Cum pot intalni fata potrivita in vederea casatoriei?

[mihai88]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Daca sunteti plecat cu serviciul in afara tarii, sarcina pe care v-ati propus-o este inca si mai anevoioasa, din cauza numarului mic si a marii dispersii a fetelor care sa corespunda criteriilor de discriminare folosite (crescuta in famile crestin_ortodoxa, credincioasa, respect pentru valorile traditionale etc).

Practic, aveti de ales intre doua strategii: fie va cautati eventuala sotie intre fetele din Romania, fie intre fetele diasporei unde va aflati. A lucra pe mai multe fronturi este rareori o strategie de succes, cel mai des duce la irosirea resurselor de timp, bani si afectiune pe care le aveti. Este motivul pentru care germanii au pierdut razboiul; oricat de mare era superioritatea pe care o aveau la inceputul lui.

Prima strategie, si anume cautarea unei fete in Romania, presupune, mai devreme sau mai tarziu, vizite in Romania, ca sa cunosteti fata si altfel decat pe net, mess sau skype. O asemenea cale ar fi preferabila daca oricum aveti in vedere sa faceti vizite in Romania din alte motive, cum ar fi obligatii familiale, dor de tara, rezolvarea unor probleme patrimoniale, etc. Ati facut bine ca v-ati inscris pe acest forum. Pana ce s-a mai lamurit lumea ca am sotie, copii si burta, am primit destule mesaje private de tatonare. Desigur, acesta nu e singurul spatiu virtual unde puteti intalni, cu probabilitate crescuta, o fata ortodoxa dornica de maritis. Cautati in mod activ si alte forumuri. Bloguri. Reviste cu comentarii. Cum este, de exemplu, ortodoxiatinerilor(punct)ro. In niciun caz nu afisati "caut fata credincioasa ca sa ma insor", fiindca puteti avea surprize de care sa va dati seama prea tarziu.

A doua strategie presupune sa frecventati locuri unde asemenea fete ar putea fi cu mai mare probabilitate. Stiu ca suna prost sa indemni pe cineva sa mearga la biserica cu scopul de a-si cauta mireasa, dar exact asta trebuie sa faceti, fiind convins ca Dumnezeu nu se va supara daca, intre mesenii pe care El i-a chemat la ospatul Sau liturgic, apare o idila. Iar daca apare o nunta, cu atat mai putin. In multe metropole din Occident exista, daca nu parohii ortodoxe romanesti in toata regula, in orice caz nuclee de credinciosi. Si credincioase, ceea ce va intereseaza. Sunt locuri in care oamenii se cunosc intre ei. In special femeile trecute de o anumita varsta sunt foarte bucuroase sa "faca vorba", mijlocind, in cadrul unor misiuni de bune oficii, intalniri intre viitori posibili insuratei. Alte ocazii excelente sunt pelerinajele. Planificati-va macar o parte din vacanta ca pelerinaj. In functie de punga, mergeti in Grecia sau in Tara Sfanta. Veti avea posibilitatea sa observati si sa cunoasteti multe fete, timp de mai multe zile.

Va doresc succes.

P.S. Ati observat, poate, ca prefer pluralul politetii ca mijloc de adresare. Indraznesc sa va indemn si pe dv sa faceti acelasi lucru.

Imi cer scuze pentru adresarea mea nepoliticoasa. Dupa observatia dumneavoastra am realizat si eu acest lucru.

[DragosP]

În prealabil postat de mihai88

Imi cer scuze pentru adresarea mea nepoliticoasa. Dupa observatia dumneavoastra am realizat si eu acest lucru.

Multă scrobeală a fost băută în tinereţe!

[nechifor bogdan]

...si acu in post te-ai gandit sa cauti raspuns la aceste intrebari.......

[mihai88]

În prealabil postat de nechifor bogdan

...si acu in post te-ai gandit sa cauti raspuns la aceste intrebari.......

...facand o gluma...acum in post am pus intrebarea, dar raspunsul poate sa vina dupa

[Dumitru73]

În prealabil postat de nechifor bogdan

...si acu in post te-ai gandit sa cauti raspuns la aceste intrebari.......

acum sunt fetele mai ... evlavioase.

Întrebarea adresată de Mihai pe acest forum este una extrem de pertinentă și de actuală și este aceeași pe care mi-o adresez și eu de ceva vreme, mai ales în condițiile actualei societăți în care trăim cu toții. Desigur, putem să recunoaștem liniștiți și fără să ne întrebăm dacă greșim faptul că actuala societate nu mai este o societate creștină. Și nici nu știu dacă a fost vreodată creștină... adevăratul creștinism a fost cel din catacombele primelor trei secole, acolo unde se păstrau cu sfințenie învățăturile Domnului nostru Iisus Christos și unde, în ciuda martirajelor și a batjocurii la care era supusă, familia creștină era mai unită ca niciodată. Odată cu oficializarea cultului creștin din timpul împăratului Constantin cel Mare, creștinismul nu a ieșit victorios, ci, din contră, păgânismul. Creștinii au uitat, încetul cu încetul, credința adevărată, religia creștină s-a politizat la maximum, tradițiile și obiceiurile păgâne au fost preluate de către Biserica Creștină, împăratul a fost divinizat etc. Cu toate acestea, cel puțin în mediul rural, frica de Dumnezeu i-a îndemnat pe oameni să trăiască o viață curată sub îndrumarea slujitorilor Bisericii.
Însă astăzi, societatea este cu adevărat cu „susu-n jos”... Toate valorile s-au răsturnat, tehnologia a înlocuit valorile umane, socializarea on-line a înlocuit socializarea reală, creând noi generații de alienați, totul se poate vinde și cumpăra, iar tot ceea ce ieri era considerat scârbos și anormal, astăzi este la loc de cinste (pornografia, homosexualitatea etc.). Într-o asemenea lume artificial creată în care trăim, ajungem să ne punem întrebarea, ca și Mihai, dacă mai există persoane (fete/băieți) care mai cred în valorile familiale autentice, care mai au frica de Dumnezeu și grija pentru propria lor curățenie trupească și spirituală și cu care să întemeiezi o familie după voia lui Dumnezeu.
Din punctul meu de vedere, consider că asemenea persoane încă mai există, dar nu sunt promovate cum sunt acele modele comportamentale promovate de către mass-media actuală și trăiesc într-o oarecare obscuritate. Însă, după cum bine știm, Dumnezeu le vede pe toate, iar lumina nu poate fi pusă sub obroc. De aceea, acești oameni se găsesc la un moment dat, conform proniei divine, și întemeiază familii creștine autentice, trăind după voia lui Dumnezeu în iubire adevărată și în fidelitate unul față de celălalt. Dar toate se întâmplă la timpul lor, căci pentru fiecare lucru este un timp și o vreme. De aceea nu trebuie să deznădăjduim, căci Dumnezeu știe de ceea ce avem noi nevoie și ni-l va da la vremea potrivită, fără să cerem noi prea mult. Desigur, dacă ne concentrăm mental foarte puternic, vom atrage îndeplinirea dorințelor noastre mai repede și de multe ori constatăm, după ce obținem ceea ce ne-am dorit, că nu era ceea ce voiam sau nu ne-a fost de folos. Căci, după cum ne spune și Sfântul Apostol Pavel, toate ne sunt cu putință, dar nu toate de folos.
Eu cred cu tărie faptul că Dumnezeu ne va scoate în cale, la vremea potrivită, perechea potrivită (sufletul-pereche cum îmi place să o numesc), care ne va aduce în suflet adevărata fericire și dragoste și cu care vom întemeia o familie bine-plăcută Lui. Însă, desigur, trebuie să trecem mai întâi prin episoade mai puțin plăcute, prin dezamăgiri, pentru a învăța să o apreciem pe respectiva persoană la adevărata ei valoare. De aceea, consider că este bine să ne căutăm mereu perechea și să nu pierdem speranța că o vom găsi, chiar în această societate nebună și care L-a abandonat pe Dumnezeu în care trăim astăzi.
Și eu, ca și mulți băieți de vârsta mea înscriși pe acest forum, sunt un băiat cuminte, serios, credincios, în căutarea unei fete cuminți, credincioase, cu frică de Dumnezeu, educată în spiritul unei familii evlavioase și smerite. Și trebuie să recunosc faptul că răspunsul d-nului Mihnea îmi este de mare folos și voi încerca să aplic această strategie, dacă o pot numi așa, deoarece am trecut și eu prin multe dezamăgiri în încercarea de a găsi o asemenea fată pe internet și mă gândesc că poate nu am căutat acolo unde trebuia... Desigur, nu vreau să fiu lingușitor, dar știu că Dumnezeu lucrează prin oameni și, deci, răspunsul d-nului Mihnea poate avea o sursă divină, căci Dumnezeu ne vede străduința, știe ceea ce căutăm și cu siguranță ne ajută să ne găsim calea spre sufletul-pereche. De aceea, felicitări pentru răspunsul Dvs., domnule Mihnea, și cu această ocazie vreau să menționez faptul că acest răspuns m-a determinat să mă înscriu pe forum pe care îl apreciez ca fiind foarte folositor! Voi încerca să postez și eu cât de des voi putea în acest forum, deoarece această inițiativă de a crea o comunitate on-line a celor pasionați de subiecte teologice și care-L caută pe Dumnezeu este mai mult decât lăudabilă! Doamne-ajută!

[AlinB]

Matalutza din ce secta mai esti?

De obicei adventistii au pata pusa pe Constantin cel Mare dar poate nu sunt singurii..

Nu sunt din nici o sectă, sunt creștin-ortodox și am absolvit și seminarul teologic din București acum nu mulți ani. Consider însă că religia creștină a luat-o la vale din vremea când „a ieșit la suprafață” și s-a oficializat în Imperiul Roman. Degeaba Constantin cel Mare a fost preaslăvit de către patriarhul de la Constantinopol și de către toți creștinii după aceea, însă el s-a creștinat abia pe patul de moarte (cel mai probabil după ideologia lui Arie), iar decizia de a oficializa religia creștină a fost una pur politică. Iar ceea ce a urmat după aceea nu a fost chiar în spiritul învățăturii Domnului nostru Iisus Christos, deoarece Mântuitorul nu a spus niciodată că este bine ca împăratul să fie divinizat și asemănat lui Dumnezeu. Religia creștină, conform învățăturii Domnului Iisus Christos, trebuia să vină cu o nouă mentalitate, să schimbe lumea, însă, prin oficializarea din 313, s-a apropiat foarte mult de păgânism (contra căruia trebuia să lupte) și a acceptat Statul păgân condus de împăratul de la Roma. Din punctul meu de vedere, religia creștină nu trebuia niciodată să accepte Statul păgân, să continue la suprafață ceea ce făcuse până atunci în catacombe și să nu transforme vechile temple în biserici și, poate așa, erau șanse mai mari ca astăzi să mai trăim încă într-o societate creștină...

[AlinB]

În prealabil postat de Sylvester

Nu sunt din nici o sectă, sunt creștin-ortodox și am absolvit și seminarul teologic din București acum nu mulți ani. Consider însă că religia creștină a luat-o la vale din vremea când „a ieșit la suprafață” și s-a oficializat în Imperiul Roman. Degeaba Constantin cel Mare a fost preaslăvit de către patriarhul de la Constantinopol și de către toți creștinii după aceea, însă el s-a creștinat abia pe patul de moarte (cel mai probabil după ideologia lui Arie), iar decizia de a oficializa religia creștină a fost una pur politică. Iar ceea ce a urmat după aceea nu a fost chiar în spiritul învățăturii Domnului nostru Iisus Christos, deoarece Mântuitorul nu a spus niciodată că este bine ca împăratul să fie divinizat și asemănat lui Dumnezeu. Religia creștină, conform învățăturii Domnului Iisus Christos, trebuia să vină cu o nouă mentalitate, să schimbe lumea, însă, prin oficializarea din 313, s-a apropiat foarte mult de păgânism (contra căruia trebuia să lupte) și a acceptat Statul păgân condus de împăratul de la Roma. Din punctul meu de vedere, religia creștină nu trebuia niciodată să accepte Statul păgân, să continue la suprafață ceea ce făcuse până atunci în catacombe și să nu transforme vechile temple în biserici și, poate așa, erau șanse mai mari ca astăzi să mai trăim încă într-o societate creștină...

Seminar teologic...ortodox?
Ca teoriile astea parca sunt picatura picata din manualele de sectarism.
Asa se preda acum ortodoxia in seminarele teologice ortodoxe?

[anita]

În prealabil postat de Sylvester

Nu sunt din nici o sectă, sunt creștin-ortodox și am absolvit și seminarul teologic din București acum nu mulți ani. Consider însă că religia creștină a luat-o la vale din vremea când „a ieșit la suprafață” și s-a oficializat în Imperiul Roman. Degeaba Constantin cel Mare a fost preaslăvit de către patriarhul de la Constantinopol și de către toți creștinii după aceea, însă el s-a creștinat abia pe patul de moarte (cel mai probabil după ideologia lui Arie), iar decizia de a oficializa religia creștină a fost una pur politică. Iar ceea ce a urmat după aceea nu a fost chiar în spiritul învățăturii Domnului nostru Iisus Christos, deoarece Mântuitorul nu a spus niciodată că este bine ca împăratul să fie divinizat și asemănat lui Dumnezeu. Religia creștină, conform învățăturii Domnului Iisus Christos, trebuia să vină cu o nouă mentalitate, să schimbe lumea, însă, prin oficializarea din 313, s-a apropiat foarte mult de păgânism (contra căruia trebuia să lupte) și a acceptat Statul păgân condus de împăratul de la Roma. Din punctul meu de vedere, religia creștină nu trebuia niciodată să accepte Statul păgân, să continue la suprafață ceea ce făcuse până atunci în catacombe și să nu transforme vechile temple în biserici și, poate așa, erau șanse mai mari ca astăzi să mai trăim încă într-o societate creștină...

Sylvester ,ce se spune despre sfintii imparati Constantin si mama sa ,Elena?
Ca sunt intocmai cu apostolii
De ce oficializarea crestinismului ar fi fost o decizie politica ?
Constantin a invins in numele lui Hristos si s-a tinut de cuvant apoi.
Nu trebuie sa ne legam prea mult de faptul ca s-a botezat inainte de a muri ,deoarece nu stim exact care a fost conjunctura ,nu stim multe .
Cand nu stim ceva cu exactitate e bine sa nu emitem judecati.
Vezi daca ai gandit acestea dupa capul tau si nu te-ai calauzit dupa sfintii parinti ai cazut in capcana sectarismului.