Deosebirile fundamentale intre Ortodoxie si Papism de Mitropolitul Ieroteos Vlahos

[iana]

Nu inteleg de ce interpretati voi cunoasterea diferentelor dogmelor, ca pe un fel de judecare- acuzare, osandire a celorlalti. Adica eu n-am voie sa stiu care sunt diferentele de dogme, ca cineva se va supara? Asadar sa-mi fie indiferent in care biserica merg, toate sunt la fel? Atunci azi merg intr-una , maine in alta si tot asa, indiferent de confesiune.
V-as mai intreba ceva domnule Leonte. Cine ma catehizeaza, sau iau de la fiecare cum ma taie capul?

In ce priveste judecarea celorlalti asta e treaba Lui Hristos Pantocrator.

Sfantul Sinod poate lega si dezlega pacatele cu de la Hristos putere.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de iana

Adica eu n-am voie sa stiu care sunt diferentele de dogme

Înţelegeţi vă rog, aşa cum am tot repetat pe forum, că dogma nu este un înveliş verbal sau semantic, nu este o formulă legalistă căreia noi ne conformăm, nu este o cămaşă de forţă în care este prins creştinul (sau, poate, un alt credincios).
Dogma nu e teorie, decât în forma ei cea mai trivială, căzută, deja moartă.
Înţelegeţi că dogma este vieţuire în Duhul, este act al Revelaţiei, este zvâcnet de viaţă şi Viaţă, este descoperire de nespus în cuvinte, pe care sufletul trăitorului creştin o experiază cuminte, cel mai adesea la rugăciune. În tot cazul, cu fiecare faptă bineplăcută Domnului. DOGMA, POFTIŢI, ESTE PRACTICA ASCETICĂ A SFINŢILOR, ESTE SÂNGELE MUCENICESC (care se scurge subţire, abia ghicit, în fiecare dintre noi, prin Botez...).

Până când nu părăsim acest mod de înţelegere MENTALISTĂ a dogmei ca înveliş lingvistic şi semantic mort, ca formulă, nu putem înainta nici un milimetru pe Cale, oricât ne canonim. Să ne rugăm aşadar pentru zămislirea, înmugurirea şi rodirea întregii dogmatici în noi înşine. Să fim împodobiţi, astfel, ca sfinţii noştri care străluceau de dogme (adică de Harul Duhului Sfânt şi de roadele Lui în ei). Acum, când sper că înţelegeţi că ei nu străluceau de formule verbale, ci de roade ale Duhului în ogorul sufletelor lor, acum poate întrezăriţi ce este de fapt dogma: zvâcul viu al Vieţii în viaţa noastră, plinirea Lui în noi.

Restul e carton şi tablărie de vorbe.

E decisiv să ne smulgem din plumbul cuvintelor, spre Cuvânt!

[iana]

Dogmele sunt hotararile luate, la inceput, de soborul apostolilor (FA 16;4) "Si cand treceau ei prin cetati, le invatau sa pazeasca hotararile randuite de apostolii si preotii din Ierusalim" iar in continuare de sinoadele Bisericii , hotarari in ceea ce priveste invatatura Evangheliei.
Asadar dogmele sunt adevarurile revelate de Dumnezeu si lamurite de apostoli si urmasii lor in Sinoadele Ecumenice. Dogmele sunt crezul Bisericii.
Sfintii Parintii :Ioan Hrisostom, Vasile ce Mare, Ioan Damaschin, Maxim Marturisitorul si ceilalti nu au inventat ei dogme ci le-au lamurit pe cele primite de la Hristos, neschimbandu-le sau inlocuindu-le.
Dogmele sunt de la Insusi Cuvantul.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de iana

Dogmele sunt hotararile luate, la inceput, de soborul apostolilor (FA 16;4) "Si cand treceau ei prin cetati, le invatau sa pazeasca hotararile randuite de apostolii si preotii din Ierusalim" iar in continuare de sinoadele Bisericii , hotarari in ceea ce priveste invatatura Evangheliei.
Asadar dogmele sunt adevarurile revelate de Dumnezeu si lamurite de apostoli si urmasii lor in Sinoadele Ecumenice. Dogmele sunt crezul Bisericii.
Sfintii Parintii :Ioan Hrisostom, Vasile ce Mare, Ioan Damaschin, Maxim Marturisitorul si ceilalti nu au inventat ei dogme ci le-au lamurit pe cele primite de la Hristos, neschimbandu-le sau inlocuindu-le.
Dogmele sunt de la Insusi Cuvantul.

Aşa cum puneţi accentul, eu cred că vă îndreptaţi spre o viziune dogmatistă asupra dogmelor. Şi confundaţi dogma, pe alocuri, cu anumite măsuri şi îndreptări lumeşti, cu chestiuni care ţin mai degrabă de păzirea dogmei în viaţa creştinului, decât de dogma însăşi.
Nu mi se pare că afirmaţi vreun neadevăr, cel puţin nu în literă. Cu toate acestea, eu cred că vă opriţi la jumătatea drumului, mă iertaţi de opinie.
Ezit în a-mi lua libertatea de a vă da un îndemn, totuşi o fac în virtutea unei convingeri personale clare şi statornice: lucraţi mai mult pe drumul minţii către inimă şi, cu cât avansaţi în lucrare veţi sesiza cum apare un nou înţeles asupra dogmei. Mintea care se apropie de inimă, pe măsură ce şi inima se curăţeşte, începe să priceapă altfel lucrurile.
Vă rog să mă iertaţi că vă spun: văzînd dogmele doar în mod mentalist, dogmatist, legalist vă aflaţi în situaţia celui care moare de sete pe marginea fântânii.... Iar asta nu e deloc treabă cuminte, ortodoxă.
Pe de altă parte: chiar aţi citit tot ce am scris eu mai înainte? Sau mi-aţi răspuns aşa, aruncînd un ochi pe deasupra, la plesneală? Întrucât din ce aţi scris reiese că vorbim oarecum ca surzii... Făcusem apel la Tradiţia Bisericii, acolo. La experierea Duhului Sfânt în Biserică, de către credincioşi, martiri, mucenici, cuvioşi etc.
Îmi scrieţi ca şi când aş fi vorbit despre visul de fată mare al coanei Lenuţica într-una din piesele lui Caragiale. Şi îmi daţi exemple pe care eu însumi le sugerasem de fapt în text, însă exemplificaţi cu aerul că ma contraziceţi. Ca şi cum aş fi spus opusul sau cu totul altceva. Deci ne contrazicem de dragul contrazicerii, care va să zică.
Dacă nu voiţi să discutăm serios subiectul, vă rog să nu îmi mai scrieţi. Ne putem opri aici, fără vreo problemă. Iertaţi-mă!

[leonte]

Discutiile despre dogma INTOTDEAUNA au dus aici: la certuri si dezbinari. Toate au inceput ca simple opinii, apoi simple contraziceri, apoi simple dezbateri in contradicotriu pe un ton mai ridicat. S-a trecut apoi la niste stari conflictuale "nevinovate" si totul s-a incheiat cu blesteme si anateme.

ioan cezar am inteles ca este psiholog deci va putea confirma sau infirma ceea ce urmeaza sa spun.

Deprinderea omului depinde de tipul de activitate pe care o savarseste zilnic. Din asta se nasc proastele obiceiuri. Pe acest mecanism se bazeaza invatatura "cu cel ales ales vei fi,... iar langa cel indaratnic te vei indaratnici". Discutiile in contradictoriu pornite de la intentia de a demonstra ca ai dreptate, predispune subconstientul la asa-numitul duh de impotrivire. Odata ce s-a deprins aceasta atitudine, omul ajunge sa caute nod in papura si sa vada tragedii chiar si acolo unde nu e cazul.

Din astfel de practici se nasc habotnicia si indaratnicia, doua mari pacate nascute din mandrie, conform sfintilor parinti. Habotnicia este cel mai intens criticata de sfintii pustnici, atunci cand fac trimitere la asezarea cu dreapta socoteala. O mare tragedie in acest sens, s-a petrecut in jurul anului 1000 cand s-a pustiit Sinaiul si multi s-au refugiat in Athos. Odata ajunsi acolo, au cautat sa-si pastreze randuiala Sinaita, dar in prima iarna au murit mai mult de jumatate dintre acestia.

Din acest motiv, trebuiesc avute in vedere doi indicatori, asezamantul sfintilor parinti si duhul legii. Cand unul este schiop, tot ceea ce rezulta este sminteala si dezbinare, iar cei ce fac dezbinare nu se pot numi facatori de pace. Fericiti facatorii de pace ...!

[iana]

Sfantul Grigorie Palama spunea ca mintea tarata de imaginarul sufletului si amestecata astfel cu senzatiile, naste cunoasterea confuza.
Inchipuirea duce la halucinatii, iluzii...

[cezar_ioan]

În concluzie?....