GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Eu nu cred ca e vorba de nebunie si mai cred ca aceasta atitudine nu poate fi explicata psihologic, decat asa, sa facem filozofie, lipsita insa de orice relevanta!!

Perspectivele omului lumesc şi ale omului duhovnicesc sunt perspective răsturnate, una faţă de alta. Fiecare merge în mâini comparativ cu celălalt. Ceea ce pentru unul e sus, pentru celălalt e jos. Perspective ireconciliabile. Îşi sunt nebunie una alteia. Şi se resping reciproc, în mod categoric. Împăcare nu este, ci sabie.

Voi aminti mai târziu cuvântul Apostolului, pentru a întări această afirmaţie.
Deocamdată fac trimitere la vorba cunoscută "nebun întru Hristos" şi la Jurnalul Fericirii, unde Părintele Steinhardt tălcuieşte pe larg cum vine cu nebunia asta. E de citit!
Dar avem bază în Apostol, mai întâi:

"Căci cuvântul crucii pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu." (I Corinteni, 1.18)

"Însă noi propovăduim pe Hristos Cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie." (I Corinteni, 1.23)

"Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte." (I Corinteni, 2.14)

"Nimeni să nu se amăgească. Dacă i se pare cuiva între voi că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun ca să fie înţelept." (I Corinteni, 3.18)

Păstrez, aşadar, cum ziceam: pentru omul firesc, trăitor exclusiv în trup (omul sufletesc, Adam cel vechi) lipsa fricii de moarte este considerată nebunie. Nu, însă şi pentru creştin, care vede moartea prin cu totul altă lentilă (anume: erminia Duhului), în cu totul alte repere: duhovniceşte, în Hristos. Asta ziceam, dacă vrei să revezi. Poate acum e ceva mai clar.