Habemus papam!

Daca unele din postarile mele de pe acest topic par sa nu respecte in totalitate tema, va rog sa ma scuzati. Mai am un raspuns pentru doamna cu nume de forum Anita si ma opresc.
Daca o sa ma hotarasc sa-i mai raspund domnului cu nume de forum catalin 2, am s-o fac pe alt topic.

Am intrat pe acest topic pentru ca m-a impresionat in mod neplacut ca abia se aflase numele noului Papă si cei care parca nu au altceva de facut au si inceput sa-l atace. Am vrut sa accentuez pe ideea ca despre oricine, oricand se va gasi cineva care sa arunce vorbe urate, justificat sau nejustificat.

Repet, fara sa vreau sa va plictisesc: pe mine nu ma mai mira nimic de cand am vazut ce mârșăvii se scriu pe mai toate forumurile mai mult sau mai putin crestine, despre Sfintii Parinti ai neamului nostru.

Din spusele acelor oameni afli ca de fapt, cei mai multi dintre marii nostri duhovnici (categorisiti astfel pana nu de mult) au facut mari „greseli dogmatice”sau "n-au fost bine informati" sau pur si simplu „n-au stiut ce vorbesc”ca si cum inainte de aparitia motorului de cautare Google in limba româna nu exista cunoastere, nu existau carti, nu existau biblioteci etc. si automat te intrebi(sau "ma intreb" ca sa nu culpabilizez toata suflarea):

- Daca marii nostri duhovnici n-au fost buni propovaduitori ai Ortodxiei, cine a tinut treaza Credinta noastra stramoseasca vreme de 45 de ani intunecati ai comunismului?
Poate sa existe turma fara de pastor? Poate sa existe pastor fara turma?

Daca prin statisticile pe care le-am dat am suparat /am deranjat, imi pare sincer rau.
Stiu, din scrierile Sfintilor Parinti ca primul pas(dupa Botez) in calea mantuirii noastre este constientizarea PĂCATULUI.

Daca o sa continuam sa „ne ascundem capul in nisip ca strutul” nu cred ca vom reusi sa scapam de relele pe care inca le mai facem(vezi statisticile) si probabil ca nu vom reusi sa fim crestini si prin fapte nu numai prin Botez.

<<Iata motivul pentru care Dumnezeiescu Gura de Aur spunea:”Daca noi am fi cu adevarat crestini, idolatrii ar fi venit la Hristos”. De aceea, noi zadarnicim lucrarea Bisericii prin aceea ca nu mergem pe calea lui Hristos si ducem razboi impotriva ei. >>
(Sfantul Nectarie din Eghina, Despre pocainta si spovedanie, (pag.69), Traducere Francisc Stefan Voronca, Editura Egumenita, Galati 2004, Carte tiparita cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului).>>

Fratilor si surorilor ortodoxe le doresc post binecuvantat de Dumnezeu.
Fratilor si surorilor catolice le doresc Sarbatorirea Sfintelor Pasti cu sanatate si binecuvantare de la Dumnezeu.

Fie ca bunul Dumnezeu care este al nostru al tuturor indiferent ca ne inchinam de la stanga la dreapta sau de la dreapta la stanga sa ne ajute sa gasim calea cea adevarata si daca nu cer prea mult, sa ne ajute sa fim buni si blanzi asa cum Mantuitorul Iisus Hristos este.

Bunul Dumnezeu sa-l lumineze pe Sanctitatea Sa Papa Francisc spre binele tuturor oamenilor.

Cand am vazut ca Papa si-a ales numele de Francisc m-am gandit la Sf. Francisc de Assisi care pentru mine inseamna foarte mult: <<Ascultarea și sărăcia, simplitatea și refuzul oricărui privilegiu, umilința și egalitatea între oameni au rămas temele fundamentale ale mesajului său de reînnoire spirituală, care de fapt a devenit și un sistem al reînnoirii Bisericii, chiar dacă Francisc nu avea direct în vedere o astfel de reformă: atitudinea lui a fost întotdeauna de mare discreție și respect față de ierarhia bisericească, chiar și atunci când îi simțea modelele stranii și străine.>> http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi

Timpul in care traim se pare ca se aseamana cu timpul in care a trait Sf. Francisc. Si m-am gandit si la Parintele Arsenie Boca si la pictura sa de la Biserica Draganescu.
Oare n-a stiut Parintele Arsenie Boca de cel l-a pictat pe Sf. Francisc?

Sa nu uitam:

Daca noi azi vorbim liber si calatorim liberi, un gand bun si de recunostinta sa existe si pentru Papa Ioan Paul al II-lea al carui pontificat a insemnat si lupta pentru caderea comunismului si a contribuit direct la caderea comunismului.

<<Adevărata sfinţenie nu înseamnă ruperea, detaşarea de această lume, ci mai degrabă înseamnă să depui un efort pentru a aduce învăţăturile sfinte în viaţa de zi cu zi, în familie, la şcoală, la serviciu.>> (Papa Ioan Paul al II-lea).

[catalin2]

În prealabil postat de Nastya

Daca unele din postarile mele de pe acest topic par sa nu respecte in totalitate tema, va rog sa ma scuzati. Mai am un raspuns pentru doamna cu nume de forum Anita si ma opresc.
Daca o sa ma hotarasc sa-i mai raspund domnului cu nume de forum catalin 2, am s-o fac pe alt topic.

Nastya, nu e vreo problema ca e offtopic, eu ti-am raspuns la primele mesaje, problema a fost ca doreai sa impui niste conceptii moderniste si ma acuzai ca nu am si eu aceste conceptii (ecumeniste si filocatolice). Tu daca vrei poti crede ce vrei tu, dar nu poti impune si altora sa creada la fel, mai ales ca sunt si invataturi gresite.

În prealabil postat de Nastya

Am si spus intr- un mesaj ca provin dintr-o familie mixta. Mama mea a fost romano-catolica, tata a fost ortodox; eu sunt ortodoxa dupa tata. Eu nu pot si nu trebuie si nu vreau sa-mi reneg mama si bunica si bunicul si toata jumatatea de neam catolic. Asta ar fi o fapta crestina?

Dar cineva care are un parinte ateu sau musulman trebuie sa fie de acord si cu ateismul si cu ortodoxia? Asta am observat ca e o problema la conceptiile moderniste, nu se face deosebirea intre omul respectiv si pacatele lui sau credinta gresita. Am si eu rude atee, daca nu sunt de acord cu ateismul nu inseamna ca reneg acele rude.

<<Preotul român Vladimir Ghika, declarat martir pentru credinţă de către Papa Francisc
Cultura si Istorie
Joi, 28 Martie 2013 - 15:38



Sfântul Părinte Papa Francisc a semnat ieri, decretul prin care recunoaşte "martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot diecezan; născut la Istanbul (Turcia) la 25 decembrie 1873 şi ucis din ură faţă de credinţă la Bucureşti (România) la 16 mai 1954”. Astfel, Vladimir Ghika, preot catolic şi principe român, va fi ridicat curând la cinstea altarelor şi înscris în rândul fericiţilor şi sfinţilor Bisericii Catolice.
Monseniorul Vladimir Ghika, preot romano-catolic, a fost arestat pe o stradă din Bucureşti în timp ce ieşea din casa unei bolnave căreia îi administrase Sfintele Taine, pe 18 noiembrie 1952. După un an de anchete şi torturi, a fost condamnat la trei ani de închisoare. Avea 80 de ani. Slăbit, înfometat şi suferind, a încetat din viaţă în închisoarea din Jilava doi ani mai târziu, la 16 mai 1954.
„Este un dar deosebit nu numai pentru Arhidieceza noastră, dar pentru întreaga Biserică Catolică din România, pentru ţara şi poporul nostru din care s-a născut această mare personalitate, Vladimir Ghika, preot martir. Frumos semnal trimis de Sfântul Părinte Francisc Bisericii şi ţării noastre, prin semnarea decretului de recunoaştere a martiriului acestui fiu al Bisericii şi al neamului nostru!”, a declarat ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop mitropolit de Bucureşti.
„Credincioşii şi preoţii Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti au avut mereu convingerea fermă că Monseniorul Vladimir Ghika şi-a dat viaţa ca martir pentru credinţă şi de aceea, încă din 1991, ÎPS Ioan Robu a adresat Sfântului Scaun cererea pentru începerea Procesului în Cauza de beatificare şi canonizare a monseniorului. Existau deja dovezi şi multe mărturii despre viaţa de credinţă a monseniorului şi moartea lui martirică. Ne bucură nespus vestea confirmării martiriului monseniorului Vladimir Ghika, pe care putem să-l numim de acum venerabil. Este primul martir al Bisericii locale care va fi declarat fericit”, a explicat Pr. Francisc Ungureanu, postulatorul cauzei de beatificare şi canonizare a monseniorului Vladimir Ghika.>>

http://www.gds.ro/Cultura%20si%20Ist...+Papa+Francisc

Gasiti stirea si pe:

http://www.catholica.ro/2013/03/28/v...isc-comunicat/

<<Vladimir Ghika (n. 25 decembrie 1873, Constantinopol - d. 16 mai 1954, Jilava, Bucuresti) a fost prinţ, diplomat, scriitor, om de caritate şi preot român. Este nepotul lui Grigore Alexandru Ghika, ultimul principe al Moldovei, tatăl lui Vladimir Ghika fiind Ioan Grigore Ghika, ministru de Externe al României. Monseniorul s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol (astăzi Istanbul - Turcia) şi a fost botezat ortodox, mama sa fiind o credincioasă ataşată de Biserica Ortodoxă, tatăl său fiind în acea perioadă ministru plenipotenţiar al României în Turcia.

În anul 1878 este trimis la şcoală în Franţa, la Toulouse, şi va fi lăsat în grija unei familii protestante în ceea ce priveşte educaţia şi practica religioasă, deoarece în zonă nu exista nicio biserică ortodoxă. O va termina în anul 1895, după care va urma la Paris Facultatea de Ştiinţe Politice. În paralel va frecventa cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie şi drept. Se întoarce în România, unde îşi va continua studiile până în 1898, când merge la Roma, unde va urma Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor în Roma, Angelicum. Dorea să devină preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit să renunţe la idee, măcar pentru o perioadă, şi să se dedice apostolatului ca laic.

Şi-a desfăşurat activitatea extraordinară în toată lumea, la Bucureşti, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sydney, Buenos Aires. Mai târziu, în glumă, Papa Pius al XI-lea îl va numi “marele vagabond apostolic”. Devine astfel unul dintre pionierii apostolatului laical.

Întors în ţară, se dedică operelor de caritate şi deschide primul dispensar gratuit Bethleem Mariae la Bucureşti, pune bazele marelui spital şi sanatoriu Sf. Vincenţiu de Paul, înfiinţând astfel primul spital gratuit din România şi prima ambulanţă, devenind fondatorul primei opere catolice de caritate din România. Participă la serviciile sanitare în războiul balcanic din 1913 şi se dedică fără frică îngrijirii bolnavilor de holeră la Zimnicea. În timpul Primului Război Mondial s-a ocupat de misiuni diplomatice, de victimele cutremurului de la Avezzano, de tuberculoşii din ospiciul din Roma, de răniţii de război, trecând de la ambientele diplomatice la cele populare cu o naturaleţe surprinzătoare.

În 7 octombrie 1923 este sfinţit preot la Paris de Cardinalul Dubois, arhiepiscopul locului; îşi va desfăşura ministerul sacerdotal în Franţa, până în 1939. Deoarece inima îi era în România, cere Sfântului Scaun privilegiul de a putea celebra în cele două rituri: latin şi bizantin, privilegiu care i se acordă la scurt timp după hirotonire, devenind astfel primul preot român biritual. I se încredinţează o parohie într-o mahala sărăcăcioasă şi periculoasă a Parisului, Villejuif, unde schimbă din temelii spiritul cartierului. În 1930, când se îmbolnăveşte, este retras şi este numit Rectorul Bisericii Străinilor din Paris.

În 1924 întemeiază o societate auxiliară de misiuni, Opera Fraţilor şi Surorilor Sf. Ioan, şi cumpără în acest scop o clădire dezafectată a unei foste închisori pentru femei (cu secole în urmă fusese o mănăstire); din motive financiare se va vinde şi membrii se vor dispersa.

La 13 mai 1931 este numit de Papă Protonotar apostolic. Ezită să primească această numire deoarece la intrarea în rândul clericilor făcuse votul de a nu accepta niciodată demnităţi ecleziastice. O primeşte totuşi, făcând observaţia: “Nimic nu se va schimba în felul meu de viaţă, va fi doar o panglică îngustă adăugată la reverendă”.

La 3 august 1939 se întoarce în România, unde îl surprinde cel de-Al Doilea Război Mondial, dar refuză să părăsească România pentru a fi alături de săraci şi bolnavi, pentru a-i putea ajuta şi încuraja. După venirea la putere a comuniştilor refuză din nou să plece cu trenul regal pentru aceleaşi motive. Este arestat la 18 noiembrie 1952 sub acuzaţia de înaltă trădare şi întemniţat la Jilava, unde este ameninţat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în 16 mai 1954, slăbit, înfometat şi suferind, trece la cele veşnice, din cauza tratamentului bestial la care a fost supus.>>


http://www.cotidianul.ro/monseniorul...ancisc-209975/

[catalin2]

Se pare ca in ziarul Cotidianul autorul articolului a scos unele pasaje din biografia lui Vladimir Ghica, cele legate de felul cum mama sa a primit vestea convertirii.
Reiau mesajul de pe celalalt topic:

Vladimir Ghica este un caz tragic, un fost ortodox convertit la catolicism, asadar cazut in cel mai grav pacat, apostazia. Mama sa, foarte atasata de ortodoxie, a aflat cu stupoare vestea convertirii si a ramas indurerata si contrara acestei decizii pana la moartea sa. In acea vreme romanii nu se converteau la catolicism, era vazuta ca un mare pacat (nu aparuse ecumenismul, cel putin in ortodoxie).
Din pacate si educatia si-a pus amprenta asupra viitoarei convertiri. Parintii l-au trimis la scoala la Paris, unde a fost lasat in grija unei familii protestante, care i-a dat si educatia religioasa (pentru ca nu exista o biserica ortodoxa). Intors in tara pleaca apoi la studii la Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor în Roma, unde se va avea loc si convertirea.
E posibil ca aceasta actiune a papei sa nu fie intamplatoare, iezuitii au aparut si au ca misiune propovaduirea catolicismului si convertirea celor din afara BC la catolicism. Au avut un rol si in uniatia din Transilvania. In cazul acesta un ortodox convertit la catolicism declarat sfant e un bun exemplu in vederea convertirilor, au fost si alti greco-catolici si catolici omorati in inchisorile comuniste.

[horatiu.miron]

Frumoasa treaba cu spalatul picioarelor unor detinuti de drept comun. Greu de crezut ca ierarhi ortodocsi, precum nea Dan, sa faca vreodata asa ceva.

[catalin2]

În prealabil postat de horatiu.miron

Frumoasa treaba cu spalatul picioarelor unor detinuti de drept comun. Greu de crezut ca ierarhi ortodocsi, precum nea Dan, sa faca vreodata asa ceva.

Pustnicii si cei induhovniciti isi ascundeau faptele bune ca sa nu fie laudati si apoi sa capete mandrie. Mai poate fi o povestire: papa a ajutat o batranica sa treaca strada, cei 500 de ziaristi invitati special la eveniment au laudat in cor bunatatea papei.