Poezie crestina

[bogdan81]

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Cel ale carui urme se vad pe plaja
stelelor

La tarmul lui Dumnezeu
A venit intr-un graunte si acolo
Intre pustiul mic si pustiul apei sub
maslini
A fost rastignit

Lumea nu are decat o singura justificare: Invierea.

Nu stiu cine a scris acesta poezie dar am citi-o intr-un context mai larg,care se refera la acele clipe dinaintea Invierii dar si de dupa, incercand sa surprinda durerea clipei strapunsa prin strigatul ,,Tetelestai" ca o durere din care se va naste o noua creatie,totusi o durere profunda dar din care a tasnit lumina Vietii.

,,Intr-a saptea zi, Preasfantul
odihnitu-s-a-n mormant;
Cand lucrarea-si mantuise-n
ziua-a sasea pe pamant;
Mut,cuvantul adormise,
seceta lovi-n izvor,
Firimituri mai sunt din paine
Ceru-l nu-i decat un nor.
Isi pierdu turma pastorul
trist insamantat pogon
Pe Imparat iata-l vandura
pironindu-mi-l pe tron
O,Golgota,te-odihneste
in mormantul de Sabat
Unde de noi nestiutul
zace-n giulgiu-nmiresmat
Pace Tie,drag Isuse,
peste regi si neamuri Domn
Intr-a Duhului durere
intr-al primaverii somn"

[Noiembrie]

Cruce si înviere

"De n-ar fi fost un deal al Capatânii
Si crucea în hotarul nevazut,
Cu ziua-ntâi în capul saptamânii,
Strain mi-ar fi cuvântul “La-nceput”.

De nar fi stat în Vinerea cea mare
Pe crucea dintre cruci, Pascalul Miel,
Egiptul cu verdeturile amare,
M-ar fi robit pe veci de veci în el.

De n-ar fi fost Emausu-nserarii
Si pâinea frânta-taina de Strain,
N-as fi vazut lumina învierii,
Nici drumul meu înspre Ierusalim."

[Noiembrie]

"O, Sfanta Treime stralucita

O, Sfanta Treime stralucita
Si implinire-n fruntea tuturor,
Cand soarele-i pe calea tihnita,
Sa dai Tu lumina inimilor.

Pe tine te cantam cu laude-n zori,
Asijderi acum incet pe-nserate,
Slava noastra de rugatori
Te laude in veacurile toate."