Cea mai buna postare

[dobrin7m]

În prealabil postat de ioanna

Nu credeam ca va poate deranja expresia "stil rafinat", adica o constatare a lexicului bogat al unui user, ce e un stimulent pentru propriul nostru vocabular, cel putin pentru al meu este, incat sa-mi reprosati asta si deasemenea sa reprosati ca unii intrezaresc atitudini stiliste, mai ales ca si d-voastra aveti tendinta sa sanctionati promt atitudinile pe care le intrezariti, cum ar fi cele ecumeniste, de exemplu, in scopul de a le corija. Invatam unii de la altii, mai ales atunci cand perceptia noastra despre noi insine difera de perceptia celorlalti.

O seara placuta.

Nu ma deranjeaza, unde ai dedus ca ma deranjeaza?
am spus doar ca laudand faci un deserviciu. asta am spus. Si macar de-ai lauda un stil rafinat.

insa oxiuri si ortodoxiuri, este intradevar un "stil rafinat". Constatarea unui lexic bogat tot lauda este cu efectele de rigoare.
De ce vezi reprosuri acolo unde nu sunt?

[ioanna]

În prealabil postat de dobrin7m

De ce vezi reprosuri acolo unde nu sunt?

De ve vedeti ranchiuna acolo unde nu este?
Cred ca putem incheia discutia aici si asa am facut un off topic prelungit.

[dobrin7m]

În prealabil postat de ioanna

De ve vedeti ranchiuna acolo unde nu este?
Cred ca putem incheia discutia aici si asa am facut un off topic prelungit.

Slava lui Dumnezeu. deci iubiti oamenii si ma iubiti si pe mine impreuna cu ei, am vazut eu gresit.

[cristiboss56]

NPriceputu
La stejarul Mamvri, iarăși, grea taină, greu de înțeles. Îndrăznesc, să spun, în (ne)priceperea mea ce cred, pentru că m-ați întrebat: Cred că Sfânta Treime S-a arătat în chipul a trei îngeri. Avraam li se adresează ca Lui Dumnezeu în treime, pentru că știe, simte că Dumnezeu Însuși i se revelează. Poate nici nu știe că sunt îngeri sau nu, nu-mi dau seama. Ceea ce știu, însă, este că Dumnezeu este necuprins, nelimitat în spațiu, veșnic, și, prin urmare, înfățișările sub care apare nu pot fi decât forme de împrumut, pentru ca să devină mai accesibil nouă.

Îmbracă, altfel spus, forme limitate pentru înțelegerea noastră limitată, ca să ne ajute să-L cunoaștem. Se micșorează pe Sine de fiecare dată, coborându-Se la noi, din dragoste, ca un Părinte bun.

P.S. Teama mea nu este de frăția ta; sunt convins că nu-mi pândești greșelile de raționament. De Dumnezeu mă tem, ca nu cumva spunând ceva greșit să mă abat de la ce învață Biserica și să induc și pe alții în eroare. De aceea, sunt recunoscător oricui ar sesiza ceva greșit, ca să mă folosesc, îndreptându-mă.

Pe de altă parte, mă gândesc că e o prea mare cutezanță a încerca să explici tainele Dumnezeirii și poate fi inevitabilă greșeala, întrucât încercăm, cumva, să definim nedefinitul. De aceea consider mai potrivite la tema de față mesajele scrise de cezar ioan, mosh-neagu, costel și ceilalți care au preferat o exprimare mai puțin explicită, mai degrabă descriptivă, prin evocarea unor stări, prin pilde și alegorii.
Cred că nu întâmplător însuși Domnul a vorbit în pilde, iar nu în adânci explicații filosofice. Care pot fi utile (nimic nu e de disprețuit, cu siguranță), însă nu pot spune totul.

dobrin7m

Dacă acel mesaj nu avea o legătură directă cu tine, probabil că nici nu-l vedeai. Așa e greu să te smerești...știu că e greu...tu dăi cu dreptate vezi ce iesi în final.

[arwein]

lasati galceava....
Iulius 46 dixit...

Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Pentru mine, faptul ca e bolnav Papa, e motiv suficient ca sa se retraga. Aceasta e varianata oficiala, pe care o accept.

De ce sa lasam adevarul sa strice un topic asa de interesant ?

[cristiboss56]

cezar_ioan

Poate că deseori amestecăm nevoia noastră de dragoste omenească, întrucât vrem nu vrem încă avem nevoie de ea, cu Dragostea cântată de Apostolul în Corinteni.
Şi ne e greu, privaţi fiind de iubire (o fi soţia? or fi prietenii? or fi alte relaţii care scârţâie şi ne necăjim...) să mai lucrăm la drumul creştin al Dragostei. Şi uităm că Domnul lucrează în slăbiciune, iar urmarea acestei omisiuni este că ne purtăm ca şi când cel care are o suferinţă în relaţiile afective lumeşti e în situaţie proastă pentru lucrarea virtuţilor. Ba dimpotrivă, aş zice! Nu trebuie decât acceptarea situaţiei şi în rest mângâierea care vine în Biserică, sub toate formele şi toate conţinuturile. Cel mai rău e să căutăm condiţii prielnice pentru lucrarea mântuirii, adică un fel de confort afectiv pe temelia căruia să lucrăm credinţa şi celelalte. Păi asta e o mare greşeală! Mare capcană, poate a mai mare! Cred eu...

În acest caz, mai întâi cred că e bine să separăm lucrurile: sunt două feluri de iubire şi două moduri de a le cultiva. De avem nevoie de mai mult din una, cred că e nimerit să facem ceea ce i se potriveşte fiecăreia dintre ele. Pentru dragostea lumească sunt anumite căi de urmat. Pentru dragostea dumnezeiască e altă cale.

E limpede că pe forum, vrem nu vrem, scăpărăm şi câte ceva din frustrările şi limitele noastre omeneşti. Totuşi, dacă nu ne revărsăm prea mult, putem lucra şi la partea care ne uneşte în mod aparte: lucrarea vieţii de credinţă creştină.

Iar dacă vrem să fim răsplătiţi cu simpatie/afecţiune pe forum, întrucât se poate întâmpla, de ce nu, să avem nevoie, atunci nu merge autosabotarea de genul adolescentului care, pentru a-şi arăta afecţiunea îi trage un pumn în figură iubitei aşteptînd, apoi, ca ea să îl răsplăteacă cu un sărut. Deşi am văzut prin oraş că merge şi aşa!... E la modă...:)
__________________

[cristiboss56]

Scopul acestui thread a fost , este si va fi pana la inchiderea lui :

Mihnea Dragomir :

Cea mai buna postare
S-au adunat enorm de multe postări. Unele mai aşa, altele mai altfel. Multe lucruri ziditoare, adesea sufocate de mult balast.

Care vi se pare, fiecăruia, a fi cea mai bună postare ? Cea mai frumoasă, cea mai plină de miez, aceea care v-a înălţat mai mult, aceea din care am avea cel mai mult de învăţat ?
__________________

În prealabil postat de cezar_ioan

Uite, vezi cum e cu zdrobirea de sine?
Să accepţi cu pace că, atunci când vrei să pui accentul pe viaţa concretă, pe a fi în Dumnezeu iar nu pe a vorbi/scrie/citi despre Dumnezeu,
vine unul ca mine şi îţi răstoarnă aşteptările, zicînd de stihuri şi stihiri...:))

Dar mai bine încheie tu, te rog, dialogul, ca să fac şi eu niţică practică a zdrobirii în zona distorsiunii păpuşarului meu care zice "vreau să am eu întotdeauna ultimul cuvânt"! Hai, ajută-mă te rog frate să-i dau una la cap! Pune tu ultimul cuvânt, te rog frumos şi promit că mă silesc să-ţi dau ţie dreptatea întreagă! (în taină...)

--------------

[cristiboss56]

Pelerin spre Rasarit
Credinta se ridica ca un zid al nadejdii si dragostei,impotriva valurilor raului,cand esti in genunchi, pentru ca impreunarea mainilor in rugaciune il strapunge pe necuratul cu puterea piroanelor Mantuitorului.In tintuiesc in propria lui razvratire fara de pocainta in veci,iar urletul lui de leu turbat in fata pierzaniei fara de scapare ne reaminteste ca respiratia si tanjirea duhului nostru dupa Dumnezeu,adica rugaciunea, ne va elibera prin puterea Lui de Tata iubitor de lanturile singuratatii cu care cel intunecat incearca sa ne smulga din drumul nostru de pelerini prin lume,spre patria cereasca.Luati rugaciunea staruitoare,jertfitoare,smerita si plina de nadejde din viata unui crestin si veti vedea sange de oaie ratacita in coltii lupilor cu ranjetul instrainarii de Dumnezeu pe chip.

Am observat ca acei oamenii care au fost oameni ai rugaciunii au fost si oameni adevarati ai Scripturii pentru ca intre cel ce se roaga cu toata puterea fiintei lui,luptand in fiecare clipa pentru a mai creste in cunoasterea,intelegerea si trairea voii lui Dumnezeu si Cuvantul lui Dumnezeu este stransa legatura dintre litera neimpietrira si trairea ei in Duh.Am convingerea ca o viata de rugaciune pipernicita si care balteste-n formalism si indiferenta nu va trece vreodata nici de primu verset(si cata profunzime dumnezeiasca este-n el)cu intelegerea duhovniceasca cat timp trairea omului nu da vreun semn ca si-ar dori ca Duhul sa castige lupta cu carnea neputincioasa.O concluzie amara,cel putin pentru mine,privind in oglinda persistentei fugi de realitate.

Desi poate suna dureros in constiinta multora dintre noi,un credincios care este un om al rugaciunii este diferit fata de restul pentru ca roadele Duhului Sfant nu apar din pustiu,pamantul din care am plecat si in care ne intoarcemt trebuie udat cu lacrimile pocaintei si luptei pe genunchi pentru ca mica samanta sa rodeasca din neputrezirea lipsei de dragoste in rodirea inaltarii spre voia lui Dumnezeu.Dumnezeu sa dea tuturor copiilor Sai dorinta si putiinta ca fiecare sa strige ,,Tata!"in rugaciune la fel cum copii dvs va strang in brate cand va revad,cu bucuria si inocenta celor imbratisati de Imparatia Cerurilor.