Implementarea si pericolele implanturilor CIP RFID 666 in SUA

[Mihailc]

În prealabil postat de eliza-georgiana

nu Mihai, "psihotronizarea" asta este:

Printre noi se instaureaza, incetul cu incetul, un duh perfid care rastoarna valorile si perverteste limbajul. Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci si un personaj al istoriei de dupa el, multiplicat peste tot, la scara planetara, in ipostaza sarutarii care acopera tradarea.
E un iscusit importator de religie, oferind-o concurential pe piata bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Cand nu lucreaza pe furis, te invita la dialog fratesc. Daca-l refuzi sau daca te aperi, te pomenesti intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd. Cunoaste bine Biblia, are studii universitare, vorbeste cateva limbi straine. El e un excelent teolog si lucreaza cu convingerea ca partenerul trebuie mai intai sedus, dominat si numai dupa aceea nimicit. Iuda e un maestru al crimei perfecte!!!

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...imei-perfecte/ )

ar fi interesat de urmarit in discutii (eu le prefer totusi pe cele live) ca cine nu vorbeste de ecumenism - adica impotriva lui - nu va vorbi nici de biometrie, acte electronice sau pecete - le va accepta tacit (gen asa e dat sa fie).... aici e legatura "fin voalata"

Un călător întîlni un tigru. Fugi, urmărit de tigru, pînă ajunse la o prăpastie. Se agăţă de corzile unei viţe sălbatice şi-şi dădu drumul în prăpastie. Tigrul îl aştepta sus. Omul privi în jos şi văzu că în fundul prăpastiei îl pîndea alt tigru. Şi doi şoareci începură să roadă corzile viţei ... Atunci, omul văzu, crescută într-o crăpătură a stîncii, o fragă. Ţinîndu-se de corzi, se întinse şi o culese. O băgă în gură, incet. Ce gust minunat avea !

Sursa: razboicumoriledevant.ro

"Celor ce vor rămâne dintre voi le voi trimite în inimi frica în pământul vrăjmaşilor lor; până şi freamătul frunzei ce se clatină îi va pune pe fugă şi vor fugi ca de sabie şi vor cădea când nimeni nu-i va alunga. Se vor călca unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, când nimeni nu-i va urmări şi nu veţi avea putere să vă împotriviţi vrăjmaşilor voştri." (Leviticul 26:36,37)

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de Mihailc

Un călător întîlni un tigru. Fugi, urmărit de tigru, pînă ajunse la o prăpastie. Se agăţă de corzile unei viţe sălbatice şi-şi dădu drumul în prăpastie. Tigrul îl aştepta sus. Omul privi în jos şi văzu că în fundul prăpastiei îl pîndea alt tigru. Şi doi şoareci începură să roadă corzile viţei ... Atunci, omul văzu, crescută într-o crăpătură a stîncii, o fragă. Ţinîndu-se de corzi, se întinse şi o culese. O băgă în gură, incet. Ce gust minunat avea !

Sursa: razboicumoriledevant.ro

"Celor ce vor rămâne dintre voi le voi trimite în inimi frica în pământul vrăjmaşilor lor; până şi freamătul frunzei ce se clatină îi va pune pe fugă şi vor fugi ca de sabie şi vor cădea când nimeni nu-i va alunga. Se vor călca unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, când nimeni nu-i va urmări şi nu veţi avea putere să vă împotriviţi vrăjmaşilor voştri." (Leviticul 26:36,37)

Lumea s-a săturat de vorbe goale, de verbalism teologic fără măsură, lumea vrea oameni arzând de această credinţă vie, care să biruiască toate duhurile vicleniei.

Adevărata criză este criza credinţei ortodoxe, falsificarea adevărului, secularizarea din Biserică şi în teologie. Astăzi se surpă credinţa adevărată, însăşi viaţa Bisericii, aceea care face Sfinţi. Cât se poate de actual este cuvântul lui Hristos: ”Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?” (Luca 18:8). Cu siguranţă va găsi biserici, construcţii, centre spirituale, dar va mai găsi El oare credinţa vie făcătoare de minuni?
Sfinţii nu au biruit pe diavol şi stihiile lumii prin studiu intelectual, prin speculaţii, ci prin viaţa lui Hristos pe care o aveau în ei întru Duhul Sfânt şi care le dădea putere.
Asta înseamnă că teologia ortodoxă este empirică, nu speculativă, este expresie a ascezei şi a experienţei, iar nu rod al intelectului. Sfântul Grigorie Palama - cei care pătimesc cele dumnezeieşti sunt sfinţii, iar nu intelectualii!!
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...-secularizare/

spui că război cu morile de vânt?? Cred şi eu, pentru că ne lipseşte empatia, ne lipseşte dragostea, aruncăm vorbe mari pe care nu le simţim/ trăim, vorbim de iubirea de aproapele da’ habar n-avem ce-i aia!! Şi cum poţi oare pretinde altuia să-ţi dovedească ceea ce tu nu arăţi? Cum să-ţi acorde încredere şi respect când tu nu vrei să primeşti? Cu orice argumente ar veni, chiar dacă raţiunea ar pricepe, inima nu vrea să le primească pentru că se simte „protejată” în universul acela atât de bine cuprins/ deschis în filmuleţul Fard!

timpul va dovedi cum e cu sabia aia, cu cei care ne calcă în picioare cerând "politicos" scuze pentru a-ţi distrage atenţia de la lovitura de graţie... "unitate în diversitate"!
Însuşi Hristos făcea o referire la Sabie: Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie - Evanghelia după Matei - aşa că niciodată nu vor sta împreună adevărul cu minciuna, înţelepciunea cu prostia, binele cu raul, dreptatea cu viclenia!

şi apropo de frunza aia....mai ştii cum îi hrănea Domnul pe iudei în pustie după fuga din Egipt?

şi fiindcă pari încântat de hi-tech-ul ăsta atât de "soft" ia uite cu ce "dovezi" vine:

Cercetatorii din Statele Unite au explicat cum un vânt puternic, care ar fi suflat dinspre est, ar fi împins pur şi simplu apa până in punctul in care, se crede, un rau stravechi s-ar fi unit cu o laguna foarte mare la despartirea Mării Roşii in două, asa cum e descrisă in Biblie, şi astfel s-ar fi creat un fenomen natural.....
http://stirileprotv.ro/stiri/interna...rea-rosie.html

p.s. cred că până să fim cipofogi sau cipologi, va trebui să alegem între a fi ecumenişti sau... nu! acolo e piatra de încercare!

[Mihailc]

În prealabil postat de eliza-georgiana

Lumea s-a săturat de vorbe goale, de verbalism teologic fără măsură, lumea vrea oameni arzând de această credinţă vie, care să biruiască toate duhurile vicleniei.

Lumea este încântată de vorbe goale, lumea îi consideră pe cei ce ard de acea credinţă vie nişte excentrici, dar chiar dacă se teme de ei întrucât au acces la o formă misterioasă de putere, nu-i prea ia în serios... "Ei, de care lumea nu era vrednică...." (Evrei 11:38a)

Adevărata criză este criza credinţei ortodoxe, falsificarea adevărului, secularizarea din Biserică şi în teologie. Astăzi se surpă credinţa adevărată, însăşi viaţa Bisericii, aceea care face Sfinţi.

Dacă declaraţia de mai sus n-ar fi pândită în permanenţă de adaosul cipofob, mai că aş subscrie....

Sfinţii nu au biruit pe diavol şi stihiile lumii prin studiu intelectual, prin speculaţii, ci prin viaţa lui Hristos pe care o aveau în ei întru Duhul Sfânt şi care le dădea putere.
Asta înseamnă că teologia ortodoxă este empirică, nu speculativă, este expresie a ascezei şi a experienţei, iar nu rod al intelectului. Sfântul Grigorie Palama - cei care pătimesc cele dumnezeieşti sunt sfinţii, iar nu intelectualii!!

Experienţa duhovnicească empirică şi luminată de Duhul Sfânt s-a suprapus fericit cu o pricepere intelectuală dobândită prin studiu temeinic şi îndelungat, în foarte multe cazuri. Că tot i-am prăznuit de curând, îi amintim pe Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Ioan Hrisostom, toţi trei intelectuali străluciţi, recunoscuţi de Biserică drept "mari dascăli şi luminători ai lumii". Apoi Grigorie de Nyssa, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Teodor Studitul, Ioan Damaschin, Isaac Sirul şi mulţi, mulţi alţii... inclusiv Grigorie Palama. Tradiţia autentică a Bisericii arată destul de clar că Duhul Sfânt lucrează cu materialul clientului.

ne lipseşte empatia, ne lipseşte dragostea, aruncăm vorbe mari pe care nu le simţim/ trăim, vorbim de iubirea de aproapele da’ habar n-avem ce-i aia!!

Uite o influenţă suspectă a banalului cip din calculatoare, servere şi alte dispozitive electronice care fac posibilă existenţa acestei lumi imaginare unde are loc discuţia de faţă: confuzia între aproapele în carne şi oase plus o grămadă de probleme reale, şi "departele" digital fantomatic, fluid, teatral şi plin de calităţi care nu se regăsesc pe teren. Internetul întreţine această stranie ficţiune neodochetistă a personajului electronic, parcă din ce în ce mai îndepărtat de persoana reală care-i serveşte ca emiţător ontic. Faţă de această dramă planetară a înstrăinării de sine prin transfer de identitate într-o hologramă spectrală, "pecetluirea" voastră este un subiect de serial numai bun pentru Cartoon Network.

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de Mihailc

Experienţa duhovnicească empirică şi luminată de Duhul Sfânt s-a suprapus fericit cu o pricepere intelectuală dobândită prin studiu temeinic şi îndelungat, în foarte multe cazuri. Că tot i-am prăznuit de curând, îi amintim pe Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Ioan Hrisostom, toţi trei intelectuali străluciţi, recunoscuţi de Biserică drept "mari dascăli şi luminători ai lumii". Apoi Grigorie de Nyssa, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Teodor Studitul, Ioan Damaschin, Isaac Sirul şi mulţi, mulţi alţii... inclusiv Grigorie Palama. Tradiţia autentică a Bisericii arată destul de clar că Duhul Sfânt lucrează cu materialul clientului.

Tocmai d-aia spune Domnul nostru in mare Intelepciunea sa ca "In Casa Tatalui Meu multe locasuri sunt" - aceste locașuri diferite sunt destinate oamenilor (Sfintilor) în funcție de măsura faptelor bune și apropierii lor de Dumnezeu. Dintre moștenitorii Impărăției Cerurilor unii, în viața lor, s-au apropiat mai mult de Dumnezeu, alții destul, dar într-o măsură mai mică. Unii au cunoscut tainele lumii și ale Împărăției încă de aici de pe pământ, iar alții au rămas doar la micile bucurii duhovnicești.

Și nu vede cineva măsurile celui ce îl întrece, nici ale celui mai jos decât dânsul, ca nu, văzând darul cel covârșitor al prietenului, sau lipsa sa, să se facă lui acestea pricină de întristare și de mânhnire. Să nu dea Dumnezeu să fie una ca aceasta acolo unde nu este întristare, nici suspin, ci fiecare se veselește înlăuntru, după darul cel dat lui, după măsura sa. Așa este rânduiala Împărăției, așa este și rânduiala gheenei și nu este altă rânduială, care să mijlocească între ele, fără numai felurimea deosebirii răsplătirilor
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/dis...sa-tatalui-meu

asa ca este evident acordul de vointa (liberul arbitru) al omului dat in momentul cand Duhul Sfant incepe sa "lucreze cu materialul clientului"... sper ca nu te-ai referit la o "obligatie" sau ceva genu', ca oricat de intelept/ intelectual ar fi cineva, daca in ciuda chemarii, a intelegerii lucrurilor - a acelei suprapuneri si priceperi intelectuale dobândită prin studiu temeinic şi îndelungat - nu doreste sa raspunda invitatiei, Duhul Sfant nu da buzna pe capul lui, incepand sa-l "lucreze" cu sau fara material!!


Uite o influenţă suspectă a banalului cip din calculatoare, servere şi alte dispozitive electronice care fac posibilă existenţa acestei lumi imaginare unde are loc discuţia de faţă: confuzia între aproapele în carne şi oase plus o grămadă de probleme reale, şi "departele" digital fantomatic, fluid, teatral şi plin de calităţi care nu se regăsesc pe teren. Internetul întreţine această stranie ficţiune neodochetistă a personajului electronic, parcă din ce în ce mai îndepărtat de persoana reală care-i serveşte ca emiţător ontic. Faţă de această dramă planetară a înstrăinării de sine prin transfer de identitate într-o hologramă spectrală, "pecetluirea" voastră este un subiect de serial numai bun pentru Cartoon Network.

fictiune neodochetista??? sa ma ierti dar prea vorbesti cocotat pe calul ala peste care sare intr-una Alin
"drama planetara" ar putea avea raspuns in cuvintele: Din pricina inmultirii faradelegii, dragostea multora se va raci? ce crezi o fi asta un semn al vremurilor haotice de azi?
pentru ca mersul vremii e conditionat de mersul purtarii!
Parintele Arsenie Boca are un cuvant nemaipomenit cand descrie dialogul dintre om si Dumnezeu: Omul se roaga de Dumnezeu sa-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roaga de om sa-si schimbe purtarile. Socotiti si voi care de cine sa asculte mai intai? Necazurile sunt un grai aspru al lui Dumnezeu cu oamenii, o dovada ca noi silim pe Dumnezeu sa ne bata. Daca in sufletele dreptilor odihneste Dumnezeu, inchipuiti-va cat se chinuieste intr-o daramatura de om! La cata umilinta supun oamenii chipul si asemanarea lui Dumnezeu!! iar Parintele Boca ne avertizeaza ca daca nu ne ascultam glasul constiintei sau glasul Scripturii, sa asteptam implinirea lor (a necazurilor)!
crezi deci ca "pecetluirea" fie si ca subiect de cartoon, ar fi o consecinta fireasca a racirii credintei si umilintei chipului lui Dumnezeu sau efectul neascultarii noastre fata de porunci, adica un necaz in plus? sau chiar nu mai conteaza....ca tot o apa si-un pamant suntem!

[Mihailc]

În prealabil postat de eliza-georgiana

fictiune neodochetista??? sa ma ierti dar prea vorbesti cocotat pe calul ala peste care sare intr-una Alin
"drama planetara" ar putea avea raspuns in cuvintele: Din pricina inmultirii faradelegii, dragostea multora se va raci? ce crezi o fi asta un semn al vremurilor haotice de azi?
pentru ca mersul vremii e conditionat de mersul purtarii!
Parintele Arsenie Boca are un cuvant nemaipomenit cand descrie dialogul dintre om si Dumnezeu: Omul se roaga de Dumnezeu sa-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roaga de om sa-si schimbe purtarile. Socotiti si voi care de cine sa asculte mai intai? Necazurile sunt un grai aspru al lui Dumnezeu cu oamenii, o dovada ca noi silim pe Dumnezeu sa ne bata. Daca in sufletele dreptilor odihneste Dumnezeu, inchipuiti-va cat se chinuieste intr-o daramatura de om! La cata umilinta supun oamenii chipul si asemanarea lui Dumnezeu!! iar Parintele Boca ne avertizeaza ca daca nu ne ascultam glasul constiintei sau glasul Scripturii, sa asteptam implinirea lor (a necazurilor)!
crezi deci ca "pecetluirea" fie si ca subiect de cartoon, ar fi o consecinta fireasca a racirii credintei si umilintei chipului lui Dumnezeu sau efectul neascultarii noastre fata de porunci, adica un necaz in plus? sau chiar nu mai conteaza....ca tot o apa si-un pamant suntem!

Nu reuşim deloc să părăsim stilul ăsta de comunicare descris de expresia "monolog la dublu"... Cred că eşti mult prea absorbită de propriul discurs ca să acorzi măcar o minimă atenţie argumentaţiei interlocutorului.

Păi dacă buna purtare ar fi un criteriu suficient pentru a atrage binecuvântarea lui Dumnezeu, fie în formă negativă - scutirea de necazuri- , fie în formă pozitivă, acordarea de favoruri supranaturale, atunci locuitorii Japoniei rurale ar fi cei mai grozavi creştini sine Christi. Ethosul lor conţine suficiente, şi eficiente, elemente funcţionale pentru a construi un tropos (mod de existenţă) armonios şi împăcat cu toţi şi toate.
Creştinismul, şi când spun creştinism mă refer la Biserică, propune infinit mai mult decât un comportament convenabil. Hristos nu s-a întrupat ca să ne convingă că autocontrolul şi grija de a nu ne răni reciproc narcisismul congenital ar fi scopul existenţei noastre în această lume. Iar sfinţii, dacă tot ne place nouă să-i mobilizăm în ajutorul prejudecăţilor noastre, au rezolvat pe cont propriu complicata ecuaţie a libertăţii şi iubirii. Pe cont propriu, însă nu singuri, nu izolaţi în propria lor individualitate ci în comuniunea euharistică a Trupului lui Hristos.

Semnificaţia cuvântului neodochetism o să-o afli dacă îţi înfrânezi lăcomia pentru murăturile teologice servite de blogurile ortodoxiste şi îţi lărgeşti orizontul cultural bisericesc de la surse pe primă mână. Dochetismul este o erezie hristologică cu implicaţii importante pe antropologie. Iar prefixul neo e uşor de înţeles la ce se referă.


PS - Dacă-o să te osteneşti să notezi un răspuns, te-aş ruga să nu te mai îndepărtezi de firul discuţiei, altfel mă obligi să comentez tot timpul unilateral produsele textuale ale evlaviei tale şi treaba asta este deopotrivă obositoare şi risipitoare.

În prealabil postat de Mihailc

Semnificaţia cuvântului neodochetism o să-o afli dacă îţi înfrânezi lăcomia pentru murăturile teologice servite de blogurile ortodoxiste şi îţi lărgeşti orizontul cultural bisericesc de la surse pe primă mână. Dochetismul este o erezie hristologică cu implicaţii importante pe antropologie. Iar prefixul neo e uşor de înţeles la ce se referă.

Mihailc, esti sigur ca largirea orizontului cultural bisericesc e calea cea mai scurta si sigura spre mantuire?
Si care ar fi acele surse de prima mana? M-ai facut curioasa!

P.S. Uite, Mihailc, doar in aceasta fraza ai mai multe feluri de manipulare. Chiar nu poti sa te staduiesti si sa eviti acest mod de a comunica cu altii?

În prealabil postat de Mihailc

PS - Dacă-o să te osteneşti să notezi un răspuns, te-aş ruga să nu te mai îndepărtezi de firul discuţiei, altfel mă obligi să comentez tot timpul unilateral produsele textuale ale evlaviei tale şi treaba asta este deopotrivă obositoare şi risipitoare.

Optativul conditional nu te ajuta in acest caz.
Spre exemplificare:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=16058

[Mihailc]

În prealabil postat de Miha-anca

Mihailc, esti sigur ca largirea orizontului cultural bisericesc e calea cea mai scurta si sigura spre mantuire?
Si care ar fi acele surse de prima mana? M-ai facut curioasa!

Lărgirea orizontului cultural bisericesc nu e calea cea mai scurtă şi sigură spre mântuire, fiidcă nu există nicio cale scurtă şi cu atât mai puţin sigură, în afară de mucenicie. Nu-i nici măcar obligatoriu să te instruieşti, dar poate fi o expresie a bunului simţ mai ales atunci când te implici în dezbateri publice. În rest, este doar o extensie a iubirii ca stare a fiinţei cu o componentă cognitivă implicită. Dacă ai fost vreodată îndrăgostită înţelegi mai uşor lucrurile astea.
Sursele de primă mînă sunt multe şi diverse, depinde în ce zonă ţi-ai identificat talantul, ce vrei să-ţi lămureşti şi cât te duce capul. În privinţa ta, primele două condiţii îmi sunt necunoscute.....

[AlinB]

În prealabil postat de Miha-anca

Spre exemplificare:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=16058

Spre exempificare cum lupul striga "lupul!".

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de Mihailc

Nu reuşim deloc să părăsim stilul ăsta de comunicare descris de expresia "monolog la dublu"... Cred că eşti mult prea absorbită de propriul discurs ca să acorzi măcar o minimă atenţie argumentaţiei interlocutorului.

Păi dacă buna purtare ar fi un criteriu suficient pentru a atrage binecuvântarea lui Dumnezeu, fie în formă negativă - scutirea de necazuri- , fie în formă pozitivă, acordarea de favoruri supranaturale, atunci locuitorii Japoniei rurale ar fi cei mai grozavi creştini sine Christi. Ethosul lor conţine suficiente, şi eficiente, elemente funcţionale pentru a construi un tropos (mod de existenţă) armonios şi împăcat cu toţi şi toate.
Creştinismul, şi când spun creştinism mă refer la Biserică, propune infinit mai mult decât un comportament convenabil. Hristos nu s-a întrupat ca să ne convingă că autocontrolul şi grija de a nu ne răni reciproc narcisismul congenital ar fi scopul existenţei noastre în această lume. Iar sfinţii, dacă tot ne place nouă să-i mobilizăm în ajutorul prejudecăţilor noastre, au rezolvat pe cont propriu complicata ecuaţie a libertăţii şi iubirii. Pe cont propriu, însă nu singuri, nu izolaţi în propria lor individualitate ci în comuniunea euharistică a Trupului lui Hristos.

Semnificaţia cuvântului neodochetism o să-o afli dacă îţi înfrânezi lăcomia pentru murăturile teologice servite de blogurile ortodoxiste şi îţi lărgeşti orizontul cultural bisericesc de la surse pe primă mână. Dochetismul este o erezie hristologică cu implicaţii importante pe antropologie. Iar prefixul neo e uşor de înţeles la ce se referă.


PS - Dacă-o să te osteneşti să notezi un răspuns, te-aş ruga să nu te mai îndepărtezi de firul discuţiei, altfel mă obligi să comentez tot timpul unilateral produsele textuale ale evlaviei tale şi treaba asta este deopotrivă obositoare şi risipitoare.

Cred ca nu reusim pentru ca si tu ma lasi ca-n gara… cu ochii-n soare. Dovada ca nici n-ai sesizat intrebarea referitoare la pecetluire din ultimul rand… sau ai ocolit-o extrem de delicat
Buna purtare la care se refera parintele Boca nu are ca scop acordarea de favoruri supranaturale, pentru ca omul crestin nu se roaga si nevoieste “contra cost” iar in caz “ca nu-i convine” abandoneaza totul… prin schimbarea purtarii, crestinul (ortodox) tinde spre sfintirea vietii. Nu stiu ce legatura vezi cu japonezii si sfintirea de care pomeneste parintele Boca, prin buna purtare a vietii pe care Dumnezeu o cere de la cei care cred in el... Toata lumea spune “cred in Dumnezeu” dar japonezii au un principiu taiost pentru divinitate in viziunea lor, adica pentru ei nu exista Dumnezeu in Sfanta Treime asa cum s-a relevat… la ei e cu totul alta “muratura teologica” pentru a-i crede “grozavi, armoniosi si impacati cu toti si toate”!! din pacate japonezii sunt pe dinafara conceptului de crestinism.
Evident ca Hristos nu s-a intrupat ca “să ne convingă că autocontrolul şi grija de a nu ne răni reciproc narcisismul congenital” ar fi scopul existentei, dimpotriva, ne-a fost El Insusi pilda de rabdare a raului, a primirii umilintei la care te supune lumea aceasta, dar nici sa-I luam ca reper pe japonezi cu tot cu troposul lor armonios, pentru ca Dumnezeu ne preţuieşte pe baza caracterului Său, nu al nostru. Noua ne trebuie cat mai repede dobandirea Duhului Sfant (adica noi oferim materialul acela de lucru – vointa - si ne rugam de Dumnezeu sa-l desavarseasca).
Crezi ca pe Sfinti ii chemam in ajutorul “prejudecatilor” noastre si nu pentru intarirea credintei? ca dupa o cadere dureroasa strigi din rasputeri dupa mila si ajutor catre toti Sfintii tu n-ai cazut (pacatuit) niciodata ca sa simti acea neputinta si jale a lipsei de rost, a naruirii bunei intentii cand vezi ca s-a ales praful de nevointa ta? Si chiar daca au fost pe “cont propriu” Sfintii pe drumul mantuirii, comuniunea euharistica le trebuia data de alti sfinti/ marturisitori si rugatori cat timp se aflau in viata aceasta, deci depindeau oarecum de fratii lor.
Eu apreciez lectia ta in lamurirea termenului “Dochetismul – erezie hristologică cu implicaţii importante pe antropologie”, numai ca daca ma straduiesc sa adun doar cunostinte pentru “lărgirea orizontului cultural bisericesc de la surse pe primă mână”, fara ca acestea sa se adreseze vietii mele, sa se raporteze la ea, se cheama ca mi-am imbogatit vocabularul cultural bisericesc si ma tem ca asa alerg ca sa prind vantul… Adica, nu fac decat sa dobandesc o mutime de date, cunostinte si notiuni elevate dar care n-au nicio influenta asupra trairii mele duhovnicesti. Deci, eu zic ca mai intai trebuie simtit cuvantul ce-l prezinta/ descrie pe Dumnezeu si dupa aia trait, dat lui scop si sens pentru ca abia dupa ce-l gasesc pe Hristos in inima mea si construiesc viata mea pe aceasta temelie dumnezeiasca, abia atunci pot spune ca sunt vie, ca mi-a fost smuls valul rautatii si mi s-a dezpietrit inima si inteleg rolul meu ca “mladita” lucratoare in via dreptei credintei.

Sper ca nu m-am indepartat prea mult de firul discutiei ca nu cumva sa te oblig la oboseli si risipe inutile

Dar poate vei binevoi si tu sa observi ca toti acei care cer semn (acel obositor “unde scrie”) despre cip ca sinonim cu pecetea, sunt asemanatori cu iudeii necredinciosi ai vremurilor in care Hristos facea minuni printre ei iar ei strigau dupa EL sa le dea semn ca este cine zice ca este… pentru a crede! (nici in Vechiul Testament nu SCRIE data fixa a Nasterii/ Intruparii Sale pe pamant) Si-atunci intreb si eu: nu cumva ne asemanam cu acei necredinciosi care-l ispiteau pe Domnul in rautatea lor si astfel stam impotriva Lui, cerand cu ostentatie “semn”?

În prealabil postat de eliza-georgiana

"drama planetara" ar putea avea raspuns in cuvintele: Din pricina inmultirii faradelegii, dragostea multora se va raci? ce crezi o fi asta un semn al vremurilor haotice de azi?
pentru ca mersul vremii e conditionat de mersul purtarii!
Parintele Arsenie Boca are un cuvant nemaipomenit cand descrie dialogul dintre om si Dumnezeu: Omul se roaga de Dumnezeu sa-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roaga de om sa-si schimbe purtarile. Socotiti si voi care de cine sa asculte mai intai? Necazurile sunt un grai aspru al lui Dumnezeu cu oamenii, o dovada ca noi silim pe Dumnezeu sa ne bata. Daca in sufletele dreptilor odihneste Dumnezeu, inchipuiti-va cat se chinuieste intr-o daramatura de om! La cata umilinta su pun oamenii chipul si asemanarea lui Dumnezeu!! iar Parintele Boca ne avertizeaza ca daca nu ne ascultam glasul constiintei sau glasul Scripturii, sa asteptam implinirea lor (a necazurilor)!
crezi deci ca "pecetluirea" fie si ca subiect de cartoon, ar fi o consecinta fireasca a racirii credintei si umilintei chipului lui Dumnezeu sau efectul neascultarii noastre fata de porunci, adica un necaz in plus? sau chiar nu mai conteaza....ca tot o apa si-un pamant suntem!

În loc să tot cip-ciripim mai de folos ne-ar fi să luăm aminte la cuvintele părintelui Arsenie. Dacă am lua aminte la ele, am vorbi mai des (sau permanent) cu Dumnezeu, adică am sta în rugăciune și ne-am plânge păcatele și nu ne-am mai tot plânge de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, căci ceea ce se întâmplă nu e altceva decât consecința fărădelegilor noastre. Nouă, toate necazurile vieţii ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie, şi spală cu ele vinovăţiile noastre.

Am rezolvat cumva problema avorturilor, a ateismului, a pornografiei, s.a.m.d.? Nu este cumva praf în ochi lupta asta împotriva cipurilor când noi avem atâtea probleme grave și nerezolvate? Mie îmi sună cam așa: țara arde și baba se piaptănă. Vouă celor care tot vă complaceți în ”lupta” asta anti-cip, duhovnicii voștri ce vă spun? Să propagați isteria sau să luați aminte la ce ne învață Biserica?

De fapt ce legătură are tehnologia cu duhovnicia? Mai nou un cip poate influența mântuirea în locul păcatelor cu care merge omul la judecată?

Oare nu pocăința e singura stavilă împotriva răului? Dacă noi ne vom pocăi (ca neam), oare ne va lăsa Dumenzeu în mâna celui rău? Dacă vom avea un drept printre noi, oare nu se va milostivi Dumnezeu și de noi? (vezi Sodoma și Gomora). Nu ne-ar fi mai de folos să naștem drepți (sfinți) decât să tot cip-ciripim pe aici?