Cum pot evita iubirea neimpartasita?

[Andra_07]

Poate nu sunt persoana ta preferata sa-ti raspunda, insa am citit relatarea nelinistii tale si m-am gandit ca te pot ajuta cumva. Ar fi vorba de doua cai.

1) Nu vrei sa te indragostesti de el sub nicio forma.

S-au dat sfaturi peste sfaturi aici. Ca e de vina dorinta, ca ea ne duce la disperare, ca pasiunea indragostirii nu este buna etc. Oarecum poate asa e. Insa niciunul din aceste lucruri pe tine nu te ajuta. Stii ca nu e bine sa-ti doresti aceasta relatie, dar nu poti sa-ti impui chestia asta. Consider ca solutia de baza ar fi "cui pe cui se scoate". De acum ti-a intrat deja in minte, vanzandu-l mereu la consultatii, e foarte posibil ca sentimentul sa tot creasca. Singura metoda valida ca sa-l reprimi este sa-l orientezi catre altcineva. (ar mai fi si sa descoperi ca el nu e barbatul ideal pe care-l crezi, dar ai zis deja ca este un om deosebit). Daca incerci sa-ti orientezi atentia catre altcineva, sau sa incepi sa te gandesti a-ti cauta alt posibil sot, s-ar putea sa se diminueze aceasta stare latenta de indragostire. In schimb daca tu te gandesti continuu la el si-ti orientezi toata energia catre intalnirile profesionale, s-ar putea sa uiti sa mai privesti in jur.

2) Dar pe de alta parte......Si daca ai sanse la el?

De ce nu ai avea? Esti tanara, sunt sigura ca esti o femeie cel putin draguta ca si aspect, esti la doctorat ceea ce demonstreaza ca esti si foarte bine pregatita in domeniul tau. Esti credincioasa, iti doresti o relatie serioasa, iar el este un barbat singur.
Ai toate atuurile pentru a putea initia o frumoasa poveste de dragoste care sa ajunga la o casatorie. Ti s-a oferit sfatul sa astepti pana termini doctoratul in 2015. Mai sunt doi ani pana atunci. Ce te face sa crezi ca el va ramane singur si nu se va casatori?
Nu zic sa ii faci avansuri, dar oarecum poti sa-i dai de inteles ca ai fi interesata de o prietenie cu el. Poti initia in timpul unei consultatii si discutii relationate mai indirect de activitatea profesionala. In acest mod il poti cunoaste mai bine si-ti poti da seama daca se merita sau nu sa mergi mai departe.
Din vorba in vorba, cu siguranta amandoi va veti da seama daca poate fi ceva sau nu se poate.
Nu lua in calcul doar posibilitatea ca el sa nu te placa. Discutand diverse, e posibil sa realizezi si tu ca nu e chiar cum ai crezut. Sau din contra.
Am inteles exact ca ti-e teama de acest sentiment, de aceea am incercat sa-ti expun ambele cai, din punctul meu de vedere.

Stii....In viata daca risti, s-ar putea sa nu castigi. Dar daca nu risti, ai certitudinea ca nu vei castiga niciodata.

[simona_fidela]

Andra_07, multumesc mult pentru mesajul elaborat si bine construit.

În prealabil postat de Andra_07

Poate nu sunt persoana ta preferata sa-ti raspunda, insa am citit relatarea nelinistii tale si m-am gandit ca te pot ajuta cumva. Ar fi vorba de doua cai.

1) Nu vrei sa te indragostesti de el sub nicio forma.

S-au dat sfaturi peste sfaturi aici. Ca e de vina dorinta, ca ea ne duce la disperare, ca pasiunea indragostirii nu este buna etc. Oarecum poate asa e. Insa niciunul din aceste lucruri pe tine nu te ajuta. Stii ca nu e bine sa-ti doresti aceasta relatie, dar nu poti sa-ti impui chestia asta. Consider ca solutia de baza ar fi "cui pe cui se scoate". De acum ti-a intrat deja in minte, vanzandu-l mereu la consultatii, e foarte posibil ca sentimentul sa tot creasca. Singura metoda valida ca sa-l reprimi este sa-l orientezi catre altcineva. (ar mai fi si sa descoperi ca el nu e barbatul ideal pe care-l crezi, dar ai zis deja ca este un om deosebit). Daca incerci sa-ti orientezi atentia catre altcineva, sau sa incepi sa te gandesti a-ti cauta alt posibil sot, s-ar putea sa se diminueze aceasta stare latenta de indragostire. In schimb daca tu te gandesti continuu la el si-ti orientezi toata energia catre intalnirile profesionale, s-ar putea sa uiti sa mai privesti in jur.

2) Dar pe de alta parte......Si daca ai sanse la el?

De ce nu ai avea? Esti tanara, sunt sigura ca esti o femeie cel putin draguta ca si aspect, esti la doctorat ceea ce demonstreaza ca esti si foarte bine pregatita in domeniul tau. Esti credincioasa, iti doresti o relatie serioasa, iar el este un barbat singur.
Ai toate atuurile pentru a putea initia o frumoasa poveste de dragoste care sa ajunga la o casatorie. Ti s-a oferit sfatul sa astepti pana termini doctoratul in 2015. Mai sunt doi ani pana atunci. Ce te face sa crezi ca el va ramane singur si nu se va casatori?
Nu zic sa ii faci avansuri, dar oarecum poti sa-i dai de inteles ca ai fi interesata de o prietenie cu el. Poti initia in timpul unei consultatii si discutii relationate mai indirect de activitatea profesionala. In acest mod il poti cunoaste mai bine si-ti poti da seama daca se merita sau nu sa mergi mai departe.
Din vorba in vorba, cu siguranta amandoi va veti da seama daca poate fi ceva sau nu se poate.
Nu lua in calcul doar posibilitatea ca el sa nu te placa. Discutand diverse, e posibil sa realizezi si tu ca nu e chiar cum ai crezut. Sau din contra.
Am inteles exact ca ti-e teama de acest sentiment, de aceea am incercat sa-ti expun ambele cai, din punctul meu de vedere.

Stii....In viata daca risti, s-ar putea sa nu castigi. Dar daca nu risti, ai certitudinea ca nu vei castiga niciodata.

ok..mesajul meu nu e asa elaborat ...dar sunt total de acord, asta voiam sa zic si eu si nu stiam cum :

"Mai sunt doi ani pana atunci. Ce te face sa crezi ca el va ramane singur si nu se va casatori?
Nu zic sa ii faci avansuri, dar oarecum poti sa-i dai de inteles ca ai fi interesata de o prietenie cu el. Poti initia in timpul unei consultatii si discutii relationate mai indirect de activitatea profesionala. In acest mod il poti cunoaste mai bine si-ti poti da seama daca se merita sau nu sa mergi mai departe. "

[simona_fidela]

Nu am afirmat niciodata ca el va ramane singur pana termin eu doctoratul. Faci niste presupuneri gresite si vii cu sfaturi care nu raspund intrebarii mele. Oricum, din moment ce el ca barbat nu zice nimic extra-profesional, eu ca femeie de ce as face asta? Doar ca sa risc de proasta/fraiera/copilaroasa/etc.?

În prealabil postat de alecsandra_ldc

ok..mesajul meu nu e asa elaborat ...dar sunt total de acord, asta voiam sa zic si eu si nu stiam cum :

"Mai sunt doi ani pana atunci. Ce te face sa crezi ca el va ramane singur si nu se va casatori?
Nu zic sa ii faci avansuri, dar oarecum poti sa-i dai de inteles ca ai fi interesata de o prietenie cu el. Poti initia in timpul unei consultatii si discutii relationate mai indirect de activitatea profesionala. In acest mod il poti cunoaste mai bine si-ti poti da seama daca se merita sau nu sa mergi mai departe. "

În prealabil postat de simona_fidela

Nu am afirmat niciodata ca el va ramane singur pana termin eu doctoratul. Faci niste presupuneri gresite si vii cu sfaturi care nu raspund intrebarii mele. Oricum, din moment ce el ca barbat nu zice nimic extra-profesional, eu ca femeie de ce as face asta? Doar ca sa risc de proasta/fraiera/copilaroasa/etc.?

Eu doar am citat...Plus ca era o intrebare..nu am spus ca ai afirmat asta.Era o intrebare retorica.Cine vine cu sfaturi aiurea..? eu sau citatul?
Pai...se zice ca femeile..dar eu cred ca orice om...e inzestrat cu intuitie..si poti intui cum te vede cel de langa tine..extra-profesional nu inseamna neaparat ceva brutal gen "hai cu mine in oras! " .."te iubesc de cum te-am vazut " etc...cand tii la cineva nu iti doresti sa-l cunosti mai bine? sau maacr cand te intereseaza...de-aia citim biblia, vietile sfintilor...invatam istorie..etc.

Nu.Nu ma refer la flirt sau apropouri languroase.Asta ar fi intr-adevar penibil.Poate nu sunteti apropiati nici cat niste amici. Dar tot ar exista subiecte de discutie..In rest, un compliment sau o apreciere indreptatita nu chiar gratuita e un fel de apropiere si in acelasi timp o impartasire a sentimentelor..Nu zic ca asta e calea de urmat.Si de aici incolo el poate decide daca iti lasa un teren mai apropiat in viata lui sau pastreaza distanta profesionala.

Comunicarea ar fi o cheie..