Suflare de viata

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de calatorul

Ai studii teologice sau esti preot?

Nu, sunt doar laic. E adevarat, ma pasioneaza teologia. Chiar daca am mai mult timp pentru ea numai Duminica....

[sophia]

Uite cum vad/inteleg eu lucrurile:

Un barbat si o femeie se impreuneaza si celulele lor vin in contact. In acel moment Dumnezeu "sufla" viata si celulele (embrionul) devine viata.
O spermie si un ovul formeaza embrionul. Dar numai in anumite conditii: sa vina in contact, sa fie sanatosi (sa nu aibe adica defecte genetice), sa fie pusi in mediu prielnic.

Cand nu se indeplinesc aceste conditii fie nu se formeaza deloc embrionul, fie el este neviabil (defect), fie moare din lipsa conditiilor de dezvoltare.

In ce cazuri nu se indeplinesc aceste conditii: boli genetice/cromozomiale, spermia nu este normala (ca format), sau este inceata si nu ajunge la ovul, sau trompele femeii sunt infundate si ovulul nu poate cobori ca sa intalneasca spermia, sau pur si simplu aceste celule (spermie, sau ovul sau ambele) nu sunt produse (tulburari hormonale), sau in fine, uterul nu asigura prinderea si dezvoltarea embrionului in el (tot hormonal, sau organic) si se pierde sarcina/embrionul.

In cazurile cand unul sau ambii partenerei din cuplu au probleme de sanatate si celulele lor nu vin de la sine in contact direct, medicul ajuta, adica le ia si le pune intr-un vas in anumite conditii ca si in corpul uman. Acolo se savarseste contactul. Tot acolo Dumnezeu "sufla" viata.
In acest caz celulele (embrionul format) se repune in organismul femeii si ia nastere sarcina.

Daca Dumnezeu nu vrea si nu sufla viata, fie in embrionul format natural, fie pe cel din laborator, acestia nu dau nastere la sarcina.

Fara Dumnezeu nu exista viata, nu ia nastere o fiinta.

Medicul/omul nu da viata, nu se pune in locul lui Dumnezeu. El doar ajuta sa vina celulele in contact. Numai Dumnezeu da viata, indiferent de situatie.

Biserica nu accepta ajutorul medicului pentru a se avea copii, pentru ca in laborator nu se pot folosi toate celulele prelevate din organism si se spune ca se face crima. Exista si cazuri in care se folosesc cu succes toti embrionii: fie la un singur proces (daca sunt 1-2 embrioni), fie daca se pun la inghetat si se folosesc pentru mai multi copii.
In unele tari embrionii congelati (sau nu, poate se poate face si pe loc transferul), pot fi donati unui alt cuplu care nu poate avea copii.

Cam asta este cu viata.

De ce oamenii nu sunt perfecti, daca sunt parte din Dumnezeu? Nu stiu.
Mai intai ca nu stiu cum a fost creat omul, adica ce intentie a avut Dumnezeu: sa fie perfecti ca si El, adica dumnezeu mai mici, sau sa fie o alta fiinta?
In V.T. se vorbeste despre pacatul originar Eva, Adam, sarpele si fructul oprit. Se spune ca acest pacat a dus la decaderea omului. Si ca de atunci omul trebuie sa sufere si sa lupte sa se mantuiasaca (adica sa revina la forma perfecta de la inceput).

Sau:

Omul nu a fost niciodata perfect (de aceea a cazut in ispita) si nu a fost/este dumnezeu, ci om. Este o problema pe care mi-o pun eu. De ce totusi nu a rezistat ispitei? De ce Dumnezeu l-a lasat sa cada?

Suflarea de viață pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam este aceeași cu cea pe care Domnul Hristos a dat-o, după înviere, ucenicilor.

Este vorba de har, nu de suflarea de viață biologică pe care o au și animalele, dar asupra cărora nu ni se spune că Dumnezeu a suflat.

Acea suflare dumnezeiască, de viață adevărată, veșnică, l-ar fi făcut și pe Adam nemuritor. Însă a pierdut-o prin neascultare, îndreptându-se înspre moarte.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Suflarea de viață pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam este aceeași cu cea pe care Domnul Hristos a dat-o, după înviere, ucenicilor.
Este vorba de har, nu de suflarea de viață biologică pe care o au și animalele, dar asupra cărora nu ni se spune că Dumnezeu a suflat.
Acea suflare dumnezeiască, de viață adevărată, veșnică, l-ar fi făcut și pe Adam nemuritor. Însă a pierdut-o prin neascultare, îndreptându-se înspre moarte.

Asa este, chiar si ieri am citit asta la Sfantul Siluan Athonitul.

[Parascheva16]

Viata incepe de la conceptie. Cand se unesc cele doua seminte, barbatesti si femeiesti, in acelasi timp, nu dupa, nu inainte, Dumnezeu pune suflet acolo. Daca zigotul moare dupa 3 ore, sau o zi, sau 3 zile, tot avort este.

Un copil cu probleme, tot copil este, tot faptura lui Dumnezeu, chiar daca este inca in corpul mamei.

[sophia]

În prealabil postat de Parascheva16

Viata incepe de la conceptie. Cand se unesc cele doua seminte, barbatesti si femeiesti, in acelasi timp, nu dupa, nu inainte, Dumnezeu pune suflet acolo. Daca zigotul moare dupa 3 ore, sau o zi, sau 3 zile, tot avort este.

Un copil cu probleme, tot copil este, tot faptura lui Dumnezeu, chiar daca este inca in corpul mamei.

Nu intotdeauna doua seminte unite dau viata. Aici este problema. Ele pot fi defecte genetic si nu dau viata orice le-ai face.
La fel daca in uter nu sunt conditiile corespunzatoare (mucoasa in care se prinde embrionul), embrionul nu se prinde si se pierde. De aceea unele femei trebuie sa ia hormoni ca sa le ajute sa tina sarcina (chiar aia dobandita pe cale naturala).
Si exista si defecte cromozomiale care duc mereu la avortul embrionului.

De aceea s-a inventat PID. Un folos al lui este ca depisteaza embrioni sanatosi care sa duca la viata. Altfel femeia pierde mereu sarcina, fiindca se prind numai anumiti embrioni care nu sunt viabili.

[sophia]

În prealabil postat de N.Priceputu

Suflarea de viață pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam este aceeași cu cea pe care Domnul Hristos a dat-o, după înviere, ucenicilor.

Este vorba de har, nu de suflarea de viață biologică pe care o au și animalele, dar asupra cărora nu ni se spune că Dumnezeu a suflat.

Acea suflare dumnezeiască, de viață adevărată, veșnică, l-ar fi făcut și pe Adam nemuritor. Însă a pierdut-o prin neascultare, îndreptându-se înspre moarte.

Stai ca vorbim de lucruri diferite cred.
Noi vorbeam pur si simplu de suflarea datatoare de viata. Tu spui de un alt har.
Eu nu stiu si nu cred ca Adam a primit harul ucenicilor. Unde scrie asta?
I-a dat la inceput in schimb harul nemuririi.

Si intrebarea era de ce totusi Dumnezeu nu la impiedicat ispita, sau pacatul lor? De ce i-a lasat sa cada (pe Adam si Eva), sa fie ispititi?
Daca erau creati perfect, nu cadeau ispitei. Perfect inseamna fara greseala, fara pacat.

[catalin2]

În prealabil postat de sophia

Stai ca vorbim de lucruri diferite cred.
Noi vorbeam pur si simplu de suflarea datatoare de viata. Tu spui de un alt har.
Eu nu stiu si nu cred ca Adam a primit harul ucenicilor. Unde scrie asta?
I-a dat la inceput in schimb harul nemuririi.

Si intrebarea era de ce totusi Dumnezeu nu la impiedicat ispita, sau pacatul lor? De ce i-a lasat sa cada (pe Adam si Eva), sa fie ispititi?
Daca erau creati perfect, nu cadeau ispitei. Perfect inseamna fara greseala, fara pacat.

Adam era viu cand a primit suflare de viata, suflarea de viata se refera la har. Noi primim acea suflare la Botez si Mirungere.
Domnul i-a facut pe inger si pe oameni dupa Chipul Sau, adica avand constiinta, inteligenta, vointa, etc. Diferiti de animale, care nu au acestea. Din aceasta cauza noi avem si posibilitatea de a alege, nu suntem roboti sau animale. Perfecti puteau fi doar cu aceasta constiinta, problema e cum au folosit-o, Domnul nu ii putea impiedica sa aleaga pentru ca nu erau roboti. La fel si noi, suntem ispititi tot timpul de ingerii cazuti, ca sa meritam sa ajungem in Rai.

[sophia]

În prealabil postat de catalin2

Adam era viu cand a primit suflare de viata, suflarea de viata se refera la har. Noi primim acea suflare la Botez si Mirungere.
Domnul i-a facut pe inger si pe oameni dupa Chipul Sau, adica avand constiinta, inteligenta, vointa, etc. Diferiti de animale, care nu au acestea. Din aceasta cauza noi avem si posibilitatea de a alege, nu suntem roboti sau animale. Perfecti puteau fi doar cu aceasta constiinta, problema e cum au folosit-o, Domnul nu ii putea impiedica sa aleaga pentru ca nu erau roboti. La fel si noi, suntem ispititi tot timpul de ingerii cazuti, ca sa meritam sa ajungem in Rai.

Cum adica Adama era viu cand a primit suflare de viata? Pai noi vorbim de viata, nu de botez sau mirungere.

Intrebarea initiala cuprinde doua aspecte: viata si probabil ca in prima parte se refera si la harul de care vorbesti tu. Nu stiu sigur.

Si nu inteleg ce spui in partea a doua.
E vorba de cum era omul inainte de cadere si dupa. Asa cum spui tu, nu este nici o diferenta.

Mai este si vorba de cum ni-l imaginam noi pe Dumnezeu. Ca tot spunem "dupa Chipul si asemanarea lui". Dar El cum este? Este perfect, cu toate harurile si puterile si stiintele. Fara pacat si fara greseala.
El nu poate fi ispitit, nu cade in pacat.

Omul a fost ispitit si a cazut. Deci ceva i-a lipsit. Si din nou intreb: de ce i-a lasat sa cada? De ce nu i-a protejat?
Cum adica nu-i putea opri sa faca ceva rau? Dumnezeu poate totul!!!

Si iar o chestie care mi se pare gresita la voi, ca directie: omul trebuie sa corecteze, sa se mantuiasca pentru ca a fost ispitit si pentru a ajunge din nou in Rai si nu invers (adica nu a fost ispitit ca sa se mantuiasca).

Adica mama ta intai te pune sa faci prostia, ca sa aiba de ce te bate, sau te bate pentru ca ai facut prostia si sa n-o mai faci?

sophia, pe lângă răspunsul dat de cătălin, vreau să-ți spun că ceea ce am scris am auzit la părintele Galeriu, pe care știu că îl prețuiești mult. Iar sfinția sa cred că de la Sfinții Părinți o știe, căci în predicile sale nu mai știai care e cuvântul său și care al sfinților părinți.
E adevărat că spune „suflare de viață” dar adevărata Viață ne-o arată Mântuitorul: e viața întru El, viața în har, dumnezeiască, singura care poate birui moartea. La asta suntem chemați toți, ea ni se dăruiește în Biserică, și pe aceasta trebuie să începem să o trăim din viața asta, începând cu botezul, adică nașterea din nou. Căci la această Viață ne naștem.

Cât privește căderea în păcat: Adam a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, dar nu desăvârșit, ci în vederea asemănării cu El. Adam trebuia să lucreze la asemănare; căci și asta este o caracteristică a Dumnezeirii: lucrează mereu. Și o altă caracteristică este libertatea. De aceea a avut omul putința de a cădea, pentru că a fost înzestrat cu libertate, atribut dumnezeiesc.
Este tragic, într-adevăr, însă altfel omul n-ar fi fost mai presus de animale.