Ce putem noi sa-I oferim lui Dumnezeu?

[cezar_ioan]

Il stiu pe Domnul Bland si Curat cu Inima: as putea sa ma arat si eu bland si sa ma curatesc mai vartos, primind harul Lui lucrator.
Il stiu pe Domnul Copil: as putea sa fiu mai atent cu copiii, sa le respect gingasia si jocul. As putea sa ii invat cate ceva, in masura in care cu adevarat ii pot invata ceva de folos. As putea sa le fiu protector, frate mai mare, carunt... As putea sa ma bucur de fiecare jucarie a lor. Sa zambesc ingaduitor la nazbatiile lor. Sa ii acopar cand se dezvelesc, sa le asez papucii la capatul patului, sa intind bratele, larg, cand sunt speriati, cand au facut o boroboata, cand sufera... Sa le fac mai multe daruri, sa le arat mai apasat frumusetea lumii (natura, legile ei, poezia, cantecul, iubirea, viata si chiar moartea).
Il stiu pe Domnul Rabdator: as putea sa devin mai rabduriu. Cu mine, cu altii...
Il stiu pe Domnul Singur si Nesingur. As putea sa Il vizitez mai des in camara inimii mele...
Il stiu pe Domnul Pretutindeni: as putea sa ma rog pentru mine, cel de pretutindeni, pentru oamenii de pretutindeni si de oricind, pentru toata Creatia Lui de la Inceput si pana azi si pana la Sfarsit.
Il stiu pe Domnul tradat: as putea, macar eu, sa nu Il mai tradez.
Il stiu pe Domnul biciuit si scuipat: as putea, macar eu, sa nu Il mai biciuiesc si sa-L scuip...
Il stiu pe Domnul Rastignit: as putea sa imi rastignesc voia.
Il stiu pe Domnul Inviat: as putea sa ma tin si eu la Inviere.

Il stiu pe Domnul Prieten: as putea sa invat sa-I devin.

Stiu ca Domnul nu are nevoie de mine, nu are lipsuri pe care sa i le implinesc eu. Cu toate acestea Il stiu dornic de veselie si bucurie: as voi sa Il veselesc si sa Il bucur prin modul meu de a fi.

As vrea sa Se joace cu mine. Dar Lui nu Ii arde de joaca. Stiu si asta.
(Desi, uneori, mi-a parut ca iubeste si jocul, cand are copii cuminti in preajma...)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cezar_ioan

Stiu ca Domnul nu are nevoie de mine, nu are lipsuri pe care sa i le implinesc eu.

Ba da, omule ! Pe cat de adevarat este ca Domnul nu are lipsuri pe care sa I le implinesti, pe atat de fals este ca nu are nevoie de tine! Domnul are multa nevoie de tine. Mai intai, din aceea ca, fara tine, El s-ar simti mai singur. Si tu te simti singur fara Domnul, tot asa si El. Pe urma, Domnul ar putea foarte bine sa lucreze cu ingerii, ori chiar si fara ajutorul lor. Ar putea fi un Cer si un Pamant condus prin decrete, prin simpla Lui vointa. Dar, de multe ori Lui ii place sa lucreze cu oamenii. De aceea mai are Domnul nevoie de tine: ca sa nu ramana lucrarea ta nelucrata.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

... fara tine, El s-ar simti mai singur.

Saracu, bietu Dumnezeu...
Noroc ca (prin ce taina) m-am inventat ... eu!

P.S. Frate Mihnea, vorbisi serios?...... (tare ma tem, ca da...)

[leonte]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pe cat de adevarat este ca Domnul nu are lipsuri pe care sa I le implinesti, pe atat de fals este ca nu are nevoie de tine! Domnul are multa nevoie de tine. Mai intai, din aceea ca, fara tine, El s-ar simti mai singur.

Cred ca pricep ce incerci sa spui, doar ca nu ti-ai gasit cuvintele potrivite.
Amandoi stim ca este o aberatie sa spunem ca Atotputernicul duce lipsa de ceva, sau ca are vreo neputinta. Dar in acelasti timp stim ca Atotuputernicul este Tatal indurarilor si Dumnezeul milelor celor bogate. A spune despre Dumnezeu ca s-ar simti singur fara mine, doar pentru ca isi iubeste oaia cea pierduta si sufera atat de mult dupa ratacirea ei, este un pic exagerat. Nu are cum sa se simta singur Cel ce are alte 99 de oi in turma. Dar pentru ca vrea ca turma sa fie intreaga, pentru aceasta este dispus sa lase in staul cele 99 de oi si sa caute oia ce pierduta.
Putem spune ca sufera, in taina, dupa ratacirea mea. Putem spune ca sufera separat pentru fiecare dintre noi cei cazuti si lepadati, ca si cum ar avea miliarde de inimi. Dar in acelasi timp se bucura impreuna cu sfintii si cu cei cei au ramas credinciosi si ascultatori fata de El, chiar si in ceasul ispitei: "Sa stam bine, sa stam cu frica!"

Daca ai incercat sa spui altceva decat cele expuse de mine, te rog sa ma lamuresti!

Cuvintele sunt neputincioase sa transmita tot ceea ce noi simtim; cu atat mai mult sunt neputincioase sa-L descrie pe Dumnezeu. Probabil ca de aici au fost toate dezbinarile si ratacirile ce s-au petrecut de-a lungul istoriei. Acelasi cuvant, de multe ori trezeste un ecou diferit in inimile a doi oameni diferiti.

[Mena59]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ba da, omule ! Pe cat de adevarat este ca Domnul nu are lipsuri pe care sa I le implinesti, pe atat de fals este ca nu are nevoie de tine! Domnul are multa nevoie de tine. Mai intai, din aceea ca, fara tine, El s-ar simti mai singur. Si tu te simti singur fara Domnul, tot asa si El. Pe urma, Domnul ar putea foarte bine sa lucreze cu ingerii, ori chiar si fara ajutorul lor. Ar putea fi un Cer si un Pamant condus prin decrete, prin simpla Lui vointa. Dar, de multe ori Lui ii place sa lucreze cu oamenii. De aceea mai are Domnul nevoie de tine: ca sa nu ramana lucrarea ta nelucrata.

Dumnezeu ne vrea pe noi, cu totul, cu toate ale noastre. Nu pentru ca ar fi mai bogat cu noi ori mai sarac fara noi. Nu ne vrea pentru El ci pentru noi.

Un exemplu simpu:
Eu am un fiu pe care eu l=am nascut, l-am crescut, i-am dat toate cele. Nu l-am nascut ca sa-mi aduca vreun folos ci ca sa-l iubesc. Si il iubesc nespus. Totusi acest copil se departeaza de mine, fuge de acasa departe. Ce doresc eu acum? Sa vina acasa! De ce? pentru ca-l vad suferind, il vad lipsit de caldura caminului, il vad slab si ranit de straini. Il vreau la mine pentru el pt binele lui. Il vreu cu mine pt ca in el curege sangele meu, e din mine rupt si ranile lui ma dor si pe mine. Tot ce am facut, casa, confortul casei mele vreau sa i le dau lui.

[cezar_ioan]

Si asa cum Domnul are mereu rabdare cu noi, asa veti face si dvs. ca mama: veti avea rabdare si veti fi pregatita sa il primiti cand se va intoarce, cu bucurie si daruri asa cum a fost primit acasa Fiul Risipitor.
Dumnezeu sa va ocroteasca fiul iar dvs. sa va dea dragostea care pe toate le rabda, pe toate le nadajduieste, pe toate le spera...
Maicuta Domnului sa va ocroteasca! AMIN+

[Mena59]

În prealabil postat de cezar_ioan

Si asa cum Domnul are mereu rabdare cu noi, asa veti face si dvs. ca mama: veti avea rabdare si veti fi pregatita sa il primiti cand se va intoarce, cu bucurie si daruri asa cum a fost primit acasa Fiul Risipitor.
Dumnezeu sa va ocroteasca fiul iar dvs. sa va dea dragostea care pe toate le rabda, pe toate le nadajduieste, pe toate le spera...
Maicuta Domnului sa va ocroteasca! AMIN+

Pe noi pe toti!
Va multumesc!
Sporeste-ne doamne rabdarea, nadejdea si dragostea!
In predica de astazi, printre multe cuvinte de folos, parintele nostru zicea ca in sufletul fiecaruia din noi este un Zaheu. Indemnul lui era sa-l descatusam ca sa dobandim iubirea si dreptatea. Apoi ne-a vorbit de Ingeul lui Michelangelo...
Poate ca si in sufletul fiului meu sta incatusat un Inger si cu ajutorul Domnului voi sculpta sufletul lui pana va iesi Ingerul la iveala.
"Am vazut ingerul in piatra si am sculptat pana l-am eliberat". Michelangelo

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mena59

P
Poate ca si in sufletul fiului meu sta incatusat un Inger si cu ajutorul Domnului voi sculpta sufletul lui pana va iesi Ingerul la iveala.
"Am vazut ingerul in piatra si am sculptat pana l-am eliberat". Michelangelo

Draga Mena, oare tu esti Michelangelo? Oare fiul tau este piatra?...
Tu esti mama, iar el e fiul. Nimic mai mult.
Datoria noastra nu e sa sculptam copii, intrucat ei nu sunt piatra. Datoria noastra de parinti e sa slujim copiilor nostri, slujind lui Hristos.
Un bun parinte ofera copilului ocrotire, protectie, afectiune, ingaduinta, invatatura (cu dragoste, cu rabdare, cu acceptarea neajunsurilor momentane/temporare), pilda.

Oare de ce a plecat de fapt fiul de acasa?... (nu trebuie sa imi raspunzi mie)
Sa il fi durut, poate, dalta, ciocanul, umarul, inima?.....

Copiii nu sunt piatra pe care sa o sculptam noi, parintii.
Fii cu mare bagare de seama, sora!...

[leonte]

În prealabil postat de Mena59

Dumnezeu ne vrea pe noi, cu totul, cu toate ale noastre. Nu pentru ca ar fi mai bogat cu noi ori mai sarac fara noi. Nu ne vrea pentru El ci pentru noi.

Un exemplu simpu:
Eu am un fiu pe care eu l=am nascut, l-am crescut, i-am dat toate cele. Nu l-am nascut ca sa-mi aduca vreun folos ci ca sa-l iubesc. Si il iubesc nespus. Totusi acest copil se departeaza de mine, fuge de acasa departe. Ce doresc eu acum? Sa vina acasa! De ce? pentru ca-l vad suferind, il vad lipsit de caldura caminului, il vad slab si ranit de straini. Il vreau la mine pentru el pt binele lui. Il vreu cu mine pt ca in el curege sangele meu, e din mine rupt si ranile lui ma dor si pe mine. Tot ce am facut, casa, confortul casei mele vreau sa i le dau lui.

Ce exemplu graitor! Cu adevarat, eu care nu am copiii si nici nu sunt in situatia de a-i fi plecat copilul de acasa, nu as fi putut vreodata sa nascocesc vreo astfel de ipoteza. Aici se vede cat de aproape sunt de a-L intelege pe Dumnezeu, cei ce au copii.

[Mena59]

În prealabil postat de leonte

Ce exemplu graitor! Cu adevarat, eu care nu am copiii si nici nu sunt in situatia de a-i fi plecat copilul de acasa, nu as fi putut vreodata sa nascocesc vreo astfel de ipoteza. Aici se vede cat de aproape sunt de a-L intelege pe Dumnezeu, cei ce au copii.

Toti copii rebeli, ajunsi parinti, isi inteleg parintii. Din pacate nu toti ajung sa-L inteleaga pe Dumnezeu, desi sunt aproape, cum bine zici...