Sfintii Zilei

[tabitha]

Cristi, 'icoana' aceea cu Sf. Trifon nu este decat un tablou religios. A fost mai demult pe forum un topic pe tema asta si ni s-a spus de ce nu este ok sa apara pasari in icoane (colegul Mihailc, care e mai documentat decat noi, majoritatea).

Asa ca iti propun icoana aceasta ptr Sf. Trifon, sarbatorit azi 1 Februarie.

[cristiboss56]

În prealabil postat de mirela.t

Cristi, 'icoana' aceea cu Sf. Trifon nu este decat un tablou religios. A fost mai demult pe forum un topic pe tema asta si ni s-a spus de ce nu este ok sa apara pasari in icoane (colegul Mihailc, care e mai documentat decat noi, majoritatea).

Asa ca iti propun icoana aceasta ptr Sf. Trifon, sarbatorit azi 1 Februarie.

Mulţumesc pentru atenţionare ! N-am ştiut , iar Mihail cu siguranţă este mult mai informat ca noi. Rămâne icoana postată de tine !

[adam000]

Poti sa dai un link la discutia despre de ce nu este ok sa apara pasari in icoane?

In bisericile din primele secole crestine, pasarea Phoenix era un simbol crestin (viata vestnica, unii zic ca era simbol al invierii) ce inca mai dainuie des intalnit pe mozaicuri - iata de ex, pe mozaicul altarului bisericii Sf Cosma si Damian din Roma:

http://www.crestinortodox.ro/biseric...ian-67674.html

In poza cu altarul se vede cum Hristos tine in mana stanga Sfanta Evanghelie, iar cu mana dreapta arata spre o pasare Phoenix ce la vremea respectiva era simbol crestin (a se observa ca biserica Sf Cosma si Damian a fost prima biserica crestina din forumul imperial roman).

Sfintii Cosma si Damian - minunatele mozaicuri antice crestine
Mozaicul apartinand secolului al VI-lea, aflat in absida centrala, este de factura bizantina si este foarte renumit printre cele de acest gen. Acest mozaic a fost folosit ca sursa de inspiratie pentru multe dintre mozaicurile ulterioare lui. Acesta infatiseaza Parusia - Venirea lui Hristos pe norii cerului cu mare putere si slava (Matei 24, 30).

Modalitatea in care este reprezentat Hristos este mai degraba de factura latina decat bizantina, in pofida puternicelor influente bizantine vizibile in aceasta lucrare. Mozaicul ni-l infatiseaza pe Hristos sezand pe nori rosiatici (reprezentand zorile Zilei), imbracat intr-o haina aurie insemnata cu monograma I. In mana stanga, El tine Sfanta Evanghelie.

De asemenea, simbolul pasarii Phoenix a fost folosit de primii crestini si in catacombe:

http://www.catacombe.roma.it/en/simbologia.php

[tabitha]

În prealabil postat de adam000

Poti sa dai un link la discutia despre de ce nu este ok sa apara pasari in icoane?

Aici este link-ul : http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=8310

Topicul se numea chiar "Sf. Trifon pictat cu un soim pe brat".

De la MihailC citire :

Reprezentările zoomorfe sunt aspru restricționate tematic în iconografia autentică, nu însă și botanicile, ultimele considerate mai puțin ambigue simbolic, prin urmare pretabile vizualului pronunțat eshatologic din icoane.

[Ekaterina]

Doroteea era o fecioara foarte frumoasa si de neam bogat din Cezareea Capadociei. Saprichie, guvernatorul provinciei, a dat-o pe Doroteea in grija a doua surori, pagane cu credinta, Christina si Kallista, care s-o convinga sa renunte la credinta ei in Hristos. Insa mai curand contrarul acestui lucru s-a intamplat. Doroteea a reusit sa le converteasca pe cele doua surori la Hristos.

Plin de furie, Saprichie a poruncit ca cele doua surori sa fie legate spate la spate si aruncate intr-o baie de pacura la care sa se puna foc. Apoi el o osandi pe Doroteea la moarte. Ea a primit sentinta cu bucurie si a strigat: „Iti multumesc Tie, o, iubitorule de suflete Hristoase, Cel Care ma duci pe mine la locasurile Tale ceresti”.

Teofil, un oarecare aristocrat acolo de fata, a ras la aceste cuvinte si i-a strigat Doroteei: „Asculta, o, mireaso a lui Hristos, sa-mi trimiti si mie mere si flori din pomii Raiului Mirelui tau!”. „Cu adevarat iti voi trimite”, i-a raspuns mucenita.

Cand Doroteea s-a aflat la locul executiei, dintr-o data a aparut in fata ei un tanar preafrumos, avand in maini trei mere si trei flori rosii din pomii Gradinii Raiului. Acela era ingerul lui Dumnezeu, iar anotimpul era iarna. Doroteea i-a cerut ingerului sa duca merele si florile lui Teofil si sa-i spuna: „Iata, ia ce ai cerut!”.

Cand Teofil a primit cuvantul trimis si a vazut darul, s-a cutremurat, iar viata lui s-a rasturnat, caci Teofil paganul cel convins s-a facut crestin. Atunci si el a fost schingiuit si omorat pentru Hristos, iar sufletul lui a intrat in Raiul Stapanului Iisus, curand dupa Sfanta Doroteea. (Sfantul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida)

[cristiboss56]

SFÂNTUL PARTENIE DIN LAMPSAKOS – SFÂNT DIN VECHIME, MARE FĂCĂTOR DE MINUNI ŞI AZI






Sfântul Partenie, Episcopul Lampsakului, este un Mare Sfânt Făcător de minuni al Bisericii Ortodoxe, care a trăit în Grecia secolului al IV-lea d.Hr., în timpul domniei Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Acest Mare Sfânt din vechime – Sfantul Partenie – a săvârşit multe şi mari minuni în timpul vieţii sale pe pământ (a înviat trei morţi, a izgonit demonii, a vindecat cancerul şi toate bolile, ş.a. – pentru detalii, vizitaţi pagina), dar a rămas în mare parte necunoscut şi ascuns timp de secole.
Însă astăzi revine şi intră năvalnic în viaţa noastră, deoarece Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Partenie cu daruri depline, care se potrivesc întru totul nevoilor omului nefericit al zilelor noastre. Preamilostivul Sfânt Partenie săvârşeşte iar zilnic minuni uimitoare, ca odinioară, copleşindu-i cu binefacerile sale pe cei care se apropie de el cu credinţă şi-l cheamă într-ajutor.
Aşa cum am enunţat mai sus, Preabunul Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Partenie din Lampsakos – încă din timpul vieţii sale, dar mai ales în zilele noastre – cu TREI DARURI DEOSEBITE, întru totul potrivite şi binefăcătoare omului nefericit al zilelor noastre:

1. vindecarea completă a cancerului – de orice fel şi în orice stadiu – şi a tuturor bolilor trupeşti şi sufleteşti;
2. scoaterea demonilor şi desfacerea vrăjilor şi a farmecelor;
3. salvarea din primejdii, capcane, pericole şi rezolvarea minunată a situaţiilor încurcate.

DE CE SE VORBEŞTE ABIA ACUM, DUPĂ ATÂTEA SECOLE DE TĂCERE, DESPRE ACEST MARE SFÂNT DIN VECHIME, SFÂNTUL PARTENIE DIN LAMPSAKOS?

Dumnezeu a ales în mod special epoca noastră, pentru a reda activitatea de odinioară a Marelui Său Sfânt Partenie din Lampsakos şi pentru a-l slăvi, înzestrându-l cu daruri şi mai puternice, din următoarele motive:

1. Darurile depline cu care a fost înzestrat Sfântul Partenie încă din timpul vieţii sale (scoaterea demonilor şi vindecarea cancerului şi a tuturor bolilor – virtuti pe care Dumnezeu i le-a amplificat în zilele noastre) se potrivesc perfect nevoilor omului de azi: necredinţă, eresuri, boli incurabile, acţiuni demonice, tot felul de primejdii şi nenorociri.

2. Epoca noastră se aseamănă mult cu:

- oraşul păgân Lampsakos din secolul IV d.Hr. – pe al cărui popor, după ce a primit credinţa creştină, l-a păstorit Sfântul Partenie
- primele secole de după Hristos – când creştinismul a trebuit să lupte împotriva idolatriei dezlănţuite, deoarece în zilele noastre păcatul a devenit modă, teoriile materialiste despre lume sunt acceptate de majoritatea oamenilor, iar diavolul atacă fără ruşine prin variate erezii şi culte satanice. La începuturile secolului al IV-lea, când a trăit Sfântul Partenie, credinţa creştină a triumfat şi primul împărat creştin, cel întocmai cu Apostolii, Sfântul Constantin cel Mare, a luat în mâinile sale frâiele statului roman şi a mutat capitala în est, zidind noua Romă, Constantinopolul. Totuşi, în armata lui – pe care a format-o din regiunile cele mai creştine din Asia Mică – creştinii nu depăşeau 18%. Astfel, idolatria se opunea încă cu putere şi existau vetre păgâne care îi izolau în vicleşugurile lor pe oamenii cu bune intenţii, împiedicându-i să îmbrăţişeze dreapta credinţă. Chiar într-o astfel de vatră păgână a trimis Dumnezeu pe Episcopul cel făcător de minuni – Partenie, care, prin viaţa sa cea dreaptă şi prin minunile uimitoare pe care le-a săvârşit în numele Domnului Iisus Hristos, a reuşit să-i facă pe lampsakienii idolatri să urască minciuna şi să se boteze în numele Preasfintei Treimi, prăbuşind astfel fortăreţele necuratului vrăjmaş al neamului omenesc.

Întrucât epoca noatră are nevoie intensă de reevanghelizare, Sfinţii înzestraţi cu daruri de Sus şi experienţă în lucrarea misionară – cum este Marele Episcop al Lampsakienilor, Partenie – sunt pe deplin potriviţi zilelor noatre, deoarece ei se pot apropia de noi şi ne pot ajuta.

Astfel, steaua luminătoare, care se numeşte Partenie, îşi face din nou apariţia în zilele noastre, luminând toată omenirea cu dragostea imensă şi grija părintească care-l caracterizează.

UNDE SE GĂSESC SFINTELE MOAȘTE ALE SFÂNTULUI PARTENIE DIN LAMPSAKOS ?

Părţi din Sfintele Moaşte ale Sfântului Partenie din Lampsakos se păstrează în urmatoarele 2 mănăstiri din Grecia:

1. la Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului “Makrimallis” de langa localitatea Psachna din Insula Evvia (Euboea) – Grecia, se află cea mai mare parte a Capului Sfântului Partenie;

2. la Sfânta Mănăstire a Sfântului Mucenic Nicolae din Insula Andros – Grecia, se află o parte din mâna dreaptă a Sfântului Partenie.



RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL PARTENIE DIN LAMPSAKOS

Ierarhe al lui Hristos, Partenie, purtătorule de Dumnezeu, care ai primit dar îmbelşugat, lucrează cu folos, ca prin mijlocirile tale să ne aperi pe toţi de mulţimea primejdiilor şi a durerilor, şi de mânia demonilor păzeşte-ne, Părinte, pe noi toţi, tu care eşti mijlocitorul nostru înaintea lui Hristos Dumnezeu.

[cristiboss56]

Biserica Ortodoxă cinsteşte la 10 februarie pe Sfântul Mucenic Haralambie. Sfântul a trăit în secolul al II-lea şi este cel mai bătrân mucenic dintre cei cunoscuţi de Biserică. A fost episcop al cetăţii Magnezia din Asia Mică şi şi-a închinat viaţa lui Hristos şi îndrumării credincioşilor. Pentru că prin fapta şi cuvântul său a adus mulţi păgâni la creştinism, şi-a atras mânia prigonitorilor. În ciuda vârstei înaintate, de 113 ani, i-au jupuit pielea de pe tot corpul şi i-au rupt carnea cu cârlige de fier. Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldaţi care îl păzeau şi-au mărturisit şi ei credinţa în Dumnezeul lui Haralambie, fiind şi omorâţi pe loc pentru aceasta. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile L-au lăudat pe Hristos şi au fost şi ele imediat martirizate. Se spune că Luchie, comandantul armatei, cuprins de mânie, a apucat el însuşi instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfânt, când, deodată, mâinile i-au căzut ca secerate. Atunci, l-a scuipat în faţă pe sfânt, dar gura i s-a strâmbat şi i s-a întors la ceafă. Luchie, disperat, l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugăciunile sale şi să se milostivească de el. Sfântul Haralambie, în bunătatea lui, s-a rugat pentru Luchie, care s-a vindecat pe loc. Împăratul Septimiu Sever, când a auzit toate acestea, a fost cuprins de mânie şi a trimis pentru a-l aresta pe Haralambie şi a-l aduce în faţa lui. Ajuns în Antiohia, mucenicul a fost supus altor chinuri, însă s-a vindecat în chip miraculos. În cele din urmă, i s-a tăiat capul cu sabia. După execuţie, fiica împăratului, Galinia, care trecuse la creştinism, a îngropat trupul martirului cu multă evlavie.

Izbăvitor de ciumă şi de foamete

Credinţa şi minunile Sfântului Haralambie au rămas vii în conştiinţa creştinilor, de-a lungul veacurilor, istoria consemnând numeroase situaţii în care oamenii i-au cerut ajutorul în situaţii grele, iar el i-a ajutat. După cum se spune chiar în acatistul închinat lui, sfântul este 'izbăvitor de ciumă şi de foamete'. În 1813, În Ţara Românească s-a abătut o mare epidemie de ciumă, încât mureau zilnic 300 de bucureşteni. Numită 'ciuma lui Caragea', pentru că s-a petrecut în vremea acestui domnitor, aceasta a secerat 90.000 de morţi. În această situaţie, nădejdea oamenilor a fost pusă în Sfântul Mucenic Haralambie ca singurul care putea să-i izbăvească de boală. Într-adevăr, după multe rugăciuni şi cereri adresate lui, ciuma a dispărut.

Tot către Sfântul Haralambie şi-au îndreptat oamenii nădejdea şi cu câţiva ani înainte, în 1995, în timpul cumplitei foamete din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi.

Locuri unde se află fragmente din moaştele sale

Imediat după martiriul Sfântului Haralambie, creştinii au început să cinstească moaştele sale cu multă credinţă şi evlavie. Părţi din cinstitele sale moaşte se află în momentul de faţă în biserici din mai multe ţări, inclusiv la noi în ţară. Capul Sfântului Haralambie se păstrează la Mănăstirea 'Sfântul Ştefan' din Meteora, unde se săvârşesc nenumărate minuni. Din hrisoavele existente la mănăstire aflăm că, în 1398, domnul ungrovlah Ioan Vladislav a donat mănăstirii un fragment din lemnul Sfintei Cruci, părticele din moaştele Sfântului Ioan Botezătorul şi a închinat terenuri din Ţara Românească, iar nepotul său, vornicul Dragumar, a făcut să parvină acestui sfânt lăcaş capul Sfântului Mucenic Haralambie.