Raspunsuri duhovnicesti +

[redemptor]

''-Cum înţelegeţi sensul creştin al vieţii, părinte Constantin?
-Sensul vieţii creştine, părinte Ioanichie, este împlinirea noastră după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, revelat prin Iisus Hristos în Duhul Sfînt. Iar această împlinire sau îndumnezeire, o dovedimvizibil prin credinţă, nădejde şi dragoste şi prin sensul creator şi binevoitor care trebuie să călăuzească orice gînd, cuvînt şi faptă a noastră. Mai precizez că omul credincioseste chemat să se realizeze pe aceste trei planuri: prin propria lui zidire după chipul lui Hristos, în Duhul Sfînt; prin faptele lui - credinţă lucrătoare prin iubire; şi prin urmaşii - fii sau ucenici.''



susra: CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[redemptor]

''Pentru ortodocşii români monahismul nu a fost nici ,,nebunie pentru Hristos'', nici retragere pe stîlp sau închidere în peşteră, aşa cum s-a întîlnit la unii asceţi sau chiar la ruşi. Ci el a fost întotdeauna o şcoală a vituţilor, a bunătăţii, a jertfei. De aceea poporenilor noştri le-a fost şi le este drag întotdeauna să poposească un timp într-o mînăstire, chiar şi pentru un timp mai scurt. Aceasta însemnează tot rugăciune, liniştire, uşurare, mîngîiere, întărire în credinţă. Monahul pentru ortodocşii români este un părinte sau un frate mai cu har, mai senin, mai înălţat sufleteşte. Un suflet închinat lui Dumnezeu!''



sursa: CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[redemptor]

''Iaca ce-mi dă Domnul în gănd să vă spun celor ce sînteţi mai tineri:
Daţi-vă toată silinţa să ajutaţi Biserica, că are mare nevoie de sfinţiile voastre. Să faceţi ascultare, orice vi s-ar porunci, că ascultarea este viaţă, iar neascultarea moarte lucrează. Mai ales cînd este nevoie şi poruncă. Auzi ce zice proorocul David: ,,Iar pe cei ce lucrează îndărătnicii, adică pe neascultători, duce-i-va Domnul cu cei ce lucrează fărădelege'' (Ps. 124,5)''''


sursa: CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[cristiboss56]

RĂSPUNSURI LA TOATE NENOROCIRILE NOASTRE!…SF.NICOLAE VELIMIROVICI

DE CE SE ÎNCHID NORII CÂND CÂMPIILE SÂNT ÎNSETATE DE PLOAIE, ŞI SE DESCHID ATUNCI CÂND CÂMPIILE NU VOR PLOAIE?
Din pricina răutăţii oamenilor, firea s’a turburat şi şi-a lepădat rânduiala.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE ŢARINILE RODESC SLAB PRIMĂVARA, IAR VARA DAU RECOLTĂ PROASTĂ?
Pentru că şi fiicele oamenilor îşi urăsc rodul pântecelor lor şi îl ucid în plină creştere!

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE IZVOARELE SEACĂ ŞI ROADELE PĂMÂNTULUI NU MAI AU GUSTUL DE ODINIOARĂ?
Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată firea.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE NEAMUL BIRUITOR RABDĂ ÎNFRÂNGERI DIN PRICINA NEÎNŢELEGERII DIN LĂUNTRU ŞI DIN PRICINA VRAJBEI, ŞI MĂNÂNCĂ PÂINEA AMĂRITĂ DE LACRIMI ŞI URÂCIUNE?
Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sânge din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei dinlăuntru.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE MAICA NU ÎŞI POATE ÎNDESTULA FIII?
Pentru că, alăptându-i, nu le cântă cântecul dragostei, ci cântecul urii faţă de vecini.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE OAMENII S’AU URÂŢIT ŞI AU PIERDUT FRUMUSEŢEA STRĂBUNILOR?
Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi pământeşti.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE S’AU ÎNMULŢIT BOLILE ŞI ÎNFRICOŞATELE MOLIME?
Pentru că oamenii au început să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila, cu îndoită silă trebuie apărat.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE OAMENII SE LUPTĂ PENTRU PĂMÂNT ŞI NU SE RUŞINEAZĂ DE ASEMĂNAREA LOR CU CÂRTIŢELE?
Pentru că pământul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte în inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi slăbeşte în lupta pentru ceruri.

NU PLÂNGE, FIULE, ÎN CURÂND DOMNUL VA VENI ŞI VA ÎNDREPTA TOATE.

[redemptor]

''-Părinte Iachint, în încheiere, ce sfaturi duhovniceşti daţi credincioşilor care vin la mînăstirea Putna şi tuturor fiilor sufleteşti pe care îi aveţi?
Să iubească pe Dumnezeu şi să-şi păstreze dreapta credinţă ortodoxă, chiar cu preţul vieţii lor. Să iubească pe oameni ajutîndu-i după nevoi. Să iubească Biserica şi sfintele mînăstiri, să asculte de păstorii lor sufleteşti şi să ducă o viaţă morală în familie şi societate, de adevăraţi fii ai lui Dumnezeu şi urmaşi ai marilor noştri înaintaşi şi ctitori de ţară.''



sursa: CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[redemptor]

''Totuşi îmi pare rău că n-am făcut mai mult pentru suflet. Omul niciodată nu face cît trebuie, cît făgăduieşte. Ar fi tare bine dacă ar face cît poate.''



sursa: CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[redemptor]

''-Ce sfat să vă dau eu?! Sfinţiile voastre ştiţi mai bine ca mine cum trebuie să vă mîntuiţi. Numai că trebuie să şi facem ce-am făgăduit la călugărie, ce-am învăţat şi auzit. Că altfel, degeaba am plecat de acasă. Mai grea osîndă ne aşteaptă pe noi ca pe mireni. Aceia se trudesc din greu, au copii, se chinuiesc pentru creşterea lor, dar noi ce osteneală facem?Măcar să ne îmblînzim patimile noastre. Călugărul greşeşte mult cu limba, cu ochiul, cu auzul şi cu gîndul. De aceea, deşi vezi multe, să vorbeşti puţine! Deşi auzi multe, să nu le bagi în seamă. Cel mai bine este să fii tăcut, să rosteşti mereu sfînta rugăciune, să faci orice ascultare cu bucurie şi dragoste şi să aştepţi în pace pe Hristos!''



sursa: CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan