crestinismul "schizofrenogen"?

[fallen]

În prealabil postat de fallen

Sunt multi care folosesc pe acel forum acest termen. poate ne lamuresc colegii psihologi. iar teologie am observat ca are citeva notiuni, nu e chiar necunoscator, dar e inversunat imp. de parca cruciatiii i-ar fi omorit familia cel putin, sau l-ar fi parasit sotia pt a deveni calugarita (eea ce ar fi fost de asteptat) sau cel mai p4robabil cum banuiesc s-a apucat la un moment dat sa urmeze calea dar a gresit pe undeva, ori nu a ascultat intru totul, ori a fost "deturnat " intr-un mod violent de stim-noi-cine pe caile de actiune bine cunoscute.

s-ar putea sa fie neferictul posesor al unui caz de "posesie perfecta"; nici nu-si mai da seama ca e posedat.

pe cand schizofrenicul, saracul, el inca lupta cu demonii care-l chinuie...

[dobrin7m]

În prealabil postat de fallen

Pls help! de cateva zile duc o cruciada cu un internaut care si el la randul lui duce o lupta crincena cu mine pe motiv ca eu as face propaganda religioasa iar el e dator sa ma combata cu toate mijloacele sa nu smintesc lumea. Discutia a pornit de la faptul ca cineva recomanda unui bolnav psihic sa se roage, sa aiba incredere in dzeu, etc. Altii s-au grabit sa-l combata sau sa-l ia in deridere ca fiind neprofesional, iar eu am sugerat sa apeleze la "ajutor specializat", pe linga cel medical daca vrea si asistenta religioasa sa mearga la biserica din care face parte si sa il ajute ei cum pot fiecare cu metodele lor. Deci nici macar n-am promovat o doctrina sau alta. Oricum mi s-a spus ca toate religiile sunt o apa si un pamant, psihoze colective si mai ales crestinismul ar fi cel mai important factor schizofrenogen. Am incercat eu sa explic ca si religia si stiinta incearca sa fac acelasi lucru, adica sa vindece, dar fiecare cu metodele ei, ca se bazeaza tot pe un diagnostic si o terapie adecvata fiecarui pacient, pe comunicare intre duhovnic si cel asistat, etc si am incercat sa fac distinctia intre o falsa religie, inchinarea la idoli falsi, manipularea in masa facuta de unii dictatori sau regimuri, dar tot in aceiasi oala m-au bagat.
Cica Dumnezeu ne face sclavi, ne ingradeste libertatea, ne ameninta cu iadul dc nu ascultam, si pe multi practicarea religiei i-ar fi facut schizofrenici. Am incercat sa combat zicind ca Dumnezeu ne elibereaza, ca doar o terapie nedusa pana la capat, insuficienta sau din contra intempestiva, prea greu de indurat de catre om il poate arunca si lasa in intuneric si sminteala. Nu, mi s-a zis ca un om normal la cap n-are nevoie de Cristos sa se elibereze si se poate mintui singur, iar bolnavii oricum sunt condamnati sa fie dependenti de medicatie si/sau de pronia cereasca si ca religia nule face decit rau iremediabil. (Probabil vorbea in cunostiinta de cauza?)
Poate am gresit ca am incercat sa iau apararea crestinismului cu inversunare, poate nu e crestineasca atitudinea mea, dar am facut-o tocmai incercand sa ii protejez pe cei inocenti de sminteala celor care fac propaganda anticrestina. Dac intorceam obrazul si ziceam ok aveti dreptate, oare ce ar fi inteles eventualii cititori?
Eu chiar nu intentionam si nici regulamentul nu permitepe un forum medical propaganda religioasa, dar atunci de ce o permite pe cea antireligioasa?

Acum ceva timp in urma, vreun an, si eu am avut o disputa de acest fel cu o atee. Bineinteles ca discutia a sfarsit in acelasi mod, noi ortodocsii suntem dusi cu pluta si chiar imi explica , legat de experientele Duhului ale sfintilor nostrii ca si un schizofrenic spune ca merg pe el furnici insa e doar impresia si imaginatia sa. Nu reusesti nimic discutand in contradictoriu fiecare aparandu-si propria teorie.
Pentru ca un ortodox sa poata face pe cineva sa inteleaga adevarurile ortodoxiei, si vindecarea prin credinta ortodoxa e nevoie de cuvantul Duhului. Harul Duhului Sfant trebuie sa fie in gura celui ce vorbeste despre Duhul si despre credinta. Faptele sale trebuie sa vorbeasca celorlalti credinta si prezenta harului.
Eu am renuntat de a ma mai contrazice insa am pastrat legatura, avand aceeasi statornicie in credinta.

Acum o luna in urma, am primit un mesaj pe facebook de la una dintre fete. Am intrat cu ea sa vorbesc si mi-a spus ca nu are job ca e in cautare si ca a depus o cerere la o companie mai mare. Mi-a spus ca nu a spus nimanui nimic ca a observat ca daca spune nu reuseste.
Am asigurat-o ca ma voi ruga pentru ea sa o ajute Dumnezeu sa treaca cu bine peste acest impas si mi-a raspuns: tocmai de aceea ti-am spus tie, desi nu am spus nimanui nimic pentru ca stiu ca te vei ruga pentru mine. Am simtit o apasare teribila, e presiune extraordinara, apoi gandindu-ma - vai de mine pacatoasa ce raspundere am eu aici, ca de nu reuseste ca poate asa va sa fie, ea ce va zice - unde e Dumnezeul tau daca nici pe tine care crezi in El , nu te aude?

Am fost tare trista, si m-am rugat mult sa reuseasca, spunandu-i Domnului: Doamne nu pentru rugaciunile mele, o mare pacatoasa si nenorocita ci pentru credinta noastra, si pentru Adevarul Tau Doamne ajut-o pe fata aceasta.

de aceea nu e bine sa purcedem la a face misionarism daca noi insine nu suntem curati in fata Domnului si nu ne stim dogma cum se cuvine. Fara harul Duhului Sfant nu vorm reusi sa intoarcem suflete spre Domnul.

In discutii mai generale, e foarte bine sa expui ortodoxia si arati ce inseamna ea, ca daca din 100 de oameni care citesc, unul se foloseste, e un mare castig.

[fallen]

Hai ca s-a rezolvat, partial . Am vazut ca seara omul imi daduse pm si isi cerea scuze ca m-a ofensat, dar eu nevazind astazi am continuat sa il combat, mi-a facut raport, mi-au sters o parte din mesaje, i-am facut sie u raport sa i le stearga si lui pe cele unde jigneste practicantii crestinismului ("viermi in sutana", etc), apoi abia am vazut m,esajul de impacare si mi-0am cerut scuze. Spunea ca lui religia i-a facut f mult rau. I-am mai cerut din nou scuze ca am continuat sa il provoc, iar in final mi-a zis ca a vazut numerosi "pacienti" bolnavi psihic pe care religia i-a influentat dezastruos, accentuindu-le "delirul mistic" si facindu-i incapabili sa mai gindeasca rational.
Cica de-asta ar fi interzisa propaganda religioasa pe sectiunea de psihiatrie, ca mai citesc si bolnavii si o iau razna.
Acum ce-o fi mai bine ma intreb, sa-L astepte pe Dumnezeu sau pe Luke Skywalker sa-i salveze?

[AlinB]

Ti-am zis ca e pierdere de timp sa porti cruciade pe softpedia. :)

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Ti-am zis ca e pierdere de timp sa porti cruciade pe softpedia. :)

Nu asta intentionam de fapt. Sunt sectiuni unde sunt si oameni seriosi, dar nu la psihiatrie unde sunt mai mult pacienti decat "doctori"

[Patrie si Credinta]

1) http://www.analiza-tranzactionala.go...ofrenogen.html

2) noi suntem nebuni, iar el e victima propagandei de 2 lei. Desi are un mic sambure de adevar in ce zice. Daca combini nebunii psihice si suferindul le combina cu misticismul, iese dezastru.
Dar o cruciada asa furibunda si fara doza de echilibru impotriva unei idei(in cazul de fata, religia), numai sanatate mintala nu inseamna. D-asta nu imi place mie miscarile ateismul militant actual.
Inarmezi omul cu ura si informatii exagerate, nu ii bagi nici o opreliste gen "nu insulta/fii decent/respecta interlocutorul" si il justifici ca o face pt o cauza buna si binele umanitatii.

3) Bine macar ca si-a cerut scuze. Si se pare ca am o intuitie buna. A avut o trauma in trecut, si asta il afecteaza rau.
Sau poate o fii doar un troll.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de fallen

Nu asta intentionam de fapt. Sunt sectiuni unde sunt si oameni seriosi, dar nu la psihiatrie unde sunt mai mult pacienti decat "doctori"

Pacienţii au obiceiul specific de a se lăuda cu boala lor. Ţine de natura bolii...
Nu facem şi noi, mai mereu, acelaşi lucru pe forum?...:)

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Nu asta intentionam de fapt. Sunt sectiuni unde sunt si oameni seriosi, dar nu la psihiatrie unde sunt mai mult pacienti decat "doctori"

Pai ce cautai acolo? Pacienti sau doctori?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de fallen

Pls help! de cateva zile duc o cruciada cu un internaut care si el la randul lui duce o lupta crincena cu mine pe motiv ca eu as face propaganda religioasa iar el e dator sa ma combata cu toate mijloacele sa nu smintesc lumea. Discutia a pornit de la faptul ca cineva recomanda unui bolnav psihic sa se roage, sa aiba incredere in dzeu, etc. Altii s-au grabit sa-l combata sau sa-l ia in deridere ca fiind neprofesional, iar eu am sugerat sa apeleze la "ajutor specializat", pe linga cel medical daca vrea si asistenta religioasa sa mearga la biserica din care face parte si sa il ajute ei cum pot fiecare cu metodele lor. Deci nici macar n-am promovat o doctrina sau alta. Oricum mi s-a spus ca toate religiile sunt o apa si un pamant, psihoze colective si mai ales crestinismul ar fi cel mai important factor schizofrenogen. Am incercat eu sa explic ca si religia si stiinta incearca sa fac acelasi lucru, adica sa vindece, dar fiecare cu metodele ei, ca se bazeaza tot pe un diagnostic si o terapie adecvata fiecarui pacient, pe comunicare intre duhovnic si cel asistat, etc si am incercat sa fac distinctia intre o falsa religie, inchinarea la idoli falsi, manipularea in masa facuta de unii dictatori sau regimuri, dar tot in aceiasi oala m-au bagat.
Cica Dumnezeu ne face sclavi, ne ingradeste libertatea, ne ameninta cu iadul dc nu ascultam, si pe multi practicarea religiei i-ar fi facut schizofrenici. Am incercat sa combat zicind ca Dumnezeu ne elibereaza, ca doar o terapie nedusa pana la capat, insuficienta sau din contra intempestiva, prea greu de indurat de catre om il poate arunca si lasa in intuneric si sminteala. Nu, mi s-a zis ca un om normal la cap n-are nevoie de Cristos sa se elibereze si se poate mintui singur, iar bolnavii oricum sunt condamnati sa fie dependenti de medicatie si/sau de pronia cereasca si ca religia nule face decit rau iremediabil. (Probabil vorbea in cunostiinta de cauza?)
Poate am gresit ca am incercat sa iau apararea crestinismului cu inversunare, poate nu e crestineasca atitudinea mea, dar am facut-o tocmai incercand sa ii protejez pe cei inocenti de sminteala celor care fac propaganda anticrestina. Dac intorceam obrazul si ziceam ok aveti dreptate, oare ce ar fi inteles eventualii cititori?
Eu chiar nu intentionam si nici regulamentul nu permitepe un forum medical propaganda religioasa, dar atunci de ce o permite pe cea antireligioasa?

Termenul ar fi schizofrenie

(schizo - a imparti / frenie - minte)

Dpdv psihiatric este un termen dur.

Simptome = halucinatii.

Cineva ar trebui sa aiba predispozitii pentru a ajunge la schizofrenie.

Personal, pot fi de acord ca pe langa avantaje evidente (sens existential, speranta, adaptare sociala prin rabdare...) crestinismul genereaza stari psihologice conflictuale.

La anumiti indivizi care nu pot identifica intelesuri de mediere intre Lume - Dumnezeu, conflictul interior poate deveni acut, de nesuportat.

Daca Dumnezeu iti spune sa te rogi neincetat - clar si raspicat - si tu nu poti, deja ai o problema: te confrunti in forul interior cu o forma de neimplinire legata de cel mai inalt scop al tau.

Aceasta neputinta nu este digerata usor de multi. Modul de rezolvare al acestui conflict interior difera de la persoana la persoana.

De exemplu, minimalizezi porunca si accepti ca esti neputincios.


Problema crestinismului este aceea ca divide mintea intre doua realitati puternice: Lumea si Dumnezeu.

Atunci cand mintea priveste Lumea, nu-l priveste pe Dumnezeu.

Iar noi stim ca Dumnezeu este gelos. Vrea toata atentia noastra.

Cineva care ia in serios, cu toata sinceritatea, asertiunile crestine, se confrunta inevitabil cu aceasta tensiune.

Balanseaza dureros intre aceste realitati.

Insa, aceasta dihotomie este pur si simplu o paradigma generata prin rationamente, sofisme teologice crestine.

Nu toti pot sa respire in aceasta forma de constructie intelectuala.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de florin.oltean75

Termenul ar fi schizofrenie

(schizo - a imparti / frenie - minte)

Dpdv psihiatric este un termen dur.

Simptome = halucinatii.

Cineva ar trebui sa aiba predispozitii pentru a ajunge la schizofrenie.

Personal, pot fi de acord ca pe langa avantaje evidente (sens existential, speranta, adaptare sociala prin rabdare...) crestinismul genereaza stari psihologice conflictuale.

La anumiti indivizi care nu pot identifica intelesuri de mediere intre Lume - Dumnezeu, conflictul interior poate deveni acut, de nesuportat.

Daca Dumnezeu iti spune sa te rogi neincetat - clar si raspicat - si tu nu poti, deja ai o problema: te confrunti in forul interior cu o forma de neimplinire legata de cel mai inalt scop al tau.

Aceasta neputinta nu este digerata usor de multi. Modul de rezolvare al acestui conflict interior difera de la persoana la persoana.

De exemplu, minimalizezi porunca si accepti ca esti neputincios.


Problema crestinismului este aceea ca divide mintea intre doua realitati puternice: Lumea si Dumnezeu.

Atunci cand mintea priveste Lumea, nu-l priveste pe Dumnezeu.

Iar noi stim ca Dumnezeu este gelos. Vrea toata atentia noastra.

Cineva care ia in serios, cu toata sinceritatea, asertiunile crestine, se confrunta inevitabil cu aceasta tensiune.

Balanseaza dureros intre aceste realitati.

Insa, aceasta dihotomie este pur si simplu o paradigma generata prin rationamente, sofisme teologice crestine.

Nu toti pot sa respire in aceasta forma de constructie intelectuala.

Vieţuirea în Biserică are ca prim mare rod tocmai unificarea sufletească, iar nu ruptura. Prin dobândirea modului de viaţă creştin, personalitatea şi conştiinţa sunt tot mai unitare iar această unitate se exprimă prin sentimentul statornic şi adânc de pace, de linişte profundă, de nespus care constituie fundalul indestructibil. Pe acest ocean de linişte adâncă se pot ivi mişcări exterioare ale valurilor, uneori furtuni şi taifunuri, care tulbură suprafaţa apelor o vreme apoi se liniştesc şi iar tulbură ş.a.md. Numim aceste mişcări superficiale încercări şi ispite de toată vremea. Dar adâncul rămâne calm, imperturbabil, neclintit: în Pacea Sfântului Duh, în pacea dată de credinţă.

Stările de sfâşiere şi de conflictualitate NU izvorăsc dinlăuntrul rugăciunii, postului, milosteniei, slujbelor, Tainelor. Ci ele se topesc prin acestea, care sunt medicamente imbatabile, dăruite de Doctorul Hristos.
Mai presus de toate, ţinerea minţii în inimă la rugăciune uneşte şi reaşază ordinea şi funcţionarea omului întreg.
Rugătorul se ţine ca o turmă de oi risipite care trag fiecare în legea ei, sub toiagul unui singur păstor. Gândurile şi tendinţele emoţionale, nevoile şi pornirile instinctuale, ataşamentele de tot felul - sunt tot atâtea oiţe divergente pe care toiagul rugăciunii le îndreaptă, mângâietor şi statornic, lângă Unul Păstorul, Mielul Cel Dintâi. Până la unificare totală, fără fisură, fără urmă de ...capră. În acest moment survine Pacea de nespus. Este lucrarea dimpreună a omului şi a Harului. Omul este unit, este întreg, este cu totul împăcat în sine, iar aceasta se revarsă şi asupra păcii cu lumea, cu toţi oamenii.

Rugăciunea permanentă este foarte clar explicată şi cu totul accesibilă omului creştin. Nu e vorba nici de practicarea unei rostiri neîntrerupte cu buzele şi cu toate cele ale aparatului fonator şi nici de atenţie neîntreruptă aşa cum o înţelegem la propriu în psihologie. Ci e vorba despre o stare duhovnicească, "joc secund" cu rol însă primordial, de menţinere a miezului fiinţei în permanentă tendinţă către Dumnezeu. Când iubeşti o persoană, de pildă pe mama sau pe tata, pe soţ sau pe soţie, pe copilul tău etc., nu ai atenţia permanent orientat către persoana iubită, însă în orice moment ţi-ai orienta atenţia către aceasta, ţi-ai da seama imediat că o iubeşti. Iubirea curge ca un râu subteren permanent, însoţindu-te oriunde ai fi, orice-ai face. Deşi nu te gândeşti neîncetat la asta, lucru altminteri cu totul imposibil. (Este o banalitate teribilă că viaţa sufletească nu e doar conştientă ci şi subconştientă şi inconştientă. Dacă un conţinut nu este acum conştient, iar eu nu scriu aici în clipa asta despre el, asta nu înseamnă că el nu continuă să fiinţeze în plan secund sau mai adânc înlăuntrul fiinţei mele. Exact la fel e şi cu iubirea şi cu rugăciunea. Să pricepem odată pentru totdeauna adevărul elementar că suprafaţa lucidă care e conştiinţa noastră nu reprezintă decât un vârf de iceberg infinitezimal al unor conţinuturi infinit mai bogate la care nu avem acces simultan şi în totalitate. Dacă acum scriu măr şi îmi reprezint în minte un măr şi cuget la semnificaţia conceptului măr, nu înseamnă că în mine nu port toate cunoştinţele referitoare, de pildă, la păr. Numai că deocamdată aleg să fiu conştient în legătură cu mărul, după cum iată, acum aleg să devin conştient în legătură cu părul. Sau cu orice altceva accesibil dinlăuntrul meu.)
Precum pe de altă parte omul grosier, omul motivaţional se roagă neîncetat la idolii lui, care se succed permanent prin întreaga fiinţă (abia se stinge setea că vine foamea, abia se potoleşte stomacul că vibreează sexul, aia se sting aplauzele că vuiesc săbiuţele etc.). Şi acesta e un rugător permanent, însă la alţi dumnezei.

Ceea ce este conflictual în om nu este adus de creştinism.
Dimpotrivă, Părinţii ne-au învăţat, dezvoltînd mesajul "in nucce" al Apostolului Pavel, că în om sunt conflictuale legea trupului şi legea duhului. Tocmai pentru ca această conflictualitate (care are rostul ei, îngăduit de Dumnezeu în vederea unor foloase) să devină roditoare, Biserica a rânduit şi calea sau metoda de urmat. O ştim cu toţii foarte bine, rămâne însă de dus lupta pentru despătimire. Adică ne străduim la dobândirea unei ordini noi, în care duhul să fie suveran. Aceasta înseamnă, printre altele, că partea sufletească din noi denumită psihe, responsabilă cu reflectarea în conştiinţă şi comportament a nevoilor (caracteristice omului motivaţional teoretizat de Maslow şi alţi umanişti), să devină subordonată părţii conducătoare nous, caracteristică omului duhovnicesc, denumit şi lăuntric.
Ca orice proces de dezvoltare a fiinţei, şi devenirea întru Fiinţă traversează etape de rearanjare, de conflicte şi crize de creştere. Sunt inevitabile şi sunt necesare, ca în orice proces de dezechilibrare temporară urmată de un echilibru superior. Până şi arborii pocnesc când cresc, la fel şi pepenii vara, până şi burta gravidei face vergituri de la rodul ei; cum oare, atunci, să nu "pârâie" niţel, în dulci dureri ale facerii, alcătuirea stihiilor noastre întru revigorare şi Viaţă?
În general, pentru a dobândi un echilibru de nivel mai înalt, procesul debutează cu o temporară dezechilibrare. E ca în jocurile de astăzi ale copiilor, denumite transformer: strici o ordine, pentru că ţi-a picat fisa unei ordini mai frumoase! Te doare un pic că ai pierut jucăria, dar ce frumuseţe iese la o nouă reasamblare!

Oamenii rigizi însă, cei ce ţin la sufletul lor, cei anchilozaţi în cimentul habitudinilor şi preconcepţiilor, pier mortificaţi în praful de pe etajera unde şi-au ipostaziat propria mască.
Duhul, însă, poartă mereu pe omul creştin la noi şi noi retopiri şi remodelări. Pe măsură ce se adaugă apă curată, stratul de noroi de pe fundul paharului devine tot mai subţire. Uneori, din fericire, apa devine cu totul străvezie!....:) Una cu Izvorul Cel Dintâi.

P.S. Cât priveşte conflictul dintre Dumnezeu şi Lume, noi ştim că Dumnezeu este pretutindeni şi că Însuşi S-a Întrupat pentru a mântui Lumea. Nu vedem o lume fără Dumnezeu ci întrezărim pe Domnul pretutindeni în Lume. Sfinţirea apei şi a lemnului, de pildă, sunt doar două exemple aflate foarte la îndemână. Noi, însă, componenţi şi ai Lumii, râvnim la sfinţirea Numelui în noi.

Nimic din toate acestea descrise aici nu are legătură cu schizofrenia.
Cât despre aceasta, termenul invită la o cercetare cu mult mai atentă decât simpla răsfoire a unei fiţuici mondene. Poate nu întâmplător, studenţii din generaţia mea au debutat în studiul schizofreniei abia după 4 ani de facultate. Şi nu au epuizat conceptul nici până astăzi, adică după 20 de ani... Ca să nu mai spun că una e cunoaşterea de nivel conceptual, alta e cunoaşterea persoanei cu tulburare schizo şi alta este experienţa integrală a acestei condiţii cu totul aparte. Puţină reticenţă în utilizarea termenului, aşadar...