Cum ii afecteaza pe barbati imbracamintea colegelor

[ioanna]

În prealabil postat de sophia

@Ioanna - subscriu. Unele o fac si pentru ca sa se simta ele bine. Dar de multe ori ma intreb, oare chiar se simt bine asa, cu exagerarile de care vorbeam?

Cred ca toate femeile se ingrijesc sa se simta bine, insa bineinteles la aceasta dorinta de baza se pot adauga si altele, in functie de femeie, inclusiv cea de a capta atentia sexului opus. Cat priveste stridentele, cred ca cele carora le lipseste simtul ridicolului se simt bine, iar celelalte, care isi constientizeaza excesul, vor probabil sa-i faca sa se simta bine pe altii, stiind ceea ce ei apreciaza.

Si da, la un concursul pentru un post femeia crestina pierde in mod sigur.

Depinde de postul pentru care aplica. Daca prin femeia crestina intelegi un aspect exterior ce include naframa si fusta pana la glezna are sanse mari sa piarda un post de fashion editor.

[zaharia_2009]

Cu toate ca viata este grea , este grea pe orice meridian al globului, este cruce si nu vacanta de placere, in primul si primul rind femneia crestina nu cauta orice loc de munca, nu cauta orice barbat , nu cauta orice scoala, orice meserie , orice casa, orice anturaj, arice limbaj , s.a.m.d..
Femeia crestina nu este cea care isi impropriaza proverbul : fa-te frate cu dracul pina pina treci puntea, ca apoi vezi tu ce faci .
Femeia crestina este cea care nu cauta nici o atingere cu satana deoarece stie bine ca apoi nu mai poate scapa de el in ruptul capului ..

Dar este adevarat ca in ultimul timp si unele femei crestine , chiar practicante s-au mai schimbat si s-au mai dat pe brazda , ca sa zicem asa , dar acestea nu au razbit pina nu s-au lepadat de Dumnezeul lor !
Bine este sa nu procedam astfel .
Dar cine doreste ... ispititorul asteapta cu bratele deschise !


Poate va indurati totusi si recititi "Vamile vazduhului " ale parintelui Mandita sau ale altui autor .
Sunt bune ; asa cam ca praful de copt ! Poate ajuta la coacere !

[cezar_ioan]

În prealabil postat de zaharia_2009

in primul si primul rind femneia crestina nu cauta orice loc de munca, nu cauta orice barbat , nu cauta orice scoala, orice meserie , orice casa, orice anturaj, arice limbaj

IA TE UITA CE PRETENTIOASA E CUCONITZA ASTA CRESTINA!
CA SA VEZI CE MADAMA ERA BUNICA-MEA!!!!

Nu cauta, asta imi pare si mie drept intru totul. Nu cauta cu lumanarea, nu cauta ca sa se desfete. Dar este exclus oare ca sa caute spre nevointa aspra? Excludeti cu totul aceasta eventualitate, oare?

Si apoi, ce face, oare, femeia crestina (asemenea si barbatul crestin) daca nimereste prost? (nu de alta, dar sunt multe cazuri cu cautari si cu gasiri de surprize proaste) Ce face, bunule, divorteaza???

Ca de ar fi numai cu cautatul, oare unde vom gasi ce cautam la suprafata lumii?....

P.S. Mi-ati face un mare dar daca ati lista, tinind cont de nevoile presante ale profesiei mele de consilier, un sir de "meserii crestine" pentru partea femeiasca.
Sa fie medicina?
Croitoria?
Invatamantul?
Iar celelalte meserii cum sunt?.... Dracesti? Pagane? Preacurvite? CUM???

Asemenea, indicati va rog si alte realitati potrivite femeii crestine! Nu de alta, dar pricep ca dvs. cunoasteti Raiul femeii crestine taman aici pe pamant. Unde e? (macar ca am si eu nevasta si fiica SI LE-AS VOI, DE MA CREDETI ORI BA, FIX IN RAI!)
Indicati asadar, va rog, actuala localizare si actualul continut al Edenului pe pamant! Pentru femei, sa nu le incurc in calitatea mea ignobila de barbat.
Bag seama, frate Zaharia, ca dvs. inca mai alergati dupa o lume mai buna, una speciala pentru mantuire.
Sa inteleg ca lumea creata de Bunul Dumnezeu nu e tocmai buna pentru mantuire.
Ca femeile crestine nu prea isi au locul in ea.
Ca Domnul Insusi a picat pe-aici din greseala... S-o fi pripit, s-o fi inselat, o fi fost neatent... sau cum de a picat tocmai in rahatul lumii asteia, bunule crestin ortodox?
In acest caz, am o veste proasta (sau buna, cum voiti s-o luati): asta, chiar lumea asta mare de rahat, randuita si ingaduita si iconomisita de Bunul Dumnezeu e a mai buna lume pentru mantuire. De fapt e SINGURA LUME pe care Dumnezeu ne-a harazit-o, aia in care a trimis pe Unul Fiul Lui la rastignire pe Cruce. O LUME NUMAI BUNA PENTRU DRAGOSTE, DOMNULE DOCTOR CRESTIN!
In caz ca nu stiati, sau poate ati uitat cu vremea, cu serviciul, cu preanumerosii eretici si ecumenisti, cu necredinciosii ca mine, ma iertati...

În prealabil postat de cezar_ioan

IA TE UITA CE PRETENTIOASA E CUCONITZA ASTA CRESTINA!
CA SA VEZI CE MADAMA ERA BUNICA-MEA!!!!

Nu cauta, asta imi pare si mie drept intru totul. Nu cauta cu lumanarea, nu cauta ca sa se desfete. Dar este exclus oare ca sa caute spre nevointa aspra? Excludeti cu totul aceasta eventualitate, oare?

Si apoi, ce face, oare, femeia crestina (asemenea si barbatul crestin) daca nimereste prost? (nu de alta, dar sunt multe cazuri cu cautari si cu gasiri de surprize proaste) Ce face, bunule, divorteaza???

Ca de ar fi numai cu cautatul, oare unde vom gasi ce cautam la suprafata lumii?....

P.S. Mi-ati face un mare dar daca ati lista, tinind cont de nevoile presante ale profesiei mele de consilier, un sir de "meserii crestine" pentru partea femeiasca.
Sa fie medicina?
Croitoria?
Invatamantul?
Iar celelalte meserii cum sunt?.... Dracesti? Pagane? Preacurvite? CUM???

Asemenea, indicati va rog si alte realitati potrivite femeii crestine! Nu de alta, dar pricep ca dvs. cunoasteti Raiul femeii crestine taman aici pe pamant. Unde e? (macar ca am si eu nevasta si fiica SI LE-AS VOI, DE MA CREDETI ORI BA, FIX IN RAI!)
Indicati asadar, va rog, actuala localizare si actualul continut al Edenului pe pamant! Pentru femei, sa nu le incurc in calitatea mea ignobila de barbat.
Bag seama, frate Zaharia, ca dvs. inca mai alergati dupa o lume mai buna, una speciala pentru mantuire.
Sa inteleg ca lumea creata de Bunul Dumnezeu nu e tocmai buna pentru mantuire.
Ca femeile crestine nu prea isi au locul in ea.
Ca Domnul Insusi a picat pe-aici din greseala... S-o fi pripit, s-o fi inselat, o fi fost neatent... sau cum de a picat tocmai in rahatul lumii asteia, bunule crestin ortodox?
In acest caz, am o veste proasta (sau buna, cum voiti s-o luati): asta, chiar lumea asta mare de rahat, randuita si ingaduita si iconomisita de Bunul Dumnezeu e a mai buna lume pentru mantuire. De fapt e SINGURA LUME pe care Dumnezeu ne-a harazit-o, aia in care a trimis pe Unul Fiul Lui la rastignire pe Cruce. O LUME NUMAI BUNA PENTRU DRAGOSTE, DOMNULE DOCTOR CRESTIN!
In caz ca nu stiati, sau poate ati uitat cu vremea, cu serviciul, cu preanumerosii eretici si ecumenisti, cu necredinciosii ca mine, ma iertati...

Lumea in care traim este o lume alterata din cauza pacatului Lui Adam si al Evei si a pacatelor savarsite de catre totii oamenii de la inceputul lumii. Lumea in care traim este rezultatul pacatului adaugit. Este rezultatul nedreptatii, al asupririi, al violentei si cruzimii celor puternici fata de cei slabi. Dumnezeu n-a creat o lume imperfecta: pacatul oamenilor a alterat lumea creata de Dumnezeu.

”Pământul însă se stricase în faţa lui Dumnezeu şi se umpluse pământul de silnicie. Şi a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ, şi iată, era stricat; căci tot trupul îşi stricase calea sa pe pământ.” (Facerea 6, 11-12)

”Esenţa păcatului nu constă în încălcarea unor norme etice, ci în înstrăinarea de viaţa dumnezeiască, veşnică, cea pentru care a fost făcut omul şi către care este chemat în chip firesc, adică prin însăşi firea lui. Păcatul se săvârşeşte în primul rând în adâncul tainic al duhului omului, însă urmările lui rănesc întreg omul. Odată săvârşit, el se răsfrânge asupra stării sufleteşti, precum şi a celei trupeşti a omului, asupra chipului său exterior, asupra soartei celui ce l-a săvârşit; el negreşit va ieşi afară din hotarele vieţii lui individuale şi va împovăra cu răul său viaţa întregii omeniri, şi, în consecinţă, se va răsfrânge asupra soartei întregii lumi. Nu numai păcatul strămoşului nostru Adam a avut consecinţe de însemnătate cosmică, ci şi tot păcatul, al fiecăruia dintre noi , fie el vădit, fie el tainic, se răsfrânge asupra destinelor întregii lumi.”Viata si invataturile staretului Siluan Athonitul, scrise de ucenicul sau, arhimandritul Sofronie, Editura DEISIS, Sibiu, pag.29-30.

<Am vrut să pun mâna pe rădăcina durerii, care nu este alta decât păcatul... Rugându-mă "Pentru pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici", aud deodată, în urechea dinăuntru, înfruntarea amarnică "nu te ruga de Mine să le dau pace, roagă-te de oameni să-şi schimbe purtările dacă vor să mai vadă pace pe Pământ"...Lămurit că lucrurile nu stau bine”>
(Părintele Arsenie Boca)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Rebecca

Lumea in care traim este o lume alterata din cauza pacatului Lui Adam si al Evei si a pacatelor savarsite de catre totii oamenii de la inceputul lumii. Lumea in care traim este rezultatul pacatului adaugit. Este rezultatul nedreptatii, al asupririi, al violentei si cruzimii celor puternici fata de cei slabi. Dumnezeu n-a creat o lume imperfecta: pacatul oamenilor a alterat lumea creata de Dumnezeu.

”Pământul însă se stricase în faţa lui Dumnezeu şi se umpluse pământul de silnicie. Şi a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ, şi iată, era stricat; căci tot trupul îşi stricase calea sa pe pământ.” (Facerea 6, 11-12)

”Esenţa păcatului nu constă în încălcarea unor norme etice, ci în înstrăinarea de viaţa dumnezeiască, veşnică, cea pentru care a fost făcut omul şi către care este chemat în chip firesc, adică prin însăşi firea lui. Păcatul se săvârşeşte în primul rând în adâncul tainic al duhului omului, însă urmările lui rănesc întreg omul. Odată săvârşit, el se răsfrânge asupra stării sufleteşti, precum şi a celei trupeşti a omului, asupra chipului său exterior, asupra soartei celui ce l-a săvârşit; el negreşit va ieşi afară din hotarele vieţii lui individuale şi va împovăra cu răul său viaţa întregii omeniri, şi, în consecinţă, se va răsfrânge asupra soartei întregii lumi. Nu numai păcatul strămoşului nostru Adam a avut consecinţe de însemnătate cosmică, ci şi tot păcatul, al fiecăruia dintre noi , fie el vădit, fie el tainic, se răsfrânge asupra destinelor întregii lumi.”Viata si invataturile staretului Siluan Athonitul, scrise de ucenicul sau, arhimandritul Sofronie, Editura DEISIS, Sibiu, pag.29-30.

<Am vrut să pun mâna pe rădăcina durerii, care nu este alta decât păcatul... Rugându-mă "Pentru pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici", aud deodată, în urechea dinăuntru, înfruntarea amarnică "nu te ruga de Mine să le dau pace, roagă-te de oameni să-şi schimbe purtările dacă vor să mai vadă pace pe Pământ"...Lămurit că lucrurile nu stau bine”>
(Părintele Arsenie Boca)

Adevarat.
Insa noi avem Biserica, avem pe Hristos Cel Rastignit si Inviat!
Ceea ce, dintr-odata, rascoleste si reasaza totul, fiecare fir de om, mai intai...

În prealabil postat de Rebecca

Lumea in care traim este o lume alterata din cauza pacatului Lui Adam si al Evei si a pacatelor savarsite de catre totii oamenii de la inceputul lumii. Lumea in care traim este rezultatul pacatului adaugit. Este rezultatul nedreptatii, al asupririi, al violentei si cruzimii celor puternici fata de cei slabi. Dumnezeu n-a creat o lume imperfecta: pacatul oamenilor a alterat lumea creata de Dumnezeu.

”Pământul însă se stricase în faţa lui Dumnezeu şi se umpluse pământul de silnicie. Şi a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ, şi iată, era stricat; căci tot trupul îşi stricase calea sa pe pământ.” (Facerea 6, 11-12)

”Esenţa păcatului nu constă în încălcarea unor norme etice, ci în înstrăinarea de viaţa dumnezeiască, veşnică, cea pentru care a fost făcut omul şi către care este chemat în chip firesc, adică prin însăşi firea lui. Păcatul se săvârşeşte în primul rând în adâncul tainic al duhului omului, însă urmările lui rănesc întreg omul. Odată săvârşit, el se răsfrânge asupra stării sufleteşti, precum şi a celei trupeşti a omului, asupra chipului său exterior, asupra soartei celui ce l-a săvârşit; el negreşit va ieşi afară din hotarele vieţii lui individuale şi va împovăra cu răul său viaţa întregii omeniri, şi, în consecinţă, se va răsfrânge asupra soartei întregii lumi. Nu numai păcatul strămoşului nostru Adam a avut consecinţe de însemnătate cosmică, ci şi tot păcatul, al fiecăruia dintre noi , fie el vădit, fie el tainic, se răsfrânge asupra destinelor întregii lumi.”Viata si invataturile staretului Siluan Athonitul, scrise de ucenicul sau, arhimandritul Sofronie, Editura DEISIS, Sibiu, pag.29-30.

<Am vrut să pun mâna pe rădăcina durerii, care nu este alta decât păcatul... Rugându-mă "Pentru pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici", aud deodată, în urechea dinăuntru, înfruntarea amarnică "nu te ruga de Mine să le dau pace, roagă-te de oameni să-şi schimbe purtările dacă vor să mai vadă pace pe Pământ"...Lămurit că lucrurile nu stau bine”>
(Părintele Arsenie Boca)

Inteleg de aici, Rebecca, ce aport avem si noi la aceasta lume pierduta. Si ce e de facut, decat sa ne imbracam in sac si sa ne punem cenusa in cap CU TOTII, pentru ca sa fim iertati?!? Dar daca cetatea Ninive a fost salvata, caci de la rege in jos toata suflara a facut penitenta:
"Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă." (Iona, 1,6)

atunci va rog, dati-mi o speranta: pe noi cine ne va aduna si ne va indeamna la cumpatare si smerenie? Rezervele de Duh Sfant s-au cam golit si ma gandesc, ce nenorocire paste omenirea, cad s-or goli de tot.
Si in vremea aceasta, noi ne preocupam doar de aspectul exterior!

În prealabil postat de Miha-anca

Inteleg de aici, Rebecca, ce aport avem si noi la aceasta lume pierduta. Si ce e de facut, decat sa ne imbracam in sac si sa ne punem cenusa in cap CU TOTII, pentru ca sa fim iertati?!? Dar daca cetatea Ninive a fost salvata, caci de la rege in jos toata suflara a facut penitenta:
"Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă." (Iona, 1,6)

atunci va rog, dati-mi o speranta: pe noi cine ne va aduna si ne va indeamna la cumpatare si smerenie? Rezervele de Duh Sfant s-au cam golit si ma gandesc, ce nenorocire paste omenirea, cad s-or goli de tot.
Si in vremea aceasta, noi ne preocupam doar de aspectul exterior!

Bineinteles ca noi toti suntem facatorii acestei lumi pacatoase. Schimbarea noastra, va duce la schimbarea lumii.

Nu cred ca trebuie sa ne imbracam in sac.
Asa cum nu cred ca daca avem doar haine lungi cernite si basmale fara de sfarsit, suntem mai aproape de Dumnezeu. Dumnezeu ne da masura lucrurilor.
Dumnezeu a daruit lumii femei frumoase si femei urâte; barbati frumosi si barbati urâti; si frumusetea si urâtenia sunt daruri de la Dumnezeu. Nu trebuie sa le hulim si nici sa le punem la index. Si frumusetea si urâtenia dispar odata cu varsta: una se pierde sub zbarcituri, cealalta se ascunde (nu-mi apartine gandul; am citit undeva, de mult dar nu mai stiu unde). Ce inseamna asta: ca aspectul exterior nu trebuie sa fie un scop in sine.
Un om spiritual, un om luminat, urât fiind, cand deschide gura, uiti cum arata. Dumnezeu L-a inzestrat cu intelepciune, care taie frumusetea exterioara. Sufletul si mintea primeaza.

Crestinismul nu ne cere sa ne transformam intr-o armata cernita; crestinismul ne cere masura si bun simt. Haina trebuie sa ne acopere goliciunea nu sa o puna in evidenta.

In privinta raului pe care-l fac femeile (si de ce nu si barbatii??) prin imbracamintea provocatoare, sa nu uitam ca fie care om poate sa gandeasca, de-aia i-a dat Dumnezeu creier. Lupta cu ispitele nu este in primul rand cu raul care vine din afara, e cu raul care este in strafundul fiintei noastre. Cu noi trebuie sa ne luptam, in primul rand.

Am ascultat la Radio o pilda din Pateric (cred):
„Un calugar era tot timpul certaret; se certa cu toi fratii: ca nu se inchina cum trebuie, ca nu fac metaniile cum trebuie, ca nu.... ca nu...Si se ruga de Dumnezeu cu lacrimi amare sa-l ajute sa-si schimbe firea. Dupa o vreme, a reusit sa fie mai domolit. Intr-o zi insa, iesind din Biserica s-a mâniat iarasi pe un frate. S-a uitat in sus, spre cerul lui Dumnezeu si I-a spus: Doamne, de ce-mi trimiti in cale tot felul de oameni cu care sa ma cert. Te-am rugat Doamne sa ma ajuti, sa ma schimb. Sa ma ocoleasca, sa nu ma mai intalnesc cu ei, sa nu mai fiu provocat. Un glas i-a spus: daca vrei sa inveti sa inoti, nu te arunci intr-un bazin gol.”

Si ce facem daca un om (barbat sau femeie) vede pe cer corpuri dezgolite sau cine stie ce alte traznai? Inchidem cerul? Stingem lumina?
Sa nu plangem pe umeri straini. Sa ne vedem pacatele noastre si sa incercam, prin rugaciune si tot ce ne invata credinta crestina, sa ne schimbam. Si atunci se va schimba si lumea. Nimic nu e vesnic. Doar cuvantul lui Dumnezeu.
“Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Marcu 13:31).

Nadejdea este in sufletul dumneavoastra care se framanta pentru ca nu doarme. Pentru ca este viu. Nu trebuie sa confundam zbuciumul cu framantarea. Zbuciumul sfarama sufletul, il rupe. Framantarea il curata. E ca atunci cand daca vrei sa dai stralucire unei pietre pretioase(nu prea ma pricep la pietre pretioase) o slefuiesti nu o spargi. Nadejdea este in sufletul dumneavoastra si al nostru. Trebuie doar sa o chemati. Trebuie doar sa o chemam. Noi crestinii avem doua pilde (or fi mai multe dar acum atat stiu): Iuda si talharul de pe Cruce. Primul nu s-a pocait, a deznadajduit si nu a crezut in marea iubire a lui Dumnezeu pentru om si a pierit. Celui de-al doilea i s-a muiat inima, s-a smerit, s-a pocait, a nadajduit si cu lacrimi a deschis poarta Raiului.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de cezar_ioan

IA TE UITA CE PRETENTIOASA E CUCONITZA ASTA CRESTINA!
CA SA VEZI CE MADAMA ERA BUNICA-MEA!!!!

Nu cauta, asta imi pare si mie drept intru totul. Nu cauta cu lumanarea, nu cauta ca sa se desfete. Dar este exclus oare ca sa caute spre nevointa aspra? Excludeti cu totul aceasta eventualitate, oare?

Si apoi, ce face, oare, femeia crestina (asemenea si barbatul crestin) daca nimereste prost? (nu de alta, dar sunt multe cazuri cu cautari si cu gasiri de surprize proaste) Ce face, bunule, divorteaza???

Ca de ar fi numai cu cautatul, oare unde vom gasi ce cautam la suprafata lumii?....

P.S. Mi-ati face un mare dar daca ati lista, tinind cont de nevoile presante ale profesiei mele de consilier, un sir de "meserii crestine" pentru partea femeiasca.
Sa fie medicina?
Croitoria?
Invatamantul?
Iar celelalte meserii cum sunt?.... Dracesti? Pagane? Preacurvite? CUM???

Asemenea, indicati va rog si alte realitati potrivite femeii crestine! Nu de alta, dar pricep ca dvs. cunoasteti Raiul femeii crestine taman aici pe pamant. Unde e? (macar ca am si eu nevasta si fiica SI LE-AS VOI, DE MA CREDETI ORI BA, FIX IN RAI!)
Indicati asadar, va rog, actuala localizare si actualul continut al Edenului pe pamant! Pentru femei, sa nu le incurc in calitatea mea ignobila de barbat.
Bag seama, frate Zaharia, ca dvs. inca mai alergati dupa o lume mai buna, una speciala pentru mantuire.
Sa inteleg ca lumea creata de Bunul Dumnezeu nu e tocmai buna pentru mantuire.
Ca femeile crestine nu prea isi au locul in ea.
Ca Domnul Insusi a picat pe-aici din greseala... S-o fi pripit, s-o fi inselat, o fi fost neatent... sau cum de a picat tocmai in rahatul lumii asteia, bunule crestin ortodox?
In acest caz, am o veste proasta (sau buna, cum voiti s-o luati): asta, chiar lumea asta mare de rahat, randuita si ingaduita si iconomisita de Bunul Dumnezeu e a mai buna lume pentru mantuire. De fapt e SINGURA LUME pe care Dumnezeu ne-a harazit-o, aia in care a trimis pe Unul Fiul Lui la rastignire pe Cruce. O LUME NUMAI BUNA PENTRU DRAGOSTE, DOMNULE DOCTOR CRESTIN!
In caz ca nu stiati, sau poate ati uitat cu vremea, cu serviciul, cu preanumerosii eretici si ecumenisti, cu necredinciosii ca mine, ma iertati...

Noi nu suntem, ortodoxi , femei crestine si barbate crestini , din grija sau dorinta de a gasi o nevasta sau un barbat care sa ne aline viata !
Noi nu suntem crestini ca sa nu facem cancer !
Noi nu suntem crestini ca sa avem, ca sa gasim un serviciu bine platit si sa ne fie bine toata viata !
Noi nu suntem crestini ca sa ne dea Dumnezeu 2 copii , fata si baiat, si ca acestia sa ajunga 2 academicieni si 2 sfintii deosebiti !
Noi nu suntem crestini pt. noi . Noi suntem crestini pt Hristos , pt. crucea lui , pt. patima lui !
Noi vrem sa fim ca El , sa ne rastignim ca si El si sa ne mintuim ca si El, cum a aratat El !
Nici nu mai socotim ca pe cine iubeste cel mai mult Hristos , pe acela il va incerca si mai mult si si mai tare .
Si nu il va incerca cu petreceri , cu locuri de munca in trans nationale , cu salarii in mii de euro .
Nici pe departe asa ceva . Ci ii va incerca cu crucea si cu singe, cu moartea trupului si innoirea sufletului !
Noi suntem crestini pt. ca voim sa ne mintuim , iar calea mintuirii este f. ingusta iar Raiul se cistiga cu multa lupta . Lupta adevarata , cu singe , cu lacrimi , cu suferinta , cu renuntari, cu multe rabdari , cu multa , multa greutate .

De aceea suntem noi crestini .
Iar aceasta vad ca o uitam de la o ora la alta si ne lasam impinsi in indeletniciri filosofice ( “ de ce suntem crestini”).
Crestinul in primul si in primul rind , nu cauta ale sale (precum spune imnul dragostei , despre dragostea cea buna , la I Cor. ;XII) ci pe ale lui Hristos .
Crestinul nu isi pune nadejdea in lume , in nimic , nimic , din ce este al lumii , desi traieste in ea, ci crede cu tarie si fara tagada doar in Hristos .
Crestinul nu cauta sa isi faca griji lumesti (despre cum va fi sotul , sau cum este , despre serviciu, despere salariu, despre averea sa, despre familie , etc) deoarece asa cum marturiseste si cinta la Sf. Liturghie in Heruvic, el leapda toata grija cea lumeasca si se umple de grija cea cereasca , caci aceea este cu adevarat ceea ce il intereseaza pe el , ce voieste el, ce il poate ingrijora pe el .
Cine minte la cintarea Heruvicului , este doar treaba lui si a satanei care il imboldeste sa cinte ceva dar in sufletul lui sa creada altceva .

Dar de ce atitea intrebari fratilor tocmai de la cei care tot au mai auzit de Dumnezeu ?
De ce se uita asa repede credinta si esenta ei ?
De ce la fiecare minut fugim in lume ca sa ne desfatam putin de “bine” ca apoi vom veni noi iar la Dumnezeu ?
De ce ne tulbura realitatile din lumea altuia decit a lui Dumnezeu ?
De ce nu putem folosi toate cunostiintele , sa le legam intre ele, despre invatatura ortodoxa ca sa tinem piept cu strasnicie ispitirilor lumii ?
De ce ne lasam imbolditi de pareri si idei nelalocul lor si ridicam contraintrebari la explicatiile firesti , naturale despre crestini si crestinism (ortodox , evident ) ?
De ce ….? De ce… Si iar de ce ?
Ba chiar o exagerati rau catre sfirsitul postului dind asa, intr-un misto "fin" !

Pt. ca … stim singuri de ce facem (faci !) asta !
Si din cite se poate observa nu facem decit sa … discutam !

Cit despre recomandarile pe care le-ati putea face femeilor apropiate dvs. , va recomand sa renuntati la idée . Nu sunteti inca pregatit pt. asta !
Cautati pilda zilei de astazi postata pe prima pagina a site-ului si poate veti incerca sa folositi ceva din ea !
Citind postul dvs. Pina spre sfirsit , descopar erori noi si parca va inteleg mai bine neintelegerile si neputintele pe care le vaditi : lumea aceasta este doar ingaduita de Dumnezeu si nu cea care a fost create de El , la momentul creatiei ! Dar cred déjŕ ca amanuntele va depasesc !

Imi permit sa fac o observatie :
Cautati sa va verificati parerile despre lume si crestini macar in libretul slujbelor de la biserica . Este cel mai simplu pas . Daca aveti duhovnic versat , treceti-va apoi mentalitatea prin filtrul Psaltirii si apoi…Mai sunt si alti pasi , dar dupa puteri . Nu puteti roade oasele tari ale ortodoxiei cu dintii de lapte ! Mergeti incet dar faceti lucruri bune !

Si imi permit si o rugaminte : fiti atent va rog la modul de dialogare ? Merge si stilul paisan , dar mai greu !(apropos la raspunsul, la parerea ca femeia conduce)


Toate acestea daca voiti . Daca nu , considerati ca nici macar nu am discutat amindoi !

Cit despre iertare , nu va faceti probleme ! Iertam noi pe cei care stiu ortodoxie nu gluma si o zbircesc, dara-mi-te un frate incepator !

În prealabil postat de zaharia_2009

Ba chiar o exagerati rau catre sfirsitul postului dind asa, intr-un misto "fin" !

O sa citesc si raspunsurile din urma sa vad despre ce e vorba, dar citind cele de mai sus si nestiind restul m-am intrebat imediat in ce post suntem, al Pastelui nu a inceput, azi e luni..
Glumesc si eu :D sper ca nu va suparati! Doamne ajuta!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de zaharia_2009

Noi nu suntem, ortodoxi , femei crestine si barbate crestini , din grija sau dorinta de a gasi o nevasta sau un barbat care sa ne aline viata !
Noi nu suntem crestini ca sa nu facem cancer !
Noi nu suntem crestini ca sa avem, ca sa gasim un serviciu bine platit si sa ne fie bine toata viata !
Noi nu suntem crestini ca sa ne dea Dumnezeu 2 copii , fata si baiat, si ca acestia sa ajunga 2 academicieni si 2 sfintii deosebiti !
Noi nu suntem crestini pt. noi . Noi suntem crestini pt Hristos , pt. crucea lui , pt. patima lui !
Noi vrem sa fim ca El , sa ne rastignim ca si El si sa ne mintuim ca si El, cum a aratat El !
Nici nu mai socotim ca pe cine iubeste cel mai mult Hristos , pe acela il va incerca si mai mult si si mai tare .
Si nu il va incerca cu petreceri , cu locuri de munca in trans nationale , cu salarii in mii de euro .
Nici pe departe asa ceva . Ci ii va incerca cu crucea si cu singe, cu moartea trupului si innoirea sufletului !
Noi suntem crestini pt. ca voim sa ne mintuim , iar calea mintuirii este f. ingusta iar Raiul se cistiga cu multa lupta . Lupta adevarata , cu singe , cu lacrimi , cu suferinta , cu renuntari, cu multe rabdari , cu multa , multa greutate .

De aceea suntem noi crestini .
Iar aceasta vad ca o uitam de la o ora la alta si ne lasam impinsi in indeletniciri filosofice ( “ de ce suntem crestini”).
Crestinul in primul si in primul rind , nu cauta ale sale (precum spune imnul dragostei , despre dragostea cea buna , la I Cor. ;XII) ci pe ale lui Hristos .
Crestinul nu isi pune nadejdea in lume , in nimic , nimic , din ce este al lumii , desi traieste in ea, ci crede cu tarie si fara tagada doar in Hristos .
Crestinul nu cauta sa isi faca griji lumesti (despre cum va fi sotul , sau cum este , despre serviciu, despere salariu, despre averea sa, despre familie , etc) deoarece asa cum marturiseste si cinta la Sf. Liturghie in Heruvic, el leapda toata grija cea lumeasca si se umple de grija cea cereasca , caci aceea este cu adevarat ceea ce il intereseaza pe el , ce voieste el, ce il poate ingrijora pe el .
Cine minte la cintarea Heruvicului , este doar treaba lui si a satanei care il imboldeste sa cinte ceva dar in sufletul lui sa creada altceva .

Dar de ce atitea intrebari fratilor tocmai de la cei care tot au mai auzit de Dumnezeu ?
De ce se uita asa repede credinta si esenta ei ?
De ce la fiecare minut fugim in lume ca sa ne desfatam putin de “bine” ca apoi vom veni noi iar la Dumnezeu ?
De ce ne tulbura realitatile din lumea altuia decit a lui Dumnezeu ?
De ce nu putem folosi toate cunostiintele , sa le legam intre ele, despre invatatura ortodoxa ca sa tinem piept cu strasnicie ispitirilor lumii ?
De ce ne lasam imbolditi de pareri si idei nelalocul lor si ridicam contraintrebari la explicatiile firesti , naturale despre crestini si crestinism (ortodox , evident ) ?
De ce ….? De ce… Si iar de ce ?
Ba chiar o exagerati rau catre sfirsitul postului dind asa, intr-un misto "fin" !

Pt. ca … stim singuri de ce facem (faci !) asta !
Si din cite se poate observa nu facem decit sa … discutam !

Cit despre recomandarile pe care le-ati putea face femeilor apropiate dvs. , va recomand sa renuntati la idée . Nu sunteti inca pregatit pt. asta !
Cautati pilda zilei de astazi postata pe prima pagina a site-ului si poate veti incerca sa folositi ceva din ea !
Citind postul dvs. Pina spre sfirsit , descopar erori noi si parca va inteleg mai bine neintelegerile si neputintele pe care le vaditi : lumea aceasta este doar ingaduita de Dumnezeu si nu cea care a fost create de El , la momentul creatiei ! Dar cred déjŕ ca amanuntele va depasesc !

Imi permit sa fac o observatie :
Cautati sa va verificati parerile despre lume si crestini macar in libretul slujbelor de la biserica . Este cel mai simplu pas . Daca aveti duhovnic versat , treceti-va apoi mentalitatea prin filtrul Psaltirii si apoi…Mai sunt si alti pasi , dar dupa puteri . Nu puteti roade oasele tari ale ortodoxiei cu dintii de lapte ! Mergeti incet dar faceti lucruri bune !

Si imi permit si o rugaminte : fiti atent va rog la modul de dialogare ? Merge si stilul paisan , dar mai greu !(apropos la raspunsul, la parerea ca femeia conduce)


Toate acestea daca voiti . Daca nu , considerati ca nici macar nu am discutat amindoi !

Cit despre iertare , nu va faceti probleme ! Iertam noi pe cei care stiu ortodoxie nu gluma si o zbircesc, dara-mi-te un frate incepator !

Asa e frate, ati spus bine (ca de obicei) si cu mare folos.
Va rog sa ma iertati pentru iuteala...
(Eu, ca incepator ezitant, o dau mereu in bara. Multumesc pentru atentionare!)