Fericiti cei saraci cu duhul ?

[cezar_ioan]

Domnul spune "fericiti cei ..." Referindu-se la oameni, la persoane, la fratii si prietenii Lui.

Abia apoi, dupa indicarea persoanei, Domnul, Care Este Persoana, numeste si insusirile (saracia, blandetea etc.).
Asadar nu despre un anumit fel de minte e vorba in Fericiri si, in general, in Invatatura Domnului. Domnul nu propovaduieste "minti", nu face o oferta precum in ziua de azi, a unui procesor mai puternic, mai capabil. Domnul nu este un gnostic. Gnosticismul si altele asemenea sunt erezii, adica abateri de la Evanghelie.

Domnul vorbeste oamenilor in carne si oase despre oameni si omenitate, despre un anumit fel de viata personala si interpersonala, despre increstinare, despre programul ascetic al crestinilor.
Invata cum sa traim noi, oamenii intregi, pentru a fi IN Imparatia Lui.

Nu despre insusiri ale mintii. Subiectul Mesajului Evanghelic nu este mintea, ci omul ca persoana!

Pe Dumnezeu, aflam din Biblie si din Traditie, il preocupa mereu oamenii, floarea Creatiei Lui, iar nu insusiri aparte din alcatuirea omului. Oricare ar fi acestea.
Cand Domnul da Invatatura privind modul in care sa traiasca ucenicii, El asaza pe primul plan relatiile de iubire smerita dintre frati.
Biserica, inceput al Imparatiei Cerurilor inca de aici de pe pamant, este o COMUNIUNE. EUHARISTICA.

Asadar, daca dam o explicatie, fie si corecta din punctul de vedere al enumerarii-identificarii unei insusiri a mintii omului, insa nu privim omul in intreaga lui alcatuire si vietuire ca DESTINATAR al Invataturii Domnului si nu il vedem ca madular legat organic de celelalte madulare ale Bisericii, spunem poate un adevar insa numai pe jumatate.

Si apoi, oare de ce Domnul si ucenicii Lui, precum si Parintii, nu au descris explicit intelesul "saracia cu duhul" ca fiind o anume minte,
ci au vorbit mereu despre viata intreaga a oamenilor intregi, viata in Hristos, dragoste frateasca, comuniune?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de cezar_ioan

Domnul spune "fericiti cei ..." Referindu-se la oameni, la persoane, la fratii si prietenii Lui.
Abia apoi, dupa indicarea persoanei, Domnul, Care Este Persoana, numeste si insusirile (saracia, blandetea etc.).
Asadar nu despre un anumit fel de minte e vorba in Fericiri si, in general, in Invatatura Domnului. Domnul nu propovaduieste "minti", nu face o oferta precum in ziua de azi, a unui procesor mai puternic, mai capabil. Domnul nu este un gnostic. Gnosticismul si altele asemenea sunt erezii, adica abateri de la Evanghelie.

Domnul vorbeste oamenilor in carne si oase despre oameni si omenitate, despre un anumit fel de viata personala si interpersonala, despre increstinare, despre programul ascetic al crestinilor.
Despre cum sa traim noi, oamenii intregi, vorbeste Domnul, pentru a fi IN Imparatia Lui.

Nu despre insusiri ale mintii. Subiectul Mesajului Evanghelic nu este mintea, ci omul ca persoana!

Pe Dumnezeu, aflam din Biblie si din Traditie, il preocupa mereu oamenii, floarea Creatiei Lui, iar nu insusiri aparte din alcatuirea omului. Oricare ar fi acestea.
Cand Domnul da Invatatura privind modul in care sa traiasca ucenicii, El asaza pe primul plan relatiile de iubire smerita dintre frati.
Biserica, inceput al Imparatiei Cerurilor inca de aici de pe pamant, este o COMUNIUNE. EUHARISTICA.

Asadar, daca dam o explicatie, fie si corecta din punctul de vedere al enumerarii-identificarii unei insusiri a mintii omului, insa nu privim omul in intreaga lui alcatuire si vietuire ca DESTINATAR al Invataturii Domnului si nu il vedem ca madular legat organic de celelalte madulare ale Bisericii, spunem poate un adevar insa numai pe jumatate.

Si apoi, oare de ce Domnul si ucenicii Lui, precum si Parintii, nu au descris explicit intelesul "saracia cu duhul" ca fiind o anume minte,
ci au vorbit mereu despre viata intreaga a oamenilor intregi, viata in Hristos, dragoste frateasca, comuniune?

Pentru ca metodica pedagogica trebuie aplicata progresiv.

Stadiul de baza este intotdeauna cel mai important.

Incepatorul primeste un gen de explicatii - pe cele primare, usor de inteles.
Cel avansat intra mai adanc in miezul lor.

Scrierile filocalice vin cu explicatii mai profunde, privind "saracia duhului".

Din perspectiva traitorilor in Duh aceasta este vazuta ca "slobozenie si trezvie a mintii".

[cezar_ioan]

Pedagogia cu treapta ei primara, de care vorbesti, a fost mereu adincita si aprofundata de traitorii crestini. Cu cat un crestin este mai sporit in lucrare, adica este mai stralucitor in dogme si smerenie, cu atat el se tine mai tare, prin harul Domnului, la treapta de baza.
Nevointele lui sunt mai simple, mai concentrate, mai aproape de lectia 001 pe care tu o consideri ca fiind doar pentru prostime, pentru cei neinitiati.

Pe de alta parte, e bine cunoscut faptul ca, cu cat un om iubeste mai tare si mai curat pe Domnul, cu atat el practica un mod de viata mai apropiat de Evanghelie, fara a viza vreun folos recompensatoriu de tipul vreunei insusiri speciale (de pilda o minte clarvazatoare).

A tinti, ca recompensa a ascezei, sa dobandesti o minte ca aceea pe care ai descris-o, inseamna din start ca ai apucat pe calea intortocheata si mereu pierzatoare a mandriei.

Omul nu traieste crestineste pentru a obtine o experienta clarvazatoare ca recompensa. Un astfel de gand ii este strain crestinului (iar revenim la Simon Magul si cererea lui?).
Ceea ce il motiveaza pe omul crestin este ceea ce il motiva si pe Sfantul Apostol Ioan, Ucenicul cel Iubit, Apostolul Dragostei, precum si pe femeile mironosite etc.: sa fie in apropierea, imbratisata cat se poate la pieptul-inima Domnului. Nu vrea sa traiasca altfel! Si-ar da si mintea, cu totul, de ar putea astfel sa ramana imbratisat in Domnul.

Dragostea de Hristos nu are nevoie de o minte clarvazatoare de genul celei pe care ai descris-o. Crestinul nu cauta floare la palarie. Nu vrea sa fie el mai tare prin parcare, cu mintea lui precum si cu alte scule de-ale lui, care sunt mai lucitoare, mai stravazatoare, mai patrunzatoare... Nimic mai strain de inima si vrerea crestinului decat aceste satanice sclipiri si infantilisme narcisiste.

Mintea despre care vorbesc Parintii, in special trezvia, sunt mai inainte de toate roade ale Duhului, tainice si oferite in dar (sau, poate nu, intrucat nu toti traitorii autentici primsc toate darurile) la un moment al vietuirii crestinului. Nu ca recompensa ci mai degraba ca sarcina, ca povara in plus la Jugul lui Hristos. Nu pentru ei, ci pentru paza si tamaduirea lumii.
Omul crestin traieste crestineste pentru ca nu vrea sa traiasca rupt de Dumnezeu.
Nu ravneste daruri alese ci, fiind constient de pacatele lui (iar pentru aceasta constientizare e suficienta o minte oarecare, obisnuita, nu vazatoare in toate directiile prin pereti si scaune) si cerind de la Dumnezeu iertarea pacatelor si ajutor permanent in vederea unei vieti bineplacute si a mantuirii, iata ca astfel isi duce, cu pace, traiul.

Ai vorbit despre sfintele insusiri ale crestinilor, iarasi, din pozitia de neintelegere fundamentala. Oricat dispretuiesti lectia 001 se vede mereu cum le confunzi pe toate, rivnind la insusiri exceptionale (compensind ce lipsuri, nu e treaba mea) si invitind si pe altii, probabil pe cei tineri si debusolati, sa se lase imbatati de promisiuni mincinoase ca acestea pe care le insiri pe tarabe de cate ori ai ocazia. Mici bilute colorate, stralucitoare, cu sclipiciuri care au darul sa abata atentia de la viata de evlavie.

Iti spun si cu acest prilej ce ti-am spus deseori in disputele noastre inevitabile: cata vreme pe toate le faci din cap si nimic nu legi cu inima, vei spune orice vrei, oricat de frumos, dar vei strica totul. Invatatura ta orientala aduce pe alocuri a crestinism, precum si Cerul pare a atinge pamantul. Dar Cerul e Cer si pamantul e pamant.

[cezar_ioan]

Scriptura si BIserica "se citesc" cu inima. Cu inima infranta si smerita. Altfel e jale... Nalucire mare...

În prealabil postat de cezar_ioan

Scriptura si BIserica "se citesc" cu inima. Cu inima infranta si smerita. Altfel e jale... Nalucire mare...

Aici iti dau dreptate. Daca nu o citesti cu inima, o sa-ti dai seama ce jalnice sunt toate supozitiile si aberatiile. Cu adevarat niste naluciri, mare cuvant ai spus.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de cezar_ioan

Pedagogia cu treapta ei primara, de care vorbesti, a fost mereu adincita si aprofundata de traitorii crestini. Cu cat un crestin este mai sporit in lucrare, adica este mai stralucitor in dogme si smerenie, cu atat el se tine mai tare, prin harul Domnului, la treapta de baza.
Nevointele lui sunt mai simple, mai concentrate, mai aproape de lectia 001 pe care tu o consideri ca fiind doar pentru prostime, pentru cei neinitiati.

Pe de alta parte, e bine cunoscut faptul ca, cu cat un om iubeste mai tare si mai curat pe Domnul, cu atat el practica un mod de viata mai apropiat de Evanghelie, fara a viza vreun folos recompensatoriu de tipul vreunei insusiri speciale (de pilda o minte clarvazatoare).

A tinti, ca recompensa a ascezei, sa dobandesti o minte ca aceea pe care ai descris-o, inseamna din start ca ai apucat pe calea intortocheata si mereu pierzatoare a mandriei.

Omul nu traieste crestineste pentru a obtine o experienta clarvazatoare ca recompensa. Un astfel de gand ii este strain crestinului (iar revenim la Simon Magul si cererea lui?).
Ceea ce il motiveaza pe omul crestin este ceea ce il motiva si pe Sfantul Apostol Ioan, Ucenicul cel Iubit, Apostolul Dragostei, precum si pe femeile mironosite etc.: sa fie in apropierea, imbratisata cat se poate la pieptul-inima Domnului. Nu vrea sa traiasca altfel! Si-ar da si mintea, cu totul, de ar putea astfel sa ramana imbratisat in Domnul.

Dragostea de Hristos nu are nevoie de o minte clarvazatoare de genul celei pe care ai descris-o. Crestinul nu cauta floare la palarie. Nu vrea sa fie el mai tare prin parcare, cu mintea lui precum si cu alte scule de-ale lui, care sunt mai lucitoare, mai stravazatoare, mai patrunzatoare... Nimic mai strain de inima si vrerea crestinului decat aceste satanice sclipiri si infantilisme narcisiste.

Mintea despre care vorbesc Parintii, in special trezvia, sunt mai inainte de toate roade ale Duhului, tainice si oferite in dar (sau, poate nu, intrucat nu toti traitorii autentici primsc toate darurile) la un moment al vietuirii crestinului. Nu ca recompensa ci mai degraba ca sarcina, ca povara in plus la Jugul lui Hristos. Nu pentru ei, ci pentru paza si tamaduirea lumii.
Omul crestin traieste crestineste pentru ca nu vrea sa traiasca rupt de Dumnezeu.
Nu ravneste daruri alese ci, fiind constient de pacatele lui (iar pentru aceasta constientizare e suficienta o minte oarecare, obisnuita, nu vazatoare in toate directiile prin pereti si scaune) si cerind de la Dumnezeu iertarea pacatelor si ajutor permanent in vederea unei vieti bineplacute si a mantuirii, iata ca astfel isi duce, cu pace, traiul.

Ai vorbit despre sfintele insusiri ale crestinilor, iarasi, din pozitia de neintelegere fundamentala. Oricat dispretuiesti lectia 001 se vede mereu cum le confunzi pe toate, rivnind la insusiri exceptionale (compensind ce lipsuri, nu e treaba mea) si invitind si pe altii, probabil pe cei tineri si debusolati, sa se lase imbatati de promisiuni mincinoase ca acestea pe care le insiri pe tarabe de cate ori ai ocazia. Mici bilute colorate, stralucitoare, cu sclipiciuri care au darul sa abata atentia de la viata de evlavie.

Iti spun si cu acest prilej ce ti-am spus deseori in disputele noastre inevitabile: cata vreme pe toate le faci din cap si nimic nu legi cu inima, vei spune orice vrei, oricat de frumos, dar vei strica totul. Invatatura ta orientala aduce pe alocuri a crestinism, precum si Cerul pare a atinge pamantul. Dar Cerul e Cer si pamantul e pamant.

Cezar am toata stima si consideratia pentru tine.

Am oferit pur si simplu un raspuns, fara conotatii volitive sau aspirationale.

Daca am afirmat ca intentia noastra trebuie sa fie aceea de a vana aceasta super-minte, super-putere dumnezeiasca, atunci imi cer iertare din adancul inimii si fac metanie inaintea ta.

Daca nu am afirmat asa ceva, de ce imi imputi aceasta greseala?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cezar am toata stima si consideratia pentru tine.

Am oferit pur si simplu un raspuns, fara conotatii volitive sau aspirationale.

Daca am afirmat ca intentia noastra trebuie sa fie aceea de a vana aceasta super-minte, super-putere dumnezeiasca, atunci imi cer iertare din adancul inimii si fac metanie inaintea ta.

Daca nu am afirmat asa ceva, de ce imi imputi aceasta greseala?

Ai lasat sa se inteleaga, Florine...
Mai mult, nu ai intarit completarea mea. Daca o faceai, nu aveam motive sa iti reprosez ceva, dar nu ai facut-o. Esti de acord cu completarea mea? Este ea una a crestinului? Este lunecoasa informatia pusa de tine daca nu vine si "adaosul" pe care am indraznit sa il pun?

Nu e nevoie sa imi dai dreptate, doar sa iti spui opinia. Ba chiar, daca gresesc undeva, ca om crestin, atunci te rog sa imi arati. Iti voi multumi cu toata recunostinta!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ai lasat sa se inteleaga, Florine...
Mai mult, nu ai intarit completarea mea. Daca o faceai, nu aveam motive sa iti reprosez ceva, dar nu ai facut-o. Esti de acord cu completarea mea? Este ea una a crestinului? Este lunecoasa informatia pusa de tine daca nu vine si "adaosul" pe care am indraznit sa il pun?

Nu e nevoie sa imi dai dreptate, doar sa iti spui opinia. Ba chiar, daca gresesc undeva, ca om crestin, atunci te rog sa imi arati. Iti voi multumi cu toata recunostinta!

Sunt intru-totul de acord cu observatia ta.
Modul prezentat de tine reprezinta abordarea corecta motivationala.

[cezar_ioan]

Nu stiu cat e de corect cum am scris, sper ca este, cata vreme invat sa devin crestin.
Daca e totusi corect iar tu crezi ca am facut o buna completare, iti multumesc pentru feed-back.
Si te rog sa ma ierti pentru iuteala care a aparut la un moment dat... Am gresit. Iarta-ma!