Ce trebuie sa faca crestinul zilelor noastre cand toate merg prost?

[cezar_ioan]

O înţelegere asemănătoare arată şi Marius, aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...985#post505985

Pe de altă parte, cred că oamenii care vor să ajute un alcoolic au două şanse de a fi utili:
a) dacă eşti alcoolic, dar te afli în abstinenţă şi ai cel puţin 1 an de experienţă a eliberării TOTALE de consum, îi poţi arăta celui care încă mai suferă de pe urma patimii alcoolului cum ai făcut să ajungi la liman; îi descrii experienţa ta, lupta, căderile şi victoria (temporară, întrucât cea finală este doar dacă închizi ochii izbăvit de patima alcoolului). Inevitabil vei ajunge să îi mărturturiseşti că ai primit în dar abstinenţa, de la Dumnezeu, prin oamenii care au lucrat pentru El (doctorul, grupul de suport, preotul etc.). Vei sublinia că nu a folosit la nimic propria voinţă şi vei repeta că secretul nu este verbul "a vrea" ci "a te preda" (cu totul, în Mâinile Domnului şi ale oamenilor prin care lucrează Harul Lui tămăduitor); PE ACEASTĂ CALE, ÎN LUME, CONFORM STATISTICILOR OMS ŞI AA, AU FOST TĂMĂDUIŢI PÂNĂ ÎN ACEST MOMENT ZECI DE MILIOANE DE ALCOOLICI ÎN ULTIMII 50 ANI. Majoritatea fuseseră consideraţi incurabili, cazuri de Bălăceanca, de către doctori, psihologi etc. În unele ţări, cum ar fi Polonia, prin lege se află în fiecare localitate, cât de mică, o cameră special destinată întrunirilor AA unde oamenii se strâng periodic pentru a-şi împărtăşi experienţa spre folosul noului venit, al celui care încă mai caută, cu disperare, izbăvirea. În România aceste camere sunt oferite deocamdată de Biserică, exceptînd Spitalul 9, în Bucureşti, care oferă o singură cameră pentru salvarea alcoolicilor... Aceasta întrucât psihiatrii ne-alcoolici nu cunosc condiţia bolii. O cunosc, eventual, doar psihiatrii alcoolici aflaţi în abstinenţă.

b) dacă nu eşti alcoolic, oricine vei fi fiind, înţelege bine mai întâi că nu cunoşti alcoolismul. Smereşte-te şi abţine-te să dai sfaturi. În ciuda bunăvoinţei tale, sfaturile sunt proaste şi fac rău sau, în varianta fericită, nu fac nici un bine.

Ce poţi face în acest caz? Să te rogi cu tot sufletul, din toată inima pentru cel care pătimeşte!
Iar dacă rugăciunea nu dă încă roade, sunt două explicaţii: ori nu a fost auzită din pricina nevredniciei tale (motiv pentru sporirea lucrării tale de pocăinţă, spre mântuirea ta mai întâi), ori Domnul a auzit rugăciunea însă are alt plan, numai de El ştiut.

Dintre cunoscuţii mei, toţi cei care sunt abstinenţi de mai multă vreme au avut rude sau prieteni care s-au rugat constant la Dumnezeu pentru milostivirea faţă de cel căzut în patima alcoolului. Domnul nu lasă nerăsplătită rugăciunea curată, a celui care suferă sincer pentru aproapele şi care se face, astfel, părtaş cu dragă inimă la povară. Mai devreme sau mai târziu, alcoolicul pentru care se roagă o inimă înfrântă şi smerită, va fi izbăvit.