Evolutionismul-religia care pregateste venirea antihristului!

[bogdan81]

Domnule Alin D Zaharia, ceea ce am scris eu in legatura cu compatibilitatea mai mare a organelor de la porc la om, fata de maimuta, NU e inventia mea.
Eu sunt medic, dar lasand asta la o parte, pot sa va spun ca am discutat cu medici mult mai reputati decat mine pe tema asta si e o realitate.
Stiu ca nu convine evolutionistilor dar ce sa-i faci?

[bogdan81]

Eugen,

Spuneti ca paradoxul gemenilor e un paradox doar daca privim timpul ca fiind absolut.
Aici insa cred ca e necesara o precizare. La care timp ne referim cand spunem ca timpul e relativ? Pentru mine e limpede ca ne referim la timpul masurabil, cuantificabil, acela care a fost masurat folosind in experimente ceasuri atomice.
Dar ceasurile atomice folosesc tot viteza luminii pentru masurarea timpului.
Deci de aceea rezultatele au fost ca timpul masurat cu ceasul atomic in miscare a mai "dilatat" decat cel masurat cu ceasul care sta.
Dar inca o data, e vorba de timpul masurabil si cuantificabil, NU de timpul real care este cel trait de noi si care e un concept metafizic a carui natura nimeni nu a reusit sa o patrunda.
De fapt, teoria relativitatii cand spune ca timpul e relativ, se refera la acest timp masurat de noi folosind lumina a carei viteza e constanta independent de sistemul de referinta.
De fapt, postulatul teoriei relativitatii este viteza constanta a luminii indiferent de sistemul de referinta. Aceasta a fost concluzia stricta a experimentelor.
Partea cu timpul relativ trebuie sa o aplicam la doar la timpul masurabil, nu la cel real si trait, asta daca nu vrem sa cadem in registrul ontologic, acolo unde apar aberatii si concluzii necrestine, de tipul calatoriilor in timp etc.
Aceasta este opinia mea.

În prealabil postat de bogdan81

Eugen,

Spuneti ca paradoxul gemenilor e un paradox doar daca privim timpul ca fiind absolut.
Aici insa cred ca e necesara o precizare. La care timp ne referim cand spunem ca timpul e relativ? Pentru mine e limpede ca ne referim la timpul masurabil, cuantificabil, acela care a fost masurat folosind in experimente ceasuri atomice.
Dar ceasurile atomice folosesc tot viteza luminii pentru masurarea timpului.
Deci de aceea rezultatele au fost ca timpul masurat cu ceasul atomic in miscare a mai "dilatat" decat cel masurat cu ceasul care sta.
Dar inca o data, e vorba de timpul masurabil si cuantificabil, NU de timpul real care este cel trait de noi si care e un concept metafizic a carui natura nimeni nu a reusit sa o patrunda.
De fapt, teoria relativitatii cand spune ca timpul e relativ, se refera la acest timp masurat de noi folosind lumina a carei viteza e constanta independent de sistemul de referinta.
De fapt, postulatul teoriei relativitatii este viteza constanta a luminii indiferent de sistemul de referinta. Aceasta a fost concluzia stricta a experimentelor.
Partea cu timpul relativ trebuie sa o aplicam la doar la timpul masurabil, nu la cel real si trait, asta daca nu vrem sa cadem in registrul ontologic, acolo unde apar aberatii si concluzii necrestine, de tipul calatoriilor in timp etc.
Aceasta este opinia mea.

Coleg Bogdan, conteaza daca acele concluzii sunt necrestine, daca se vor dovedi a fi reale?

[bogdan81]

Celestial Pottery,

E vorba de interpretare. Eu nu contest teoriile fizicii.
Doar ca asa cum stiti, si in cazul relativitatii si cu atat mai mult al mecanicii cuantice, sunt multiple interpretari.
Intrebat odata ce implicatii filozofice are teoria relativitatii, Einstein a raspuns: Niciuna.
Daca ne limitam strict la ce spun experimentele, la aspectul lor pozitivist ca sa zic asa, cum a procedat de pilda Niels Bohr cu mecanica cuantica, atunci ne situam pe o pozitie mai onesta din punct de vedere stiintific decat daca ne lansam in speculatii filozofice despre natura realitatii, o realitate despre care nu putem avea pretentia sa o cunoastem, ci doar sa cunoastem ce anume putem cunoaste din aceasta realitate, ca sa folosesc un joc de cuvinte. Este interpretarea lui Bohr data mecanicii cuantice si eu subscriu la ea.
Bineinteles, nefiind fizician, eu nu pot sa am toate datele fizicienilor.
Reflectez si eu pe marginea a ceea ce stiu.
Daca va ajuta mai mult sa intelegeti pozitia mea in legatura cu subiectul, puteti citi si comentariile mele de la acelasi topic cu 1-2 pagini mai in urma in care ii raspundeam lui Eugen pe marginea acestui subiect.

[Eugen7]

În prealabil postat de bogdan81

Eugen,

Spuneti ca paradoxul gemenilor e un paradox doar daca privim timpul ca fiind absolut.
Aici insa cred ca e necesara o precizare. La care timp ne referim cand spunem ca timpul e relativ? Pentru mine e limpede ca ne referim la timpul masurabil, cuantificabil, acela care a fost masurat folosind in experimente ceasuri atomice.
Dar ceasurile atomice folosesc tot viteza luminii pentru masurarea timpului.
Deci de aceea rezultatele au fost ca timpul masurat cu ceasul atomic in miscare a mai "dilatat" decat cel masurat cu ceasul care sta.
Dar inca o data, e vorba de timpul masurabil si cuantificabil, NU de timpul real care este cel trait de noi si care e un concept metafizic a carui natura nimeni nu a reusit sa o patrunda.
De fapt, teoria relativitatii cand spune ca timpul e relativ, se refera la acest timp masurat de noi folosind lumina a carei viteza e constanta independent de sistemul de referinta.
De fapt, postulatul teoriei relativitatii este viteza constanta a luminii indiferent de sistemul de referinta. Aceasta a fost concluzia stricta a experimentelor.
Partea cu timpul relativ trebuie sa o aplicam la doar la timpul masurabil, nu la cel real si trait, asta daca nu vrem sa cadem in registrul ontologic, acolo unde apar aberatii si concluzii necrestine, de tipul calatoriilor in timp etc.
Aceasta este opinia mea.

Definirea timpului este una din cele mai mari dileme ale omenirii, atat in domeniul stiintific cat si in cel filozofic si cel teologic.

Newton şi Platon considerau ca trebuie să existe un timp absolut, independet, indiferent dacă oamenii făceau ceva sau puteau să îl măsoare cu exactitate. Aristotel, Leibniz si Einstein considerau că timpul implică mişcarea; astfel dacă totul ar îngheţa (ar rămâne nemişcat) pentru un minut sau pentru o suta de ani, iar apoi ar reveni la viaţă, nimeni nu ar observa.

Platon si Newton considera că timpul este ca un container gol care poate fi umplut cu obiecte şi evenimente, şi prin care acestea se pot mişca.

Aristotel nu a fost de accord cu Planton, şi afirma că timpul implică mişcarea astfel încât dacă orice mişcarea ar înceta atunci şi timpul s-ar opri.

“Timpul nu există independent de evenimente, ceea ce înseamnă că timpul fără mişcare este lipsit de sens.” Astfel toate discuţiile cu privire la timp pot fi reduse la discuţii despre evenimentele care au loc.

Teoria generală a relativităţii a demonstrat că spaţiul şi timpul sunt mărimi dinamice. Pe scurt, principiul de bază al teoria relativităţii este că în Univers materia determină spaţiu-timpului cum să se curbeze, iar curbura spaţiu-timpului determină mişcarea materiei. Spaţiul şi timpul afectează şi sunt afectate de materie şi de ce se întâmplă în Univers şi mai mult ele sunt finite având un început al existentei la Big Bang. Reamintim că aşa cum nu se poate vorbi despre evenimente din Univers fără a vorbi implicit şi despre timp şi spaţiu, tot aşa în teoria generală a relativităţii nu putem vorbi despre spaţiu şi timp în afara Universului.

spatiu-timpul sunt doar o cognite umana a perceptiei modului in care existam si nu conditii in care traim. „Spaţiul şi timpul sunt moduri în care gândim şi nu condiţii în care trăim”.

Deci spatiul si timpul nu consitituie cadrul, arena care care se petrec fenomenele ci dimpotriva, fenomenele fizice sunt cele care le determina si le permit definirea

Ceasurile nu masoara o anumita cantitate de timp (cum este in cazul masurarii masei spre exemplu) ci ceasurile măsoară mişcări ciclice recurente ce pot fi comparate cu evenimentele lumii .

Ziua a 8-a este un mod de existenţă in contrast cu modul de existenţă actual , in care numarul actiunilor noastre posibile este limitat de durata temporala a vieţii. Astfel ziua a 8-a, ziua cea neînserata şi fără de sfârşit , arata veşnicia conform careia numarul evenimentelor unei persoane nu mai este limitat (de un anumit mod de existenta biologic cum este cazul in aceasta viaţă) ci conlucrarea cu harul lui Dumnezeu nu are limite temporale, numarul evenimentelor fiind infinite. In Sfanta Biserica, prin Sfintele Taine noi pregustam din “cerul cel nou şi pământul cel nou”, care corespunde realităţii zilei a 8-a.

Referinte:
LECOURT Dominique, Dicţionar de istoria şi filozofia științelor, trad. (coord) Laurenţiu Zoicas, Bucureşti: Polirom, 2009.
HART-DAVIS Adam, The Book of Time: The Secrets of Time, How It Works and How We Measure It, London: Mitchell Beazley, 2011
ATKINS Peter, Amprenta lui Galileo. Cele 10 mari idei ale științei. Bucureşti: All, 2007

Doamne ajuta.