Nascatoare de Dumnezeu ?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

Păi dacă Dionysie Areopagitul ar fi un sfânt care să răspundă unor necesităţi prioritare la un moment dat atunci părerea mea este că ori nu aţi citit pe Dionysie, ori aţi citit şi nu aţi prea înţeles despre ce este vorba, dar înclin să cred că nu aţi citit operele lui. V-aş ruga totuşi să aveţi mai multă delicateţe cu astfel de sfinţi nemuritori, care sunt dincolo de necesităţi de la un moment dat.

Despre alte soboare, etc nu ştiu la ce vă referiţi, nu ştiu unde şi în care sobor este definită învăţătura dogmatică că maica Domnului ar fi deasupra heruvimilor sau serafimilor. Eu nu spun că nu este sau că Biserica nu ar avea o astfel de dogmă, doar că eu nu am auzit nici soborul, nici sfântul care să fi dogmatizat aşa ceva.

Toţi sfinţii au o slujire înaintea Domnului, mai vizibilă pentru noi sau mai tainică, cel puţin o vreme. Şi toate slujirile lor sunt în Biserică.
Prin Sfântul Dionisie Areopagitul conştiinţa Bisericii a dobândit ceea ce îi lipsea în momentul acela şi a păstrat până azi şi în veci.
Cum putem rupe contribuţia unui sfânt de necesităţile/priorităţile Bisericii? Ar fi un nonsens, sper că eşti de acord.

[cezar_ioan]

Transcriu din cartea pomenită, "Viaţa Maicii Domnului", cap. XII:


"Mare şi neînţeleasă minune se săvârşeşte astăzi. Fecioara naşte şi pântecele ei rămâne nestricat." (Vecernia Naşterii Domnului)
Biserica, vrînd să arate marea minune a naşterii lui Hristos, nu o numeşte simplu minune, şi nu o numeşte doar mare, ci mare şi neînţeleasă (minune).

Fecioară ŞI Maică
Fecioara naşte, devine mamă, dar rămâne fecioară.
Singura oară când s-a întâmplat aşa ceva.
Nici o femeie nu a rămas fecioară după naştere.
Nimeni nu a înţeles cum s-a întâmplat acest lucru unic, nici măcar îngerii.
"Puterile îngereşti cele netrupeşti nu au cunoscut cum s-a petrecut întruparea ta, Hristoase" (Paraclis, glasul al 5-lea).
Nici măcar Maica Domnului nu a priceput cum s-a petrecut o astfel de minune. Ea însăşi pare mirată şi minunată. Cântăm în Biserică:
"Ce te minunezi, Marie? Ce minune s-a săvârşit întru tine?" (Catismele Naşterii Domnului)

"Şi într-adevăr taina naşterii tale îi este cu neputinţă limbii omeneşti a o tâlcui" (Cântarea de sâmbătă seara, glasul al 7-lea).

[cezar_ioan]

Naştere fără dureri

Întru dureri vei naşte copii (Facerea, 3,16), a auzit Eva după ce păcătuise.
Va naşte în dureri, adică durerile reprezintă toată încercarea şi chinul pe care-l simte femeia atunci când naşte,
aceasta fiind o epitimie primită de Eva de la Dumnezeu pentru păcatul ei (Sf. Ioan Hrisostom, Omilia XII la Facerea)

Însă Maica Domnului L-a născut pe Hristos fără dureri, precum a zis Proorocul Isaia:
înainte de a simţi chinul ea a născut un Fiu (Isaia 66,7).


Întru curăţie
Fecioara a născut pe Hristos fără stricăciune. Îl naşte şi întru curăţie, fără sânge.
Noi mărturisim că dumnezeiasca naştere cea din Fecioară a fost fără lăuzie.

Icoana naşterii lui Hristos redă pe deplin caracterul suprafiresc al naşterii din Maica Domnului.
În icoană, nu se prezintă Maica Domnului ca o lăuză, nici epuizată, nici întinsă,
ci îngenuncheată (icoană autentic ortodoxă),
ca şi cum n-ar fi născut, ca şi cum s-ar ruga, ca şi cum s-ar închina Pruncului ei.
Şi cum arată icoana?
Nu doar că se închină, ci se închină Pruncului din peşteră, ea stînd în afara peşterii unde este Pruncul,
căci nu a născut un om ci pe Dumnezeu-Omul şi nu era nevoie de grija ei,

şi de aceea atunci când Îl ţine în braţele sale nu Îl ţine cu ambele mâini, ci doar cu o mână;
deoarece Îl ţine în mâna sa pe Domnul Cel Atotstăpânitor, Care ţine toate.

"Bucură-te, ceea ce ai hrănit pe Hrănitorul a toate!"
(Condacul I din Acatistul Bunei Vestiri)