a venit o nenorocire peste ei si au ajuns la mila altora.

Nu imi aminteasc bine, dar parca aveau o casuta veche care devenise neincapatoare. La sat stim ca este mai greu cu locurile de munca, nu este rau ca lucra prin vecini, mai grav era daca nu voia sa faca acest lucru. Dar omul era muncitor si facea tot ce putea pentru familie.

Pai asta nu inteleg: ai o casa veche, mica, nici o bucata de pamant (trebuie sa lucrezi pentru altii) si faci 5 copii (sau mai multi) si tot nu te poti opri.

Care este logica?

Copiii mergeau la scoala, nu erau tinuti acasa, se ocupau de educatia lor.

La scoala din sat.
Sa ne gandim si mai departe: ce inseamna >5 copii la liceu, in conditiile astea.
Sau la facultate.
Sau sa ramana in sat, doar cu generala (eventual 10 clase) si ei ca zilieri?

Nu era asta ideea. Ci faptul ca in ziua de astazi foarte multi copii sunt bolnavi: autism, cancer, sindrom down, etc., chiar este o mare binecuvantare sa ai copii sanatosi.

Pai asta ar mai fi lipsit, dupa ce au facut atatia copii sa-i mai "ajute" Dumnezeu si u o boala serioasa a unuia dintre ei.

Nu ca n-ar fi cazuri si de familii credincioase si cu copii bolnavi.
Inseamna ca aceia nu sunt la fel de virtuosi?

Nu este bine sa-i judecam. Nici Biserica nu se baga in patul sotilor, nu stim noi care a fost nevointa lor, cat timp s-au abstinut si cat au rezistat.

Cum sa-i judec cand nu am toate datele?

Eu as vrea sa stiu care e logica.
Sa inteleg ca dupa tine, ar fi incercat abstinenta dar n-au reusit?
Si cel mai fericit compromis care l-au gasit, a fost sa faca totusi copii in continuare?

Daca nu ar exista acesti oameni cum am mai face milostenie?

Stai linistita, sunt atatia in nevoi pe lumea asta, nu e nevoie de un astfel de "ajutor", sa faci copii ca sa-i creasca ceilalti.

[Ekaterina]

În prealabil postat de AlinB

Tu vorbesti de un ideal, eu vorbec de realitate si respnsabilitate.
Chiar si in contextul ideal enuntate de tine, tot se poate pune problema responsabilitatii, pe care ma mir cum o ocolesti sistematic.

In tot ce am scris am facut referire la cazul prezentat de tine din Revista Familia Ortodoxa. Oricum, discutiile pe acest subiect nu au rod sau rost. Nu facem decat sa judecam, in situatii concrete fiecare va actiona prin prisma valorilor, credintei si felului de a intelege viata.

In toata discutia se pierde din vedere si rolul lui Dumnezeu. Barbatul si femeie se intalnesc in intimitate, dar daca Dumnezeu nu trimite suflet nu apare copilul. Poate Dumnezeu are un plan cu fiecare in parte, poate pentru fiecare familie randuieste un numar de copii. Stiu eu ca om daca este mai bine sa opres acest plan? Este foarte delicat, pierdem din vedere si perspectiva vesniciei.

Bineinteles ca iau in vedere problema abstinentei, dar oare toti suntem la aceasta masura? Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca barbatul care se apropie de femeie fara dorinta de a avea copil, pacatuieste. Este oare asta masura tuturor? O sa spunem ca trebuie sa ajungi la masura asta daca este prapadit si nu stai bine financiar, altfel faci copii sa ii creasca altii?! Ne deranjeaza acest aspect.

În prealabil postat de AlinB

Nu ca n-ar fi cazuri si de familii credincioase si cu copii bolnavi.
Inseamna ca aceia nu sunt la fel de virtuosi?

Nu se pune problema asa. Aici noi nu putem sa ne dam cu parerea. Am spus doar ca este o mare binecuvantare cand ai un copil sanatos, dar cand ai zece si sunt sanatosi. Este o adevarata minune.

În prealabil postat de AlinB

Sa inteleg ca dupa tine, ar fi incercat abstinenta dar n-au reusit?
Si cel mai fericit compromis care l-au gasit, a fost sa faca totusi copii in continuare?

Este posibil si asta. Daca sotia este insarcinata, in acea familie este abstinenta. Poate s-au abtinut si dupa o lunga perioada de timp, nu stim noi cat s-au nevoit si cand nu au mai putut sa traiasca astfel. Spui ca alte metode nu sunt ortodoxe, dar totusi in cazul lor le vezi mai potrivite. In afara de faptul ca au multi copii si nu au bani suficienti, se descurca greu si cu ajutorul altora de multe ori, ce te deranjeaza la aceste familii?