Pentru cei care sufera de depresie

[eliza-georgiana]

Faptul de a ne ierta pe noi înşine e un pas necesar in vindecarea sufletelor noastre pentru ca e împletit cu un act de smerenie care recunoaşte slăbiciunile si chiar păcătoşenia. Este un pas dificil, dar necesar in viata duhovniceasca. Dificil pentru ca adeseori implica o atitudine de conştientizare a faptului ca nu trăim întotdeauna potrivit idealurilor declarate public si nu putem deveni persoanele care intenţionam sa fim atunci când lucruri aflate sub standardele Evangheliei rămân ascunse în inimile şi vieţile noastre. Faptul de a ne ierta pe noi înşine implică întotdeauna o scoatere a măştilor – a faţadei noastre pe care o înfăţişăm adeseori lumii...

Suntem cu toţii deficitari în multe lucruri. Uneori aceste lucruri ne pot trage jos in depresie, făcându-ne sa fugim şi sa ne ascundem de Dumnezeu, şi prin aceasta de sinele nostru autentic. Destul de des nu ne putem ierta pe noi înşine. N-avem nicio problemă în a ne fi milă de ceilalţi, dar n-avem milă de noi înşine. Sfinţii Părinţi precizează insă motivul aflat in spatele incapacităţii noastre de a ne fi mila de noi înşine: Mândria!!
Întotdeauna autenticitatea presupune mărturisire şi iertare, iar acestea presupun smerenia mintii - opusul mândriei.
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...alinic-berger/