Nascatoare de Dumnezeu ?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Lucian008

Tocmai despre asta este vorba: este o parerea strict personala. Iar Biserica se bazeaza pe invataturile apostolice nu pe pareri personale.

Biserica se bazează pe Hristos, în consecinţă şi pe învăţătura apostolilor, care i-au fost ucenici.
Apare însă o problemă: dacă ar fi fost suficientă ucenicia, pentru ce Domnul a spus că Îl trimite pe Duhul, numit şi "alt Învăţător", numit "Duhul Adevărului", şi depsre Care Domnul spune "vă va aduce aminte de toate".

Imi pare că se neglijează aportul Duhului şi se supralicitează capacitatea apostolilor. Or, aceştia, fără Duhul Sfânt ar fi fost cam ca acei călători pe drumul spre Emaus... În care, doar prin Cuvântul Domnului trăiau "ardea inima în noi când El ne tâlcuia Scripturile".


Or, acest lucru are şi o altă implicaţie: nu doar atunci în Biserica Primară aportul Duhului a fost decisiv dar şi mai apoi, în întreaga istorie a Bisericii şi până în clipa când scriu aceste rânduri şi în vecii vecilor, viaţa Bisericii este insuflată de Duhul, tâlcuirile Bărbaţilor Bisericii sunt insuflate de Duhul, continuitatea şi dinamica Tradiţiei sunt prin Duhul iar nu doar prin oameni. Care sunt sfinţi tot aşa: prin Duhul. Care pe toate le plineşte.

Opiniile personale ale lui Decebal ar putea să fie sfinte, de ce nu, iar pentru aceasta cred că e nevoie de cel puţin două mari condiţii: să fie insuflate de Duhul Sfânt şi să fie unitare cu suflul întregii conştiinţe a Bisericii care, de obicei, se exprimă în sinoade dincolo de epoci şi de vremuri particulare. (Ca să nu mai amintesc aici de alte condiţii care ţin de toate roadele Duhului...)

A emite opinii de tip liber-cugetător despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu constituie, după convingerea mea de neclintit, nu doar o greşeală impardonabilă ci şi un semn al unei grave alienări în miezul credinţei personale. Rebeliune şi înşelare, duh eretic fără a mai fi necesară vreo demonstraţie. Aceasta întrucât Biserica, prin sfinţii ei şi astfel prin Duhul Sfânt, a descoperit deja Cine este Împărăteasa Cerurilor şi ce se cuvine să facem noi creştinii faţă de Ea. Cântările din Catavasier sunt doar un mic exemplu în acest sens.
Am chiar acum sub ochi o carte cumpărată de la librăria Sophia, cu titlul "Viaţa Maicii Domnului", în care, arhimandritul Vasilos Bacoianis face un rezumat al principalelor evenimente şi trăsături ale Preasfintei Născătoare aşa cum o cunoaştem din Scriptură şi din Tradiţia Bisericii.

Bine ar fi ca orice om care se semnează "creştin ortodox" să citească această lucrare din care, pentru a nu mai adăuga eu vreun cuvânt păcătos, mă limitez la a posta doar lista bibliografică minimală indicată la sfârşitul lucrării:
- Sfânta Scriptură
- Ceaslovul
- Mineiele
- Slujba Imnului Acatist
- Protoevanghelia lui Iacov
- Sancti Melitonis de Trasnitu Mariae, PG 6
- Sfântul Ioan Damaschin, Cuvânt la Buna Vestire, Cuvânt la Facerea, Cuvânt la Adormirea Maicii Domnului
- Sfântul Andrei Criteanul, Cuvânt la Adormirea Maicii Domnului
- Sf. Ghermanos, Patriarhul Constantinopolului, Cuvânt la intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Cuvânt la Buna Vestire
- Epifanie Monahul şi Preotul, Cuvânt despre viaţa Născătoarei de Dumnezeu
- Sfântul Grigorie Palama, numeroase omilii
- Sf. Dimitrie al Rostovului, selecţie din Mineiul Sf. Dimitrie al Rostovului.

E inutil să comentez şi mă rezum doar la a reaminti faptul binecunoscut că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este Ocrotitoarea cu totul aparte a călugărilor din Sfântul Munte Athos...

"Lămurit ai strălucit, Preasfântă Maica lui Dumnezeu, luminîndu-ne mintea cea întunecată pentru necunoştinţă ţinută, iar prin dumnezeiasca luminare măreţia ta vestesc, Pururea Fecioară" (Cântarea a 8-a, Catavasier, 17 aprilie)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cezar_ioan

Opiniile personale ale lui Decebal

"Ce vede tot satul, nu vede barbatul". Se intampla si profesionistilor psihologiei sa nu sesizeze lucruri evidente si pentru profani. Cum sa va spun, ca sa intelegeti ? In vremurile bune ale Sfintei Inchizitii, unii ca dl Decebal nu puteau fi subiect de ancheta. Ei erau numiti, in epoca, "inocenti". Iar inocentii nu pot avea vinovatie, orice ar fi spus ori facut.

[Decebal]

În prealabil postat de cezar_ioan

A emite opinii de tip liber-cugetător despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu constituie, după convingerea mea de neclintit, nu doar o greşeală impardonabilă ci şi un semn al unei grave alienări în miezul credinţei personale. Rebeliune şi înşelare, duh eretic fără a mai fi necesară vreo demonstraţie. Aceasta întrucât Biserica, prin sfinţii ei şi astfel prin Duhul Sfânt, a descoperit deja Cine este Împărăteasa Cerurilor şi ce se cuvine să facem noi creştinii faţă de Ea. Cântările din Catavasier sunt doar un mic exemplu în acest sens.

Doar că eu nu am emis păreri personale despre Maica Domnului, ci despre inovaţia (şi am specificat clar că nu spun inovaţie în sens de erezie) preacinstirii ei (în sensul cultului pe care de exemplu îl are azi în Biserica Ortodoxă) care nu există în cărţile canonice ale Noului Testament, ci am adus înainte poziţia unui sfânt, canonizat în Biserică, care în "Despre Ierarhia Cerească" nu pomeneşte nimic despre Maria şi cum că aceasta ar fi deasupra heruvimilor şi serafimilor; eu nu spun că nu este, eu doar am spus ceea ce se poate citi în acea carte a unui sfânt canonizat. Iar cartea a apărut undeva pe la începutul sec. VI (cel puţin asta este varianta cea mai probabilă pe care am auzit-o).

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

Doar că eu nu am emis păreri personale despre Maica Domnului, ci despre inovaţia (şi am specificat clar că nu spun inovaţie în sens de erezie) preacinstirii ei (în sensul cultului pe care de exemplu îl are azi în Biserica Ortodoxă) care nu există în cărţile canonice ale Noului Testament, ci am adus înainte poziţia unui sfânt, canonizat în Biserică, care în "Despre Ierarhia Cerească" nu pomeneşte nimic despre Maria şi cum că aceasta ar fi deasupra heruvimilor şi serafimilor; eu nu spun că nu este, eu doar am spus ceea ce se poate citi în acea carte a unui sfânt canonizat. Iar cartea a apărut undeva pe la începutul sec. VI (cel puţin asta este varianta cea mai probabilă pe care am auzit-o).

De acord. Sfântul a făcut ceea ce Domnul i-a poruncit să facă. Nu are nimeni pretenţia ca un sfânt să le facă pe toate... El răspunde necesităţilor prioritare la un moment dat în viaţa Bisericii, aşa cum rânduieşte Dumnezeu.

Au urmat apoi alţi sfinţi, alţi drepţi, alţi cuvioşi, noi soboare... Iar aceştia au primit slujirea de a ridica vălul ignoranţei noastre de pe Preacinstitul Chip al Maicii Domnului. Alţi sfinţi, altă slujire, Tradiţia îşi îmbogăţeşte firul mai departe, conştiinţa dogmatică se întregeşte, plinindu-se necontenit prin Duhul... Aşa cred.

Astăzi, comunitatea eclezială se bucură cu preacinstirea Maicii Domnului. Iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ne răsplăteşte aşa cum doar Ea o poate face, mângâindu-ne, ocrotindu-ne, mântuindu-ne din nevoi, într-un cuvânt deschizîndu-ne Uşa Milostivirii, părtaşă facîndu-Se ca întotdeauna la mântuirea noastră spre Slava lui Dumnezeu.

[Decebal]

Păi dacă Dionysie Areopagitul ar fi un sfânt care să răspundă unor necesităţi prioritare la un moment dat atunci părerea mea este că ori nu aţi citit pe Dionysie, ori aţi citit şi nu aţi prea înţeles despre ce este vorba, dar înclin să cred că nu aţi citit operele lui. V-aş ruga totuşi să aveţi mai multă delicateţe cu astfel de sfinţi nemuritori, care sunt dincolo de necesităţi de la un moment dat.

Despre alte soboare, etc nu ştiu la ce vă referiţi, nu ştiu unde şi în care sobor este definită învăţătura dogmatică că maica Domnului ar fi deasupra heruvimilor sau serafimilor. Eu nu spun că nu este sau că Biserica nu ar avea o astfel de dogmă, doar că eu nu am auzit nici soborul, nici sfântul care să fi dogmatizat aşa ceva.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

Păi dacă Dionysie Areopagitul ar fi un sfânt care să răspundă unor necesităţi prioritare la un moment dat atunci părerea mea este că ori nu aţi citit pe Dionysie, ori aţi citit şi nu aţi prea înţeles despre ce este vorba, dar înclin să cred că nu aţi citit operele lui. V-aş ruga totuşi să aveţi mai multă delicateţe cu astfel de sfinţi nemuritori, care sunt dincolo de necesităţi de la un moment dat.

Despre alte soboare, etc nu ştiu la ce vă referiţi, nu ştiu unde şi în care sobor este definită învăţătura dogmatică că maica Domnului ar fi deasupra heruvimilor sau serafimilor. Eu nu spun că nu este sau că Biserica nu ar avea o astfel de dogmă, doar că eu nu am auzit nici soborul, nici sfântul care să fi dogmatizat aşa ceva.

Toţi sfinţii au o slujire înaintea Domnului, mai vizibilă pentru noi sau mai tainică, cel puţin o vreme. Şi toate slujirile lor sunt în Biserică.
Prin Sfântul Dionisie Areopagitul conştiinţa Bisericii a dobândit ceea ce îi lipsea în momentul acela şi a păstrat până azi şi în veci.
Cum putem rupe contribuţia unui sfânt de necesităţile/priorităţile Bisericii? Ar fi un nonsens, sper că eşti de acord.

[cezar_ioan]

Transcriu din cartea pomenită, "Viaţa Maicii Domnului", cap. XII:


"Mare şi neînţeleasă minune se săvârşeşte astăzi. Fecioara naşte şi pântecele ei rămâne nestricat." (Vecernia Naşterii Domnului)
Biserica, vrînd să arate marea minune a naşterii lui Hristos, nu o numeşte simplu minune, şi nu o numeşte doar mare, ci mare şi neînţeleasă (minune).

Fecioară ŞI Maică
Fecioara naşte, devine mamă, dar rămâne fecioară.
Singura oară când s-a întâmplat aşa ceva.
Nici o femeie nu a rămas fecioară după naştere.
Nimeni nu a înţeles cum s-a întâmplat acest lucru unic, nici măcar îngerii.
"Puterile îngereşti cele netrupeşti nu au cunoscut cum s-a petrecut întruparea ta, Hristoase" (Paraclis, glasul al 5-lea).
Nici măcar Maica Domnului nu a priceput cum s-a petrecut o astfel de minune. Ea însăşi pare mirată şi minunată. Cântăm în Biserică:
"Ce te minunezi, Marie? Ce minune s-a săvârşit întru tine?" (Catismele Naşterii Domnului)

"Şi într-adevăr taina naşterii tale îi este cu neputinţă limbii omeneşti a o tâlcui" (Cântarea de sâmbătă seara, glasul al 7-lea).

[cezar_ioan]

Naştere fără dureri

Întru dureri vei naşte copii (Facerea, 3,16), a auzit Eva după ce păcătuise.
Va naşte în dureri, adică durerile reprezintă toată încercarea şi chinul pe care-l simte femeia atunci când naşte,
aceasta fiind o epitimie primită de Eva de la Dumnezeu pentru păcatul ei (Sf. Ioan Hrisostom, Omilia XII la Facerea)

Însă Maica Domnului L-a născut pe Hristos fără dureri, precum a zis Proorocul Isaia:
înainte de a simţi chinul ea a născut un Fiu (Isaia 66,7).


Întru curăţie
Fecioara a născut pe Hristos fără stricăciune. Îl naşte şi întru curăţie, fără sânge.
Noi mărturisim că dumnezeiasca naştere cea din Fecioară a fost fără lăuzie.

Icoana naşterii lui Hristos redă pe deplin caracterul suprafiresc al naşterii din Maica Domnului.
În icoană, nu se prezintă Maica Domnului ca o lăuză, nici epuizată, nici întinsă,
ci îngenuncheată (icoană autentic ortodoxă),
ca şi cum n-ar fi născut, ca şi cum s-ar ruga, ca şi cum s-ar închina Pruncului ei.
Şi cum arată icoana?
Nu doar că se închină, ci se închină Pruncului din peşteră, ea stînd în afara peşterii unde este Pruncul,
căci nu a născut un om ci pe Dumnezeu-Omul şi nu era nevoie de grija ei,

şi de aceea atunci când Îl ţine în braţele sale nu Îl ţine cu ambele mâini, ci doar cu o mână;
deoarece Îl ţine în mâna sa pe Domnul Cel Atotstăpânitor, Care ţine toate.

"Bucură-te, ceea ce ai hrănit pe Hrănitorul a toate!"
(Condacul I din Acatistul Bunei Vestiri)

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Decebal

Doar că eu nu am emis păreri personale despre Maica Domnului, ci despre inovaţia (şi am specificat clar că nu spun inovaţie în sens de erezie) preacinstirii ei (în sensul cultului pe care de exemplu îl are azi în Biserica Ortodoxă) care nu există în cărţile canonice ale Noului Testament[...]

Luca 1

39. Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda.
40. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.
41. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,
42. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?
44. Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.
45. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
46. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
47. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.
50. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
51. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi,
53. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
54. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,
55. Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.