|
|
|
|
|
|
|
#1
01.03.2013, 01:17:50
|
|||
|
|||
Citat:
|
|
#2
01.03.2013, 01:29:20
|
|||
|
|||
|
Citat:
Apoi, problema ridicată de mine nu este "prea multă carte" (am spus asta? oare discutăm același subiect?) ci pur și simplu de carte: literatură și filosofie. Și nici măcar de carte, întrucât filosofia se face și discutînd, reflectînd... Aș mai adăuga că nu de părinții aceia vorbim, ci despre majoritatea lumii de azi, care e bombardată de literatură și filosofie de orice gen numai creștină nu. Ortodoxă, cu atât mai puțin. Sugerezi oare, că avalanșa maculaturii de pe piața informațională rămâne fără impact asupra oamenilor ortodocși? Și că nu e nevoie să avem o alternativă la aceste bombardamente permanente cu subcultură și păgînism?...... Pustnicul este o raritate în masa credincioșilor ortodocși. Nu condiția lui e durerea lumii acesteia, ci condiția celor 99% dintre oamenii creștini. Dar dacă pentru tine e mai relevantă condiția pustnicului și nu îți pasă de literatura și filosofia celor 99% dintre semeni, deh... acum înțeleg... Crezul ortodox este literatură. Un text constituit istoric, în Istoria Bisericii, pe care omul creștin îl citește, îl aude, îl memorează și pe care și-l face, meditînd și practicînd credința, o comoară personală deschisă spre Comoara Ortodoxiei. Tu ce înțelegi, de fapt, prin literatură? ... Dar prin filosofie? E posibil să avem universuri semantice foarte diferite, nu fără consecințe în planul dialogului nostru... P.S. Ce consideri că a făcut Părintele Arsenie Boca? Nu ȘI literatură? Nu ne hrănim noi din / cu mesajele din cărțile sale? Speri că nu reduci literatura la povestirile pentru copii sau la romanele polițiste... Cărțile duhovnicești (de pildă cele la care se nevoiește Părintele Rafail Noica) nu sunt un gen de literatură? Și nu este aceasta o literatură și o filosofie bună pentru sufletul omului creștin? Asta spuneam, frate Ovidiu... Last edited by cezar_ioan; 01.03.2013 at 01:43:24.
|
|
#3
01.03.2013, 01:54:19
|
|||
|
|||
|
Ți-am adus un simplu exemplu care poate într-adevăr nu e concludent. Pot foarte bine să trăiec creștinește fără ca eu să fi citit vreo carte ortodoxă. Cum? Foarte simplu....mă nasc într-o familie ortodoxă practicantă. Adică pot munci fără să gândesc...dar să trăiesc.
 Nu prea este normal ca ortodoxia să o descoperi din cărți într-o țară ortodoxă. Normal ar fi să o descoperi în viața ta de zi cu zi, trăind-o, practicând-o... Bineînțeles că nu sunt împotriva studiului...eu sunt de părere că sunt destule cărți duhovnicești de cate să ne putem folosi.
|
|
#4
01.03.2013, 02:06:53
|
|||
|
|||
|
Mă tem că riscăm să lunecăm într-un fals dialog...
Scrii de parcă eu aș vrea să contrazic evidențele pe care le înșiri (și care nu au legătură cu precizarea mea privind literatura și filosofia creștină, ortodoxă). Nu știu de ce pui în conflict lucruri care sunt în organicitatea vieții creștine, frumos și necesar armonizate. Să minimalizezi aspectul literar și filosofic al Ortodoxiei înseamnă să negi realitatea Bisericii: mare parte din viața Bisericii este literatură, filosofie, muzică, pictură etc. În definitiv, ce facem noi la fiecare slujbă? În ce constă viața liturgică? Ce sunt pentru tine stihurile și stihirile? Nu sunt, oare, modul creștin de a ne manifesta credința? Nu sunt fapte de viețuire creștină? Și dacă tot pomeniși pe Părinți, dă-mi voie să îți amintesc câțiva autori (scriitori și poeți): David, Solomon, Isaia, Iezechiel, Moise, Ioan Gură de Aur, Isaac Sirul, Efrem Sirul, Vasile Cel Mare, Grigorie de Nazians, Grigorie Palama Simeon Noul Teolog toată opera Filocalia etc. Ce înțelegem prin Colecția PSB? ... Eu mă opresc aici. Trăiesc impresia neplăcută că vorbim de dragul de a ne contrazice... Pace între noi, frate! Domnul să ne ocrotească și să ne lumineze sufletele!
|
|
#5
01.03.2013, 02:29:15
|
|||
|
|||
|
Uite ce frumos aici, într-o carte recomandată de Glykys:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...322#post506322 Triodul este cunoscut atât ca o carte de cult, cât și ca o perioadă liturgică a anului bisericesc. Practic, aceste două noțiuni sunt într-o interdependență indivizibilă. Nu se poate stabili exact ce a apărut mai întâi: materialul imnografic al cărții sau etapele perioadei Triodului.... Așadar, nu putem pune accent, cu atât mai puțin să punem în conflict, componentele vieții creștine. A sublinia practica astfel încât a părea că e minoră literatura și filosofia creștină e un lucru la fel de arbitrar și păgubos ca acțiunea inversă. În realitate, viața creștinului, viața Bisericii este un organism viu cu o întrepătrundere permanentă între componentele sale. Completarea mea la precizarea (desigur corectă) făcută de Cristian, viza tocmai păstrarea acestei viziuni de ansamblu, viziune unitară și integratoare, specifică Bisericii.
|
|
#6
01.03.2013, 02:35:46
|
|||
|
|||
|
Se prea poate ca eu să nu te înțeleg. Dar mie mi-au rămas cuvintele astea în minte: la ziua judecății nu vom fi întrebați ce-am citit, ci ce-am făcut, nici dacă am vorbit cu dibăcie, ci dacă am trăit cum se cuvine.
|
|
#7
01.03.2013, 02:39:27
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#8
01.03.2013, 02:39:11
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#9
01.03.2013, 02:40:23
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#10
01.03.2013, 02:43:16
|
|||
|
|||
|
Uite, vezi cum e cu zdrobirea de sine?
Să accepți cu pace că, atunci când vrei să pui accentul pe viața concretă, pe a fi în Dumnezeu iar nu pe a vorbi/scrie/citi despre Dumnezeu, vine unul ca mine și îți răstoarnă așteptările, zicînd de stihuri și stihiri...:)) Dar mai bine încheie tu, te rog, dialogul, ca să fac și eu nițică practică a zdrobirii în zona distorsiunii păpușarului meu care zice "vreau să am eu întotdeauna ultimul cuvânt"! Hai, ajută-mă te rog frate să-i dau una la cap! Pune tu ultimul cuvânt, te rog frumos și promit că mă silesc să-ți dau ție dreptatea întreagă! (în taină...) Last edited by cezar_ioan; 01.03.2013 at 02:48:29.
|
|
|
Mod hibrid