Implementarea si pericolele implanturilor CIP RFID 666 in SUA

[ioanna]

Eu am scris un lucru, tu mi-ai raspuns cu totul altceva. Am intrebat: de ce un om care traieste cu constiinta ca umbla in prezenta lui Dumnezeu, ca e monitorizat permanent de acesta, se inhiba daca stie ca e monitorizat si de altcineva? Cu ce-l impiedica monitorizarea sa fie crestin? Cu ce te impiedica camerele de supravegheat de pe strada sau din institutii sa fii crestin? Pe un hot il poate inhiba, dar hotul nu e crestin, el s-a lepadat de Hristos prin fapta lui. Eu te intreb: cu ce-l impiedica cardul de sanatate pe un om sa fie crestin sau cardul bancar? Din tot ce ati scris pe acest topic, nu s-a inteles acest aspect. Sa nu uitam ca microcipul s-a incorporat in cardul bancar ca o masura de securitate, pentru ca oamenii n-au fost crestini si le-au clonat, furand ceea ce nu le apartine. Pe un hot il poate nemultumi incorporarea cip-ului, caci el nu mai poate insela cu atata usurinta,insa cum iti afecteaza tie cardul calitatea de crestin?

Povestea drobului de sare a lui Creanga mi se pare sugestiva in acest context.Te vaiti acum pentru ceea ce s-ar putea intampla intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, ajungand sa respingi ceva ce poate fi util, doar pentru ca mintea ta dezvolta scenarii viitoare. Gandirea asta e tipica celor care se amagesc ca „taie raul de la radacina”. Mi-aduc aminte de motivatia interzicerii sofatului femeii in Arabia Saudita: condusul masinii de catre o femeie e inceputul caderii ei, caci daca conduce masina ar putea pleca de acasa sa se intalneasca cu alti barbati, sa pacatuiasca. Concluzia? Se interzice prin lege ca femeia saudita sa se urce la volanul unei masini. Cam asa se intampla si cu cei care spun pe forum: a avea card cu cip e inceputul caderii tale, esti pe lista antihristului. Insa ei nu spun asta pentru ca ar avea o grija deosebita pentru noi (oricum ne vad pierduti, slujitori ai satanei), ci pentru ca se gandesc la interesul lor personal „ce m-oi face daca toata lumea are acte si eu nu am”. Toata comunitatea ecleziala trebuie sa renunte la sine pentru el, sa-i sustina demersul si sa protesteze alaturi de el, dar el n-ar renunta la sine pentru lume, n-ar renunta la interpretarile sale (ce-i confera protectia „eu-lui” si siguranta mantuirii) pentru comuniune. Pentru el comuniunea ecleziala nu trebuie sa valorifice unitar diferentele,intr-o relatie de viata, ci trebuie sa le anuleze (atitudine tipic sectara).Era un monah din Neamt, pe numele sau Glicherie Tanase, care n-a putut renunta activ la sine. Urmarea o stim cu totii.