Raspunsuri duhovnicesti +

[redemptor]

''Dacă avem dragoste pe toate le-am dobîndit. Să nu ţinem mînie, să nu ne răzbunăm şi să nu apună soarele întru mînia noastră. Dumnezeu să ne ajute să facem aceste lucruri şi cred că ne vom mîntui.''


sursa:CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[cristiboss56]

Nu-i nici o vinovatie sa mananci, Domnul fie slavit!...Ceea ce strica este pofta nesatioasa, imbuibarea peste ceea ce trebuie, umflarea stomacului pana la refuz. Tot asa cu vinul. A-l folosi cu masura, nu-i nici o greseala. Greseala e a te da betiei si a fi necumpatat, a-ti perverti folosirea mintii. Daca slabiciunea voastra trupeasca nu va ingaduie sa treceti ziua fara sa mancati, nici un ins intelept nu v-ar putea tine de rau. Stapanul nostru e bland si cu omenie, nu ne cere de nimic peste puterile noastre. Daca ne cere sa ne infranam de la mancare si sa postim, aceasta nu-i fara temei si nu asa, numai ca sa stam fara sa mancam, ci pentru ca dezlipindu-ne de lucrurile acestei lumi, sa ne incredintam celor ale sufletului in toata vremea care ne sta la indemana. Daca am duce viata intr-un duh cumpatat, daca toata vremea noastra sloboda ar fi harazita lucrurilor duhovnicesti, daca ne-om atinge de hrana numai pentru a ne indestula nevoile si vom folosi intreaga noastra viata in lucrari bune, n-am avea ce face cu ajutorul pe care ni l-ar da postul. Dar firea omeneasca trandava fiind, atrasa mai ales spre moleseala si bucurie, stapanul nostru, cel plin de bunatate, ca un duios parinte, a inchipuit pentru noi leacul postului, ca sa smulga moliciunea din inimile noastre si sa ne faca sa ne stramutam grija de la lucrurile lumii acesteia la cele duhovnicesti...

Postiti?Aratati-mi-o prin fapte. Prin care? Veti zice. De vedeti un sarac, aveti mila de el, un dusman, impacati-va cu el, un prieten inconjurat de bun nume , nu-l invidiati, o femeie frumoasa, intoarceti capul. Nu numai gura voastra sa posteasca, ci si ochiul, urechea, si picioarele, si mainile, si toate madularele trupului vostru. Mainile voastre sa posteasca, ramanand curate de hranire si de lacomie. Picioarele, nealergand la teatrul cu spectacole proaste. Ochii, neprivind cu ispitire frumusetile straine. Hrana ochilor este ceea ce ei vad. Daca-i o priveliste neingaduita si potrivnica Legii, postul sufera din pricina aceasta si mantuirea sufletului este vatamata intru totul; daca-i o priveliste ingaduita de Lege si fara greseala, postul se impodobeste cu ea. Ar fi peste fire de ciudat ca in vremea postului sa te tii chiar si de la hrana ingaduita, si sa te duci sa gusti privelistile oprite. Nu mancati carne ? Atunci opriti si ochii de a privi nerusinarea. Asemenea, urechea voastra se cade sa posteasca. A posti pentru ureche inseamna a o astupa pentru vorbirile de rau si pentru zavistii. "Nu aplecati urechea voastra la vorbirile desarte" - este scris. Gura, pe de alta parte, trebuie sa posteasca de sudalme sau alte vorbiri rusinoase. La ce bun sa te tii de la carne de pasare si de la peste, de-ti vei sfasia si ucide fratele tau?
Apoi, ceea ce trebuie sa cercetam, cu privire la post, este daca am capatat mai multa ravna, daca ne-am indreptat unele din nedesavarsirile noastre, daca ne-am spalat de greseli. E un obicei raspandit in vremea postului mare, de a ne intreba unii pe altii cate saptamani am postit.Si auzim pe unii: o saptamana, pe altii doua, pe unii toate. Dar unde-i prisosirea, daca savarsim postul cu mainile goale de fapte bune? Cand cineva iti va zice:"Eu aveam un dusman si m-am impacat cu el, obisnuiam sa barfesc si m-am oprit, suduiam, si m-am lasat". Ceea ce foloseste negustorilor nu este atat sa strabata o mare departare de mare, ci de a aduce o buna incarcatura de marfuri din belsug. Nu prisosim nimic cu postul, daca numai il savarsim, fara sa gandim la nimic si cum o fi. Daca postul ne este abtinerea de la mancare, odata ce au trecut cele patruzeci de zile, a trecut si postul. Dar de ne vom abtine de la pacat, postul acesta nu va inceta dupa ce celalalt a trecut. Ne va fi de folos necontenit - si inainte de imparatia cerurilor, ne va aduce aici, pe pamant, buna rasplatire.
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...i-b1-p1792.htm

[redemptor]

''-Mulţumesc lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, părinte, că am cunoscut calea asta şi mi-a făcut Domnul parte şi mie de viaţa călugărească. A fost greu, am suferit ispite de tot felul, dar toate au trecut ca un vis, cu darul lui Hristos.''



sursa:CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[redemptor]

''-Eu nu m-am temut de moarte, că m-am dat cu totul în mîinile lui Dumnezeu. Dumnezeu este în noi şi ne silim să facem voia Lui. Deci să nu ne temem, părinte Ioanichie, nici de boală, nici de oameni, nici de moarte, nici de diavoli, nici de iad, că sîntem cu Dumnezeu!''


sursa:CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[redemptor]

''Sînt mulţumit şi dau slavă lui Dumnezeu pentru toate. Dar mă căiesc că nu am împlinit cum trebuie făgăduinţele călugăriei. De aceea, mă rog lui Dumnezeu să-mi mai dăruiască vreme şi lacrimi de pocăinţă, ca să fac acum ce n-am făcut la tinereţe.''



sursa:CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[cristiboss56]

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...r-b1-p1399.htm


In cadrul casatoriei trebuie ca fiecare sa se straduiasca cu ravna sa poarte greutatea celuilalt si sa-l usureze.Bucuria lor sa fie cum sa se odihneasca unul pe celalalt;

Chiar de la inceput, cand se casatoresc, este bine ca sotii sa aiba acelasi duhovnic.Aceasta ii ajuta foarte mult.Duhovnicul vede defectele si slabiciunile fiecaruia si le "struneste" precum tamplarul, ca sa se potriveasca intre ei;

Este bine ca toata familia sa aiba acelasi duhovnic, si parintii si copiii.Acest lucru ajuta mult familia ca sa vietuiasca dupa cuviinta;

Cei casatoriti sa faca cati copii le daruieste Dumnezeu.Cei cu multi copii au inima larga si primesc in chip bogat ajutorul lui Dumnezeu.Fata de cei cu multi copii pronia dumnezeiasca arata bunavointa speciala;

Familiile care vor si nu pot sa faca proprii lor copii trebuie sa-i ajute pe cei orfani;

Cresterea copilului incepe din momentul zamislirii.Asadar, acum femeia trebuie sa se straduiasca sa fie linistita.Sa citeasca carti crestinesti, Evanghelia, sa se roage si sa-si faca canonul de rugaciune.Astfel, se sfinteste si ea si copilul ei;

Tatal sa ia aminte sa nu o tulbure pe femeia insarcinata, pentru nici o pricina.Cand se intoarce de la lucrul lui, nervos sau abatut, mai bine sa faca un mic ocol ca sa-si revina, si dupa aceea sa se intoarca la casa sa linistit si cu zambetul pe buze, putin mai tarziu;

Cand se naste copilul, mama trebuie sa-l alapteze cat de mult poate.Laptele mamei este cel mai bun, ajuta mult copilul - care nu se imbolnaveste usor;

Alaptatul inseamna multe lucruri.Copiii nu primesc doar lapte, ci si iubire, afectiune, tandrete, se simt in siguranta si devin mai puternici trupeste si sufleteste;

Parintii nu lasa copiilor lor drept mostenire doar case, ogoare sau bani.Lasa mostenire duhovniceascaatimile sau virtutile lor;

Parintii au mare indatorire:sa dea copiilor o educatie crestineasca buna.Acest lucru este pentru copii izvorul cel mai important al vietii lor.Copiii inca de mici trebuie sa invete sa lucreze, sa "pescuiasca".Parintii lor trebuie sa-i puna la treburile casei inca de mici, ca mai tarziu sa devina barbati in viata.Din nefericire, multi parinti ii invata rau si dupa aceea ajung nefericiti;

Sa nu-i constrangeti pe copiii vostri fara discernamant si sa fiti prea aspri cu ei.Trebuie mare atentie!Astazi copiii au masina cu motor iute, dar rotile sunt grele.Ei vor doar sa fie impinsi ca sa tasneasca;

Astazi, cu mic cu mare, oamenii traiesc intr-o lume ca intr-un spital de nebuni.Trebuie multa atentie, rabdare, si mai ales rugaciune;

Astazi feluritele teorii il zapacesc pe om si, in special, pe saracii copii.Si dupa aceea ii cuprinde teama si angoasa de viata si se refuleaza in petreceri si narcotice.Si aceasta petrecere lumeasca adauga mai multa teama si angoasa vietii;

Tinerii astazi, au masini rapide, insa ungerea se face greu din pricina inghetului.Ni se cere sa-i ajutam cu caldura, "sa se dezghete" si, cand se intampla asa, toate merg;

Nasterea de copii este usoara, renasterea lor este grea.Parintii trebuie sa-i ajute chiar de mici pe copiii lor.Daca ei sunt ajutati de la o varsta frageda, Hristos le va umple viata, si vor ramane langa El pentru totdeauna;

Copiii primesc primele "raceli" duhovnicesti prin ferestrele deschise ale simturilor parintilor lor.Chiar din leagan ii copiaza pe parinti.De aceea si parintii trebuie sa se lupte cu ravna sa-si indeparteze patimile;

Cand pruncul se umple de Hristos, mai tarziu cand se mareste si pleaca departe de parintii lui si se gaseste la stramtorare nu se afla in primejdie, nu are nici o nevoie;

Copiii se folosesc mult cand citesc Sinaxarele.Deoarece sunt nevinovati, au multa credinta.Si astfel, dobandesc deprinderile cele bune;

Cand omul incepe de mic viata duhovniceasca, traieste cea mai fericita viata.El dobandeste bunele obiceiuri si continua astfel impreuna cu Hristos;

Parintilor, sa luati aminte la copiii vostri, sa le vorbiti si sa va ocupati de ei!Sarmanii vostri copii sa nu ramana flamanzi de iubirea parinteasca!

Trebuie sa luam bine aminte la ceea ce le spunem copiilor, pentru ca ei au simplitate si cred toate lucrurile.Sunt multi si cei care au o mare daruire si implinesc cuvintele intru totul;

Cel mai mare si cel mai bun tata de copii este omul care a renascut duhovniceste si ajuta la renasterea duhovniceasca a copiilor sai, ca sa le asigure sufletele in Rai;

Invatatorul bun si adevarat constituie o problema serioasa, in special in zilele noastre rele.Copiii sunt casete goale, care se vor umple cu cantece murdare si rusinoase, sau cu muzica bizantina, religioasa.Invatatorii au mare raspundere, lucrarea lor este sfanta;

Astazi cei mari vor sa castige bani multi prin munca putina, iar cei mici sa primeasca note mari, fara sa invete.Si, daca este cu putinta, fara sa plece din baruri;

Trebuie sa ne simplificam viata, caci luxul il oboseste pe om.Sunt unii oameni care doresc continuu bunuri materiale.Alearga dupa aceea sa scoata mai multi bani si astfel isi inmultesc si mai mult nelinistea;

Astazi diavolul se straduieste sa le distruga pe toate, ca noua generatie sa nu mai gaseasca aluat bun ca sa plamadeasca.Sa facem multa rugaciune ca Dumnezeu sa lumineze tineretul si sa pastreze putina plamada;

Dumnezeu poate intr-o clipa sa le indrepte pe toate.Oamenii fac planuri, Dumnezeu le are si El pe ale Sale, si valorifica raul pe care oamenii urmeaza sa-l faca, schimbandu-l intr-un mare bine;

Lumea a luat foc!Multa ispita a cazut pe pamant!Diavolul a pogorat atata foc, incat nici toti pompierii impreuna nu pot sa-l stinga!Un incendiu spiritual, nimic n-a mai ramas in picioare!Trebuie doar multa rugaciune, ca Dumnezeu sa aiba mila de noi;

Daca vietuieste dupa poruncile si voia lui Dumnezeu, omul gusta din aceasta viata, intr-o anume masura, Raiul, in caz contrar Iadul.

[cristiboss56]

Nimeni nu voieşte să păcătuiască faţă de Dumnezeu, chiar dacă toţi păcătuim fără să fim siliţi.
Nimeni, socotesc, dintre cei ce judecă sănătos nu va tăgădui că din ură şi din ţinerea de minte a răului se naşte clevetirea. De aceea, s-a şi rânduit aceasta după părinţii ei, ca într-un lanţ. Clevetirea este fiica urii. O boală subţire, dar o lipitoare grasă, ascunsă şi tăinuită, care suge şi seacă sângele iubirii. E făţărnicirea iubirii, pricinuitoarea întinăciunii şi poverii inimii.
Precum există tinere care fac cele rele fără ruşine şi există altele, care săvârşesc lucruri mai urâte decât cele dintâi, dar pe ascuns şi mai cu ruşine, aşa se poate întâmpla şi cu patimile de necinste. Astfel de tinere sunt: făţărnicia, viclenia, întristarea, ţinerea minte a răului, clevetirea inimii. Acestea una spun la arătare, şi alta gândesc.
Am auzit pe unii clevetind şi i-am certat. Dar lucrătorii acestui rău răspundeau în apărarea lor că fac aceasta din dragostea şi din grija pentru cel clevetit. Iar eu le-am spus să înceteze cu această dragoste, căci nu minte cel ce a zis: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns de aproapele lui, alungă-l” (Ps. C,5). Dacă spui că-l iubeşti, roagă-te în taină pentru el şi nu-ţi bate jos de om. Căci acesta este felul iubirii primit de Domnul.
Să nu-ţi rămână ascuns lucrul acesta şi te vei trezi, ca să nu mai judeci pe cel ce greşeşte: Iuda era în ceata ucenicilor, iar tâlharul în ceata ucigaşilor. Şi într-o clipă s-a făcut o schimbare minunată între ei.
De voieşte cineva să biruiască duhul clevetirii, să nu învinovăţească pe cel ce a greşit, ci pe dracul care l-a ispitit. Căci nimeni nu voieşte să păcătuiască faţă de Dumnezeu, chiar dacă toţi păcătuim fără să fim siliţi.

(Sfintul Ioan Scărarul, Cartea despre nevoinţe, X, 1-5, în Filocalia IX, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 195-196)