Papa Benedict

[Mihnea Dragomir]

Este, desigur, prea devreme sa facem un bilant al acestui pontificat, care se apropie de final intr-un mod care a surprins lumea. Lipseste, deocamdata, perspectiva pe care numai timpul o poate aduce. Totusi, unele lucruri putem sa le spunem inca de pe acum.
In cei 8 ani de pontificat, Sf Parinte a avut cateva realizari notabile in slujirea sa.
Mai intai, in ceea ce priveste opera ecumenica a Bisericii. O buna felie din Biserica Anglicana a trecut Tibrul inapoi, dupa mai multe secole. O noua Biserica Particulara a fost creata, iar Biserica Universala s-a imbogatit cu un nou rit: ritul anglo-catolic. Un ordin religios care se rupsese de Biserica, redemptionistii transalpini, au revenit la matca. Au continuat, intr-un mod mai sistematic decat in pontificatul precedent, discutiile cu Bisericile Ortodoxe si indeosebi cu Patriarhia Ecumenica. Chiar si cu Moscova exista un anumit dezghet.
Pe urma, s-au inregistrat importanti pasi inainte in domeniul Liturghiei si disciplinei sacramentelor, al disciplinei in general. Faptul ca ma pot bucura, astazi, de Missa papei Grigorie cel Mare este un lucru foarte concret pe care il datorez suveranului pontif: in urma cu doar 8 ani ar fi fost imposibil. In multe din parohiile din lume, in care preotii se intreceau in a face experimente liturgice, astazi se slujeste conform Liturghierelor. Ceva s-a schimbat si in invatamant: studiul latinei ocupa, din nou, un loc important in curricula, a fost intemeiata Academia Pontificala de latina. Candidatii cu orientare homosexuala nu mai sunt eligibili pentru a fi admisi in seminarii. Tribunalele canonice examineaza cu mult mai multa atentie cererile de declarare a invaliditatii casatoriei: "consimtamantul viciat de imaturitatea psihologica", argument invocat adesea in trecut, a devenit o cale aproape sigura spre a pierde un proces matrimonial. Dicasterul care se ocupa de miracole si sfinti acorda un timp mult mai lung finalizarii dosarelor: reducerea turatiei a ceea ce unii au numit "masina de facut sfinti" a fost unul dintre primele acte ale suveranului pontif. Poate ca noua, care asteptam de atata timp beatificarea Mons Vladimir Ghica si a martirilor greco-catolici acest lucru nu ne convine; dar trebuie sa ne obisnuim cu gandul ca timpul Bisericii e altul decat al oamenilor.
In sfarsit, nu putin a facut Santitatea Sa pentru greco-catolicii romani. Mentionez numai ridicarea in rang a Bisericii lor de la "mitropolie" la "arhiepiscopie majora". Ca si crearea unui nou ordinariat (scaunul vicarial al Bucurestiului). Nu in ultimul rand, primirea in Colegiul Cardinalilor a Preafericitului Lucian.

Neimpliniri ? A fost ratata repetarea (la o scara mai mare) cu luteranii si calvinii a ceea ce se facuse pentru anglicani. Regularizarea situatiei Fratiei Pius, grupare aflata la marginea catolicismului, a fost ratata, desi parea ca demarase cu mari sanse de reusita. Dar cea mai mare este aceea ca actualul suveran pontif lasa succesorului sau un dosar periculos si fierbinte: dosarul unei schisme de facto in care s-au angajat peste 300 de preoti din lumea germana.

Sa ne rugam Domnului sa-i dea sanatate acestui vrednic slujitor si inspiratie pentru cartile pe care le-ar mai putea scrie. Iar pentru succesorul lui, oricare ar fi acela, sa faca mai multe decat el, mai bine decat el.

Multumim, Sanctitate !