Karlheinz Deschner - Biserica si Fascismul

[bogdan81]

Din pacate, clerul german de atunci, a cam dat dovada de lasitate in fata nazismului.
Nu vorbesc de papa. Stiu ca i s-a reprosat papei Pius 12, alias cardinalul Eugenio Pacelli ca nu ar fi facut destul impotriva nazismului si ca de multe ori ar fi tacut sau ar fi fost insuficient de ferm.
Dar trecand peste cazul papei Pius 12, clerul german, cu unele exceptii notabile, a cam batut in retragere.
A fost si martiri, nu ii neg.
Un exemplu de preot martir german este Bernhard Lichtenberg, care a organizat rugaciuni si privegheri pentru evreii persecutati. A fost arestat in 1941, apoi eliberat, si din nou arestat in 1943 si dus in lagarul de la Dachau unde moare martir.
Putem sa amintim aici si cazul pastorului Dietrich Bonhoeffer, care a fost spanzurat de nazisti in 1943, pentru opozitia sa politica si religioasa fata de regim.
Au existat martiri si din alte natiuni. Polonezii il au pe Maximilian Kolbe, preotul care a ales sa moara in locul unui muncitor, tata a 4 copii, pentru ca acei copii sa nu ramana fara tatal lor.
Sunt cazuri cutremuratoare.
Dar daca ne referim strict la clerul german, impresia mea este ca nu s-a facut destul.
S-a tacut de prea multe ori in fata atator atrocitati.
Nu condamn clerul german in bloc. Atat au putut ei sa faca atunci, in acele conditii grele.

[Mihnea Dragomir]

In, perioada celui de al doilea razboi mondial, cinci episcopi catolici au fost trimisi in lagarele mortii. Destul de putin fata de Ucraina sau Romania, unde comunistii i-au trimis in lagar pe toti.

Procentul de preoti catolici trimisi in lagare de nazisti a fost de 18 %. Numarul preotilor declarati fericiti martiri (adica pentru care Roma dispune de dosare complete si au trecut de furcile caudine ale procesului de beatificare) este de 108.
La Dachau au fost ucisi in jur de 2 600 de preoti catolici din 24 de tari, majoritatea polonezi. Numarul total de preoti polonezi ucisi in lagare a fost de 1992.

In concluzie, pretul de sange platit de clericii catolici in rezistenta lor contra nazismului a fost enorm. Pe de alta parte, a fost considerabil mai mic decat cel platit contra comunismului. Nazistii nu au indraznit, cel putin, sa scoata Biserica in afara legii, ceea ce comunistii au indraznit. Nici nu au avut tupeul sa o declare unificata cu vreo Biserica nationala schismatica, ceea ce in Romania, sau in Ucraina a fost cazul. In ceea ce priveste patrimoniul, desi au existat confiscari (denumite, in epoca, "rechizitii"), nu s-a luat TOT: biserici, case parohiale, scoli, spitale, alta asezaminte si odoarele bisericesti), precum s-(a luat in Romania sau in Rusia.

[bogdan81]

Ortodoxia nu e nationala, daca asta insinuati.
Faptul ca unele biserici ortodoxe au astazi ca jurisdictie spatiul ocupat de o anumita natiune, asta se daoreaza unor conditii istorice.
Dar ortodoxia e universala, soborniceasca adica, nu nationala.
Si cand spun universala ma refer la adevarata universalitate, nu la cea geografica care tine de Roma sau de un anumit oras, ceea ce din punct de vedere crestin e o aberatie.

[bogdan81]

Si daca tot e sa facem statistici, aflati ca aproape 3000 de preoti ortodocsi au infundat puscariile comuniste numai in Romania. Multi dintre ei au murit acolo.
Nu mai vorbesc de intelectualii ortodocsi gen Mircea Vulcanescu, Vasile Voiculescu, Alexandru Mironescu etc.

[bogdan81]

Pai da, papa atunci ii acoperea pe ustasi, iar acum acopera preotii pedofili.
Nu m-ar mira sa vina acum un papa care sa fie el insusi pedofil.

[bogdan81]

Cazul monseniorului Alois Hudal, rector al Colegiului German Santa Maria dell Anima, prelat austriac, care a obtinut pasapoarte false pentru criminali nazisti pe care i-a ajutat sa emigreze. De asemenea era in legatura cu lideri ustasi din Croatia, lucru dovedit astazi.
Mai trebuie citat cazul preotului catolic croat Krunoslav Draganovic, care ajuta fosti criminali ustasi sa fuga.
Cardinalul Bertram, presedintele Conferintei episcopale a episcopilor germani era in bune relatii cu Hitler si chiar il felicita pe acesta in 1940 in numele BC germane cu ocazia aniversarii acestuia.
Si lista poate continua.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de bogdan81

Cardinalul Bertram, presedintele Conferintei episcopale a episcopilor germani era in bune relatii cu Hitler si chiar il felicita pe acesta in 1940 in numele BC germane cu ocazia aniversarii acestuia.

Cel putin nu i-a daruit Biblii cu dedicatie de lingau, precum a facut Antonie Plamadeala cu Ceausescu. De asemenea, nu se cunoaste vreo declaratie de colaborare a primatului german cu serviciile secrete naziste, dupa cum au semnat tovarasii mitropoliti Bartolomeu Anania si Nicolae Corneanu. O felicitare de ziua sefului statului parca e altceva decat turnatoria politica, nu gasiti ?

[catalin2]

În prealabil postat de bogdan81

Dar trecand peste cazul papei Pius 12, clerul german, cu unele exceptii notabile, a cam batut in retragere.
A fost si martiri, nu ii neg.

Din pacate in cazul ustasilor croati lucrurile au fost mai grave, cardinalul din acea perioada, Stepinac, fiind facut apoi fericit, desi a fost un colaborator al regimului si a facut chiar parte din Parlamentul ustas. A tinut doar odata o predica impotriva uciderii convertitilor (sarbii daca nu erau omorati erau convertiti cu forta) si evreilor, chiar si croati scriau impotriva colaborarii tacite a cardinalului cu regimul criminal al ustasilor. Papa sin acea perioada l-a primit pe liderul ustas Pavelic, esi era deja condamnat la moarte pentru asasinat in Franta si a apreciat de multe ori regimul croat. Mai scrie ca dupa razboi persoane de la Vatican au ajutat liderii croati sa fuga in alte tari, Spania sau America de Sud, pentru a nu fi judecati. Mai multe detalii am scris aici: http://www.forum-catolic.cnet.ro/vie...7&hilit=ustasi

[Decebal]

În prealabil postat de catalin2

Din pacate in cazul ustasilor croati lucrurile au fost mai grave, cardinalul din acea perioada, Stepinac, fiind facut apoi fericit, desi a fost un colaborator al regimului si a facut chiar parte din Parlamentul ustas. A tinut doar odata o predica impotriva uciderii convertitilor (sarbii daca nu erau omorati erau convertiti cu forta) si evreilor, chiar si croati scriau impotriva colaborarii tacite a cardinalului cu regimul criminal al ustasilor. Papa sin acea perioada l-a primit pe liderul ustas Pavelic, esi era deja condamnat la moarte pentru asasinat in Franta si a apreciat de multe ori regimul croat. Mai scrie ca dupa razboi persoane de la Vatican au ajutat liderii croati sa fuga in alte tari, Spania sau America de Sud, pentru a nu fi judecati.

În prealabil postat de ignatiu

Programul Ustasilor: in cel mai scurt timp sa-i omoram pe toti ortodocsi. Preoti si oameni au fost in cele mai cumplite moduri omorati. Au fost jupuiti de vii. 750 000 de ortodocsi au murit in tortura. Conducatorul ustasilor a fost primit cu mare cinste la Vatican.

Totuşi rămân mari semne de întrebare cu privire la cauzele pentru care astfel de evenimente au loc, iar după atâţia zeci de ani ortodocşii, români sau alţii, ştiu foarte puţine sau marea majoritate nimic despre cele întâmplate în Croaţia celui de-al doilea război mondial, foarte mulţi autori fiind de acord că catolicismul are partea lui de responsabilitate în ceea ce unii numesc chiar fenomen de genocid la adresa sârbilor ortodocşi, sute de mii (după unii, în special croaţi, doar zeci de mii) de sârbi ortodocşi ucişi pentru că erau sârbi şi ortodocşi, la care se adaugă distrugerile şi furturile de biserici şi darea lor în proprietatea papistaşilor, torturile, convertirile forţate la catolicism (în 1944 Stepinac îi comunica lui Pius XII un nivel de aprox. 240.000 [două sute şi patruzeci de mii] de ortodocşi convertiţi la papistăşie), deportările. În România se ştiu foarte puţine despre aceste evenimente la care catolicismul a dovedit încă o dată, dar de această dată în cel mai criminal, atroce şi cinic mod, care este adevărata lor poziţie faţă de Biserica Ortodoxă, "al doilea plămân al creştinătăţii europene", "biserica soră".

Cum este posibil, deci, ca la atâţia zeci de ani, şi în contextul în care există români şi ortodocşi şi din structurile clericale care ştiu aceste lucruri, populaţia română ortodoxă să nu cunoască aproape absolut nimic despre aceste fapte (eu însumi mărturisesc că am aflat absolut întâmplător navigând la întâmplare şi căutând altceva pe net, când am dat de aceste informaţii), doar puţini români cunoscând câte ceva despre evenimente?

Cum este posibil ca ortodocşii români, dar nu numai români, ci la nivelul chiar al Ortodoxiei, să nu se ocupe de aflarea şi răspândirea adevărului cu privire la aceste crime (pe care unii istorici le numesc genocid, ba mai mult în ceea ce îi priveşte pe sârbii ortodocşi, chiar unul motivat nu doar etnic, ci şi religios, şi faţă de care în esenţă şi la urma urmei catolicismul nu doar că nu s-a opus, dar a mai şi profitat şi înşfăcat prăzile de pe urma lui, şi pe care nu-l recunoaşte) şi cum este posibil să nu existe comemorare la nivelul întregii ortodoxii faţă de aceşti fraţi ortodocşi care au murit în esenţă nevinovaţi, mulţi dintre ei omorâţi fără nicio vină, cu o cruzime inimaginabilă, chiar de către clerici papistaşi, mulţi dintre ei făcând parte din ordinul franciscanilor? Cum este posibil ca ortodocşii români, şi nu numai, să nu caute după adevăr, în condiţiile în care vedem clar tăcerea absolut criminală a mass-mediei mainstream cu privire la acest subiect, singurele informaţii putând fi achiziţionate prin achiziţii de cărţi în limbi străine (nouă) şi de pe internet, şi cum este posibil să nu existe nimic făcut pentru memoria lor şi pentru a înţelege cu cine avem de fapt de a face atunci când avem de a face cu catolicismul?

The Western Press is usually silent about the genocide of Serbian people during the Second World War. Here, on the territory of the Independent State of Croatia arbitrarily delineated by Hitler and Mussolini and separated from Yugoslavia, 2 million and 300 thousand Serbs found themselves under the Nazi regime of Ustashi. This regime was headed by the Catholic Croat agent Pavelic who was sent from Rome. He was one of the most cruel executioners in world history who has ever committed atrocities. Archbishop Alojzije Stepinac of Zagreb, the head of the Roman Catholic Church in Croatia, immediately acknowledged Pavelic, and declared the state headed by him, to be Roman Catholic, in which there should be no place for the Orthodox.

The Ustashi, encouraged by their Papist Primate Stepinac and Croatian clergy, began persecution of the Orthodox Serbs, unimaginable for civilized people, let alone Christians. Hundreds of Roman Catholic clergy took part in killings and all kinds of violent acts. "The brutal nature of the militant Croatian clerical fascism expressed itself in such terrible manifestations as to surpass the horrors of Inquisition in the Middle Ages..."

(...) During the years 1941-1945 the Independent State of Croatia accomplished a monstrous plan publicly formulated by the Ustashi minister Mile Budak: "We will murder one third of Serbs, evict another, and we will convert the rest to the Catholic faith thus turning them into Croats".

In this Roman-Catholic Ustashi land of horrors, where the Orthodox were forced to wear a blue arm-band with the letter "P" ("Pravoslavec" - Engl. Orthodox), similar to the Jews who wore the hexagonal yellow star. During four years Ustashi had tortured and killed about 800.000 Serbs, 40.000 Gypsies and 30.000 Jews, deported 280.000 and forcibly rebaptized 240.000.

With a particularly ferocious hatred the clerical fascists attacked Orthodox churches and Orthodox clergy. They created a special Institution For the Destruction of Orthodox Churches. Almost all Orthodox churches on the territory of the Independent Croatia were destroyed, burned, or converted into Catholic churches. As a whole 450 Orthodox churches suffered destruction in these terrible years in the Independent State of Croatia. In the Uniat diocese of Krizhevac, for example, all Orthodox churches and chapels were turned into Catholic ones. Terrible fate befell Orthodox bishops and hundreds of priests in Croatia. They were either murdered with exceptional fanatical cruelty, or evicted to Serbia.

Ludmilla Perepiolkina, "Ucigaşi în numele lui Dumnezeu"

Să ne aducem aminte convertirea forţată în masă la romano-catolicism din Polonia, în perioada dintre cele două războaie mondiale, ca şi genocidul celor 700.000 de sârbi ortodocşi dintre anii 1941-1945, care a avut loc în ,,statul independent” militant romano-catolic. Ortodocşii din Croaţia au fost forţaţi să poarte litera chirilică ,,P” de la pravoslavnici sau ortodocşi, precum evreii care au fost forţaţi să poarte steaua lui David în timpul celui de-al doilea război mondial. Această este o dovadă fără de tăgadă că sârbii au fost exterminaţi de croaţii romano-catolici brutali şi radicali pur şi simplu deoarece ei aparţineau Sfintei noastre Biserici Ortodoxe.

Herman Ivanov-Treenadszaty
http://www.catacombeleortodoxiei.ro

[Decebal]

În prealabil postat de Amistad

Catalin2: "(...) In schimb arhiepiscopul croat din perioada atrocitatilor croatilor contra sarbilor a fost facut sfant (fericit) de catre BC. Toate acestea nu au importanta, sunt greseli facute de oameni, nu are rost sa le dezbatem acum acuzand ba de colaborare cu comunistii, ba de colaborare cu nazistii."

Care sunt greselile facute de oameni: cele ale "fericitului" cand era in viatza sau cele ale papei care l-a proclamat fericit? Daca e vorba de cardinalul Alojzije Stepinac, chiar am citit destul de mult despre el si este un caz foarte clar de modul cum s-a raspandit catolicismul cam cum a fost si la noi in Transilvania, insa mai dur. Se gasesc pe net articole din ziare din vremea respectiva, fotografii, marturii ale sarbilor etc, inclusiv procesul care i s-a deschis criminalului de razboi Stepinac. Dovezile sunt mai mult decat clare si totusi in presa catolica citim despre Stepinac declarat "fericit" ca a fost un marturisitor, un om cu “zel apostolic şi tărie creştină”; exista chiar o carte "Cardinalul Stepinac, un martor dispretuit". Acest cardinal este un caz graitor de minciuna romano-catolica grosolana. In Serbia in perioada nazista, armata ustashi a torturat si omorat sarbi ortodocsi cu zecile de mii, niste atrocitati inimaginabile, si la acea vreme presa era destul de dezvoltata si s-au pastrat foarte multe date ale crimelor comise, chiar de catre nazisti pentru a-si dovedi "zelul". Asa s-a facut trecerea la catolicism pentru sarbii ortodocsi care au fost mai slabi. Stepinac impreuna cu mai multi preoti romano-catolici au fost implicati sau chiar au condus soldatii ustashi. Sunt curios, se roaga vreun romano-catolic la acest fericit? Acuma se poate spune ca a fost un om si a gresit, dar ca a fost declarat "fericit" deja este mult prea mult. Era mai bine daca BC si-ar fi cerut scuze oficial, dar nu, da-i inainte cu minciuna.

Amistad, evenimentele au avut loc în Croaţia, nu în Serbia, şi da, din câte ştiu, am auzit că există "catolici" care se roagă la fericitul Stepinac. Aici nu se mai pune problema de scuze, cred că să mai aştepţi scuze după aşa ceva este mult prea mult; că e vorba şi despre ecumenism aici, cred că în mod normal nu ar mai trebui să se mai pună problema vreunui ecumenism cu papistaşii după aşa ceva, însă având în vedere că astfel de probleme nici nu se iau în calcul în aşa zisul dialog ecumenic, mie îmi este extrem de straniu, de bizar cum ortodocşii continuă aşa zisul dialog ecumenic cu autorităţile catolicismului; s-ar mai putea discuta ecumenic cu catolici, de rând să le zic aşa. Chiar acum am remarcat ceva la Cătălin, anume că pune totul pe seama unor "greşeli omeneşti"; ei bine, în cazul catolicismului nu era vorba despre aşa ceva, era un întreg sistem, o întreagă mentalitate, nu întâmplător a "fuzionat" în mai multe locuri catolicismul cu fascismul; catolicismul însuşi are o mentalitate, în plan religios, de tip fascist, exclusivist, şi de-a lungul istoriei şi-a şi "justificat" doctrinar multe crime pe care fie le-a făcut, fie de pe urma cărora a profitat. Dacă ai citit la un alt thread poate ai văzut cum justifica Inocenţiu III toată agresiunea împotriva creştinilor răsăriteni, în special bizantini: era vorba despre o "hotărâre a divinităţii", iar ei o puneau în practică, arătând prin aceasta că mentalitatea de a se pune în locul lui Dumnezeu şi de a emite astfel de sentinţe în locul Lui este veche în catolicism, şi probabil nu întâmplător s-a tot vorbit de mentalitatea antihristică ce a caracterizat cel puţin în anumite momente papalitatea "catolică" romană. Papistaşii s-au obişnuit de mult să se joace de-a Dumnezeu, asta fiind consecinţa practică a ideologiei eretice a papalismului: papa este "vicarul" lui Dumnezeu, şi prin urmare are "puterea", "dreptul", "legitimitatea" şi "legalitatea" de a face judecăţi, dreptate, etc în numele Lui, ca şi cum ar fi însăşi judecata lui Dumnezeu. Mulţi "catolici" chiar aşa şi gândeau cu ocazia a ceea ce unii istorici numesc genocidul sârbilor ortodocşi din Croaţia celui de-al doilea război mondial. Este "dreptul jurisdicţiei universale" a papalităţii în cele spirituale şi temporale, fascismul clerical (care nu a fost specific doar Croaţiei fasciste) fiind o consecinţă a mentalităţii antihristice a catolicismului pentru care clericii nu sunt doar nişte trimişi ai lui Iisus Hristos, ci acţionează in persona Christi, în locul lui Hristos, ca şi cum ar fi Însuşi Hristos acolo. Altfel spus, spre deosebire de Cătălin, care vede nişte simple greşeli omeneşti (probabil din cauză că nu a experimentat el pe pielea lui ce s-a întâmplat sârbilor ortodocşi) în ceea ce s-a întâmplat, eu cred că este vorba de mult mai mult, de nişte legături mai mult sau mai puţin vizibile între catolicism şi fascism, spiritul exclusivist, revanşard, totalitar al catolicismului inducând anumite predispoziţii "duhovniceşti" la elemente de mentalitate totalitară fascistă exclusivistă. Chiar Stepinac scria la 28 martie 1941: "Schisma (Ortodoxia Răsăriteană) este cel mai mare blestem în Europa, aproape mai mare decât Protestantismul. Aici nu este morală, nici principii, nici adevăr, nici justiţie, nici onestitate"; avea şi el dreptatea lui, dar textul arată foarte clar mentalitatea ostilă ortodoxiei specifică multor clerici "catolici", de la care s-a răspândit la adepţii de rând.