Marturii ale forumistilor despre duhovnici / parinti indragiti

Mi-am adus minte de un parinte. Preotul Gherbacea, Moieciu. Este ruda mai indepartata a tatei. Pe vremea comunistilor, a fost parat la securitate de un alt preot, ptr. ca comunica cu cineva din afara tarii. Preotul paracios a murit impuscat in timpul revolutiei din Brasov. Parintele Gherbacea si-a reluat misiunea dupa 89. Acum este batran, dar tin minte cand eram mica si m-ai mergeam cu bunica si ai mei la Biserica din sat, ca avea o voce extrem de frumoasa, predica f.bine. Lumea ii spunea si inca ii spune Mihai Viteazu ptr. ca seamana cu domnitorul tarii. Nu este cazul de un preot f.cunoscut sau asa, insa mie mi-a ramas in minte amintirile cand predica si tinea slujbele.

Aleg acest topic pentru a aminti că azi este ziua de naştere a părintelui Iustin Pârvu (din câte ştiu eu).
Dumnezeu să îi dăruiască mântuire, sănătate, bucurii!

[tabitha]

În prealabil postat de Annyta

Aleg acest topic pentru a aminti că azi este ziua de naştere a părintelui Iustin Pârvu (din câte ştiu eu).
Dumnezeu să îi dăruiască mântuire, sănătate, bucurii!

La Multi Ani cu sanatate si din partea mea parintelui Iustin Parvu, la implinirea varstei de 94 de ani !

[fallen]

[quote=Annyta;459797]Cel mai drag îmi este părintele meu duhovnic, de la o biserică din Bucureşti, însă nu mă simt în măsură de a descrie în cuvinte "relaţia" noastră. Este foarte important pentru mine că am găsit persoana (acum aproape 10 ani) căreia să îi pot spune problemele, frământările, păcatele mele... şi de la care să primesc cuvântul ziditor. Are un stil mai lapidar şi direct, dar mi-au rămas vii în memorie multe dintre "dialogurile" noastre (vorbite sau simţite). Este bucuria, întărirea şi elementul meu de stabilitate...

/QUOTE]

Ma bucur pt tine ca aceasta "relatie" a putut sa dureze 10 ani. Nu ai avut momente de indoiala, de dezamagire, in care sa risti sa iti pierzi increderea?

[quote=fallen;503379]

În prealabil postat de Annyta

Cel mai drag îmi este părintele meu duhovnic, de la o biserică din Bucureşti, însă nu mă simt în măsură de a descrie în cuvinte "relaţia" noastră. Este foarte important pentru mine că am găsit persoana (acum aproape 10 ani) căreia să îi pot spune problemele, frământările, păcatele mele... şi de la care să primesc cuvântul ziditor. Are un stil mai lapidar şi direct, dar mi-au rămas vii în memorie multe dintre "dialogurile" noastre (vorbite sau simţite). Este bucuria, întărirea şi elementul meu de stabilitate...

/QUOTE]

Ma bucur pt tine ca aceasta "relatie" a putut sa dureze 10 ani. Nu ai avut momente de indoiala, de dezamagire, in care sa risti sa iti pierzi increderea?

Am mai avut momente de îndoială, poate şi de dezamăgire... În unul din aceste momente am fost la mănăstirea Antim şi am vorbit cu un părinte călugar, am mai scris despre asta. Acest părinte mi-a spus, printre altele, să-l ascult pe duhovnicul meu. Aşa că am continuat să mă spovedesc şi să-mi fac canonul primit de la părintele duhovnic. După un timp, starea mea generală proastă, de depresie, deznădejde... s-a risipit.
Pot spune că părintele duhovnic mi s-a părut potrivit pentru mine de când l-am cunoscut. La un momentat dat mi-am făgăduit mie că nu mă voi "despărţi" de el şi îi voi urma mereu sfatul. Starea cea proastă de deznădejde, îndoieli şamd venise după o boacănă pe o făcusem, neurmându-i cuvântul, într-o chestiune de altfel destul de clară. Adică nu aveam cum să învinuiesc pe altcineva pentru consecinţele faptelor mele.
Slavă Domnului că lucrurile s-au liniştit şi că această legătură cu părintele duhovnic nu s-a deteriorat!

Stau destul de prost la capitolul ,,ascultare". De aceea, din cand in cand mai primesc si cate-o nuielusa duhovniceasca... In ciuda acestui fapt, Dumnezeu mi-a scos in cale duhovnici buni, de care nu am fost si nu sunt vrednica.

Actualul meu duhovnic este bland si smerit, cu o remarcabila cultura a duhului, exigent în acelasi timp si om al rugaciunii. Isi protejează cu multa grija tainele, ferindu-se de mandrie. Ii doresc multi ani cu sanatate, pentru a ma calauzi.

[crissta]

duhovnic bun, este acela care iti risipeste norii intr-ozi ploioasa!Am un duhovnic deosebit,bland,intelept,educat. Probabil il cunosc multi din Bucuresti.Desi e slab si cu o suferinta fiziologica cronica,e permanent cu zambetul pe buze,gata sa te inteleaga si sa te ierte,asa cum numai Mantuitorul o poate face.din pacate pentru noi bucurestenii si din fericire pentru sfintia sa(caci acum are mai multe liniste),acum vietuieste intr-o manastire in Prahova si e mai greu de ajuns acolo. Ma rog Lui Dumnezeu sa il tina in viata pentru ca mai avem nevoie de duhovnici,care se raresc pe zi ce trece.Doamne ajuta!

[elyaelya]

M-am intalnit cu parintele Cleopa, in anul 2006, cand am mers cu o colega , la manastirea Sihastria. Eu pe atunci aveam17 ani si nu stiam nimic despre credinta, decat Tatal Nostru. Am ramas profund impresionata de invataturile acestui mare duhovnic, ce imi parea ca un BATRAN SFANT, iesit dintr-o icoana. Invataturile lui erau in special, despre dogmele bisericii ortodoxe , despre canoanele sfintilor Parinti, pe care indemna duhovnicii, care veneau la sfintia sa, sa le respecte neaparat.La parintele Cleopa, la chilie, era plin de sute de oameni, care veneau in valuri si de autocare venite din toata tara si din strainatate. In sfintia sa, lucra din preaplin, harul lui Dumnezeu. Eu am simtit acest har, de cate ori ma duceam la Sihastria si ma podideau lacrimile pentru pacatele mele, desi nu citisem mai nimic, din religie.Prezenta sa, era inconjurata de Duhul Sfant si tot ce stiu, este ca citea gandurile oamenilor, care veneau cu necazuri, la dansul. Multi dintre tineri cereau binecuvantare pe ntru manastire, fiind cuceriti de sfintenia vietii sale. Parintele Cleopa a indrumat mii de oameni, pe calea credintei Ortodoxe si avea vorba sa, care mangaia pe tot omul- "sa ne vedem cu totii la Rai". El isi spunea siesi, in marea lui smerenie,"mos putregai" si te facea sa-ti simti nimicnicia de om pacatos, in fata lui Dumnezeu.
Ca sa ne mai mangaie , pe noi pelerinii veniti de departe, ne povestea despre viata lui din pustie, cand s-a intalnit cu dracii, care il necajeau necontenit- aceasta au fost luptele sfintiei sale in pustie, pe care noi, la nivelul nostru mic, nu putem decat sa ni le imaginam si sa ne minunam.
Parintele Cleopa, mi-a ramas pentru toata viata mea in suflet si m-a marcat foarte mult intalnirea pe care am avut-o , chiar daca a fost numai in grupul de pelerini. La manastirea Sihastria, am invatat sa ma rog si am invatat ca in viata nu e de pret mandria , ci smerenia, de care trebuie sa ne folosim mereu, pentru mantuirea noastra. Cum zicea un parinte de la manastire, Sihastria se mai poate numi si " smerenia' si asta o vezi dupa un pelerinaj , acolo, la manastire.

Pe undeva e o greșeală. Părintele Cleopa a trecut la Domnul în 1998.

[rainrainbow]

:)) -------------