Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

Pentru domul Cezar si pentru domnul Cristi

Cu care Biserica va razboiti? Care va nemultumeste? De ce ati ridicat sabia?
<<Atunci Iisus i-a zis: „Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.>>Matei 26,52

Ce este Biserica
<<Sf. Nectarie din Eghina despre Biserica:
După gândirea autentic ortodoxă, cuvântul Biserică are un dublu înțeles: unul exprimă caracterul său dogmatic și religios, altfel spus esoteric și duhovnicesc, celălat exprimă caracterul său exterior, conform înțelesului însuși al termenului. După duhul și credința ortodoxă, Biserica se definește ca un așezământ religios și ca un sobor bine închegat.>>

<<Definiția Bisericii ca așezământ religios: Biserica este un așezământ religios al Noului Legământ. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a întemeiat-o prin iconomia întrupării Sale. Ea este zidită pe credința in El, pe mărturisirea cea adevărată. Ea a fost încheiată în ziua Cincizecimii, atunci când Duhul Sfânt S-a pogorât peste sfinții ucenici și apostoli ai Mântuitorului Hristos.>>

<<Biserica ca adunare religioasă: Biserica este o comunitate de oameni uniți în Unitatea Duhului și care păstrează Unitatea Duhului întru legătura păcii (Efes. 4,3).>>

<<Opera ei apostolească poate fi formulată astfel: Biserica este unealta Harului Dumnezeiesc carea realizează comuniunea lui Dumnezeu si a oamenilor prin credinta în Mântuitorul Iisus Hristos.>>
(Noi minuni ale Sfântului Nectarie, Sfântul Nectarie de Eghina, Despre Biserică, Editura Egumenița, Galați 2003, pag. 103 și 104)

Stim ca Sfantul Nectarie,<< in 1889, a fost hirotonit episcop al Pentapolei (episcopie corespunzînd în acea vreme Libiei superioare) de către Patriarhul Sofronie, care l-a numit și predicator, secretar partriarhal și reprezentant al său la Cairo.Dar după doar un an a fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor clerici invidioși. A trebuit să se întoarcă la Atena, singur, nebăgat în seamă, disprețuit, în mari lipsuri materiale. A rămas câțiva ani predicator (l891-1894), iar apoi a fost numit director al școlii teologice Rizarios, care forma viitori preoți. A rămas 15 ani în acest post ecleziastic.
În 1904, la cererea mai multor călugărițe, a ctitorit mănăstirea "Sfânta Treime" din insula Eghina, devenită azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie și-a dat demisia din postul de director al școlii teologice și s-a retras în mănăstirea sa din Eghina, unde a rămas până la sfârșitul vieții.
A murit la 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostată care l-a chinuit un an și jumătate. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, care mai târziu a pictat prima icoană a sfântului. >>
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nectarie_din_Egina

Va dau de gandit vorbele aceluiasi Sfant Nectarie:
<<Crestinii nepocaiti care pacatuiesc din nestiinta trebuie sa-si dea seama ca prin pacatele lor isi aduna lorusi o mare osanda si ca rascumpararea pentru osandire va fi intreita, deoarece: 1) au nesocotit poruncile calcand in picioare Legea lui Dumnezeu, facandu-se astfel robi ai pacatului, 2) si-au adaugat pete, zbarcituri si au necinstit Biserica, si 3) au zadarnicit lucrarea Bisericii, intinand-o prin impotrivirea constienta la misiunea ei. Iata motivul pentru care Dumnezeiescu Gura de Aur spunea:”Daca noi am fi cu adevarat crestini, idolatrii ar fi venit la Hristos”. De aceea, noi zadarnicim lucrarea Bisericii prin aceea ca nu mergem pe calea lui Hristos si ducem razboi impotriva ei. >>
(Sfantul Nectarie din Eghina, Despre pocainta si spovedanie, (pag.69), Traducere Francisc Stefan Voronca, Editura Egumenita, Galati 2004, Carte tiparita cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului).

<<Biserica, este adevărat, nu poate fi desprinsă cu totul de lume, pentru că oamenii care intră în ea trăiesc încă pe pământ, şi, prin urmare, elementul ,,pământesc” din structura şi organizarea sa exterioară este inevitabil; însă cu cât acest element ,,pământesc” este mai neînsemnat, cu atât va fi mai bine pentru ţelurile sale veşnice. În orice caz, acest element ,,pământesc” nu ar trebui să întunece sau să înăbuşe elementul pur duhovnicesc – anume mântuirea sufletului spre viaţa veşnică – pentru care Biserica a fost întemeiată şi există.>>

http://catacombeleortodoxiei.ro/inde...tati&Itemid=54


<<Biserica si puterea (statul) sunt antagonice?

<<Cred ca toata puterea vine de la Dumnezeu. Deci nu cred ca exista un conflict esential intre Biserica si Stat. Insa in starea de pacat, este adevarat ca puterea politica nu reflecta pe pamnat intodeauna vointa lui Dumnezeu. Avem in Evanghelie textul despre Mantuitorul in pustiu, cand Hristos a fost ispitit de diavolul si diavolul Îi ofera puterea intregului pamant, daca i Se va inchina lui. Hristos a refuzat aceasta ispita. In fapt, insa, vedem ca puterea politica nu rezista permanent la aceste tentatii.
Deci, in starea noastra de pacat, Statul propune un bine relativ. Este domeniul dreptului. Statul nu ne poate conduce in rai, dar se forteaza ca pamantul sa devina un iad.
In ce priveste Biserica, ea este Imparatia lui Dumnezeu, prezenta printre noi, pe cale de realizare. Daca Biserica ar ajunge cu adevarat sa duca toti oamenii la Hristos, puterea statului n-ar mai avea ratiunea de a exista. Trebuie sa ne gandim mai degraba la o cooperare intre Biserica si Stat, decat sa ne gandim la un conflict. Dar stiti prea bine ca acest conflict nu poate fi evitat si uneori izbucneste.>>
(Celalat Noica, marturii ale monahului Rafail Noica insotite de cateva cuvinte de folos ale Parintelui Symeon, Editura Anastasia si Editura Partener, 1994, Partea a II-a, Parintele Symeon, pag.191-192).

<<Episcopul sârb Nikolai Velimirovici, care vizitase de cateva ori Sfantul Munte, il iubea foarte mult pe staret. Afland de decesul lui, a scris in revsita sa misionara un necrolog intitulat”Aurul iubirii”, pe care-l reproducem mai jos:
(Fragment)
Odata i-am spus ca pe monahii rusi îi nelinistea mult tirania exercitata impotriva Bisericii lui Dumnezeu de catre bolsevici. La care el a raspuns: ”La inceput am fost tulburat si eu, dar dupa mai multe rugaciuni mi-au venit gandurile urmatoare: Domnul iubeste negrait pe toti oamenii. Cunoaste sfarsitul si dainuirea tuturor lucrurilor. A ingaduit suferinta poporului rus pentru un folos viitor pe care nu pot nici sa-l inteleg, nici sa-l vad dinainte. Nu-mi ramane decat rugaciunea si iubirea. Mânia si strigatele impotriva ateilor nu rezolva situatia.>>
[Viata si invatatura Staretului Siluan Athonitul scrise de ucenicul sau, arhimandritul Sofronie, Editura DEISIS, Sibiu, pag. 282, Necrolog ”Aurul iubiri” scris de Episcopul Nikolae Velimirovici (acum Sfantul Nicolae Velimirovici].