Revelatia mea

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Crestin_Simona

Da cat tupeu ai!
Pai vi cu zodiile si-i mai zici bietului om ca nu-i confesiunea lui ortodoxa?
Si se mai mira ca ia trezit cuiva interesul!!

Mai stiu din astia care isi dau ochii peste cap si zic<<Slava Domnului>> si apoi dau consultatii de cum sa-ti ti barbatul/amantul aproape sau se confeseaza cineva cu probleme grave si ea ,,ce se mai distreaza" sau iti face temenele pentru iertare da nu stie cum sa muste din tine cu viclenie si rautate...fatarnicia este inscrisa pe chipul ei - un chip imbracat in haine negre - si la propiu si la figurat!

@moldoveanu, din punctul meu de vedere este o confesiune minunata...doar ca chiar ai trezit si vei mai trezi interesul cui nu trebuia...

Se pare ca te-am suparat rau! Ce sa mai fac acum? E greu sa luam omul asa cum e, cu defecte cu tot? Iarta-ma, te rog? Din cand in cand (destul de des din pacate) ajung sa supar pana si pe cei mai dragi sufletului meu!
E inutil sa-ti mai spun cat de rau imi pare. Sper totusi ca nu la mine faci aluzie cand vorbesti de o ipotetica rautate si viclenie... Ar fi pacat, fiindca nu cred ca ma incadrez acolo, oricate procese de constiinta mi-as face. E adevarat, ca orice om, am slabiciuni si rataciri (printre altele si cea a caracterului uman raportat la momentul nasterii). Daca este asta un pacat, probabil voi merge cu el in mormant desi nu judec dupa caracter, dar nu pot sa nu fac anumite conexiuni.
Paradoxul pe care l-am sesizat era faptul ca desi mi-a placut confesiunea, ea venea in contradictie cu titlul. Poate m-am inselat. Mesajul este unul cuminte si smerit, iar titlul cu tendinta de marire! Aici am sesizat eu paradoxul. Dar fiecare "vede" in felul lui. Nu vreau sa tulbur pe nimeni si imi pare rau ca anumite parti din ceea ce scriu, sunt luate cu rea-vointa. Nu spun ca nu gresesc, dar poate ca uneori ne grabim sa sarim la duel!...

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu spun ca nu gresesc, dar poate ca uneori ne grabim sa sarim la duel!...

Poate! Sa de-a Dumnezeu sa gresesc. te rog crede-ma ca asta vreau!
Dar ce e cu horoscopul? Ce are asta cu ortodoxia?

Si te-am mai mustruluit si pe alt thread!
Sti ce mare responsabilitate avem fata de fiecare de langa noi?

[moldoveanu]

In sfarsit mi-am dat seama ce s-a intamplat la caderea lui Adam si Eva.
Si mai inainte de asta la ingerii care au cazut incepand cu Lucifer si ceilalti care au cazut cu el.
Lucifer era inger si slujea pe Dumnezeu si exista doar prin Dumnezeu. In momentul in care i-a aparut idea de a-si fi el singur stapan, in acel moment s-a produs ruptura. Acelasi lucru s-a intamplat si cu Adam si Eva, ei existau prin Dumnezeu si doar pentru Dumnezeu, nu aveau dorinte proprii, patimi etc. Satana i-a ispitit ca vor cunoaste binele si raul. Ceea ce in sine putea fi trecut drept un lucru relativ pozitiv, pana la urma nu toti vrem sa cunoastem si sa fim intelepti? Problema era ca in interiorul acestei descoperiri se ascundea o taina pe care vrajmasul o cunostea pentru ca trecuse prin ea, dar naivii oameni nu! Taina era ca in momentul in care acestia au consimtit sa cunoasca, prin aceasta consimtire s-au despartit de Dumnezeu. Pentru ca au consimtit sa fie ei, au acceptat ca fiecare sa fie EU. Unde exista eu-l acolo nu poate fi si Dumnezeu. Sau nu poate intra harul cat sa umple.
Si Maica Domnului cand a fost de acord cu rolul ei pentru umanitate s-a lipsit de propriul EU. Putea fi ucisa cu pietre, putea avea poate multe alte probleme, dar nu s-a gandit la acest lucru. A lipsit cu desavarsire acel EU.
La fel putem vorbi si de Sfantul Ioan Botezatorul care nu facea ce vroia el ci se jertfea in totalitate lui Dumnezeu. Si cand l-a criticat pe Irod pentru legatura pe care o avea cu acea femeie, nici macar nu s-a gandit la ce ar putea pati pentru ca EU-l sau nu exista, sau era foarte diminuat. El slujea pe Dumnezeu din tot sufletul.
In sfarsit am inceput sa inteleg multe parti din rugaciuni pe care nu prea le intelegeam.

[moldoveanu]

M-am dus pe net sa caut despre lepadarea de sine si am gasit urmatoarele.

Dintr-un articol de pe CrestinOrtodox.ro:

Deci urmarea lui Hristos se face nu independent de El, ci in El si prin El. A avea gandul lui Hristos (Fil., 2, 5) cum spune Sfantul Pavel nu inseamna a elabora o teorie savanta cu privire la invatatura lui Hristos , ci a-L lasa pe Hristos sa gandeasea in tine, a te lasa patruns de iubirea, de smerenia, de puritatea Lui si in toate sa gandesti si sa faci asa cum ar face El daca ar fi in locul tau. Urmarea spirituala a lui Hristos nu se adreseaza numai mintii, angajind-o pe aceasta in formularea unor precepte savante pe un fond crestin si nici numai vointei, sau sentimentului, ci tuturor acestora, intregii fiinte, atingand coardele cele mai sensibile ale intimitatii celei mai tainice si patrunzand pana in cele mai adanci cute ale sufletului pentru a lucra o transformare sau o renastere in duh si adevar (Ioan, 3, 3-10). E vorba aici de lucrarea tainica a harului lui Hristos, care produce o transformare ontica, sau o schimbare de profunzime, fiintiala, sau o rasturnare morala, incat cel renascut in Hristos isi modeleaza viata conform principiilor lui Hristos. El nu mai gandeste, nu mai voieste si nu mai simte ca un om al pacatului, inclinat spre rau, sau inrobit de rau, ci inundat de puterile binelui tinde necontenit la realizarea lui. Daca este cineva in Hristos, este faptura noua ; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi" (II Cor. 5, 17).

Iata ce zice MITROPOLITUL DE 103 ANI AUGUSTIN AL FLORINEI (GRECIA):
[SIZE=2]„Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine..."[/SIZE]

[SIZE=2]Toţi, iubiţii mei, toţi ne numim creştini. Dar ne întrebăm: suntem într-adevăr creştini? Ca să fie cineva creştin, trebuie să asculte şi să facă tot ce zice Hristos. Desăvârşita ascultare faţă de Hristos, ascultare faţă de toate câte porunceşte, este semnul de recunoaştere a unui creştin adevărat. Şi ce porunceşte Hristos? O vedem în Evanghelia de astăzi. Zice Hristos: „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede pe sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie!". Auziţi ce zice? Înţelesul cuvintelor Lui este: Vrei, omule, să-Mi urmezi, să vii după Mine, să fii omul Meu şi ucenicul Meu? Te chem lângă Mine, dar nu te forţez. Înaintea ta sunt două drumuri. Unul este drumul satanei, care la început pare uşor şi mulţumitor, dar la sfârşit este prăpastie, distrugere, iad. Celălalt drum este al Meu. Este drumul care pare îngust şi dificil. Drum anevoios şi obositor, drum presărat cu spini, cu multe piedici şi ispite, drum care seamănă cu drumul Golgotei. Dar acest drum, drumul credinţei şi al virtuţii, este binecuvântat, şi la sfârşitul drumului este viaţa veşnică. O, omule! Aceste două drumuri stau înaintea ta. Alege unul din două. Eşti liber. Dar din clipa în care vei alege şi te vei hotărî să urmezi drumul Meu - zice Hristos - , trebuie să împlineşti trei condiţii.
Şi care sunt, Hristoase, condiţiile cu care Mă primeşti?
Şi Domnul, Domnul cel răstignit, de pe înălţimea Crucii răspunde fiecăruia care urmăreşte mântuirea sa: Condiţiile sunt trei. „Să se lepede de sine" este prima condiţie. „Să-şi ia crucea sa" este a doua condiţie. Şi „să-Mi urmeze Mie" este a treia condiţie.[/SIZE]

Din cate imi dau eu seama lepadarea asta de sine e procesul invers caderii omenirii. Atunci la cadere s-a obtinut sinele iar prin lepadarea de sine se restabileste natura omului dinainte de cadere.

[moldoveanu]

Un alt text foarte puternic de Arsenie Boca:
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Arsenie_Boca.htm

Marele examen

„Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie" (Luca 9, 23; Matei 16, 24; Marcu 8, 34).
Crucea, podoaba Bisericii, lauda lui Pavel, semnul Fiului Omului, semnul Sfintei Cruci - suferinţa noastră cea de toate zilele, crucea suferinţei, harul Crucii, iată atâtea nume în legătură cu crucea.
Dar cea mai grea cruce e lepădarea de sine. Nu poţi să fii liber fără aceasta, fără lepădarea de sine, libertatea cu atâta se plăteşte. Să depanăm litania acestei porunci şi condiţia primă de a putea urma pe Iisus.
A fi creştin înseamnă mai mult decât aparţinere ta doctrinară la creştinism. A crede în Iisus Hristos înseamnă mai mult decât semnifică vorbele. Iată ce înseamnă a te strămuta din tine în El, înseamnă a-Lavea pe El în inima ta, a-L face pe El inima ta,înseamnă să ai un moment, o clipă în viaţa ta în care te-ai întâlnit real cu Iisus; clipă care să nu-ţi ajungă viaţa întreagă de a o desfăşura între oameni.
De altfel acesta şi este semnul că eşti un convertit al lui Iisus, că te-ai dedicat Lui irevocabil. Toată vremea ta viitoare nu-i decât desfăşurarea clipei aceleia, - decizia -, a cărei bogăţie nu se mai termină.
Până nu te-ai lepădat de tine, eşti o fântână seacă; iar dacă te-ai lepădat de tine şi te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat în izvor de apă vie.Numai aşa poate sufletul să ajungă la sine însuşi, la El - cel adevărat, lepădându-se de sine şi strămutându-se în Dumnezeu.
Nu ştiu pe lume o biruinţă mai mare ca aceea de a te lepăda de tine şi a ajunge liber; e trăirea libertăţii duhului: Adevărul vă va face liberi". Deci, înţele*gem că fără (să plătim) această vamă a făpturii noas*tre vechi stăteam în minciună, încolţiţi de iluzii şi striviţi de roţile necesităţii fără ieşire, strânşi în acest cleşte.
De aici ne scoate numai Iisus.

[moldoveanu]

Si aici Omilia LV de Sfantul Ioan Gura de Aur:

OMILIA LV

„Atunci Iisus a spus ucenicilor Săi: ŤDacă cineva voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea lui şi să-Mi urmeze Mieť (Matei, 16, 24)”

” -Cînd ,”Atunci” ?
-Cînd Petru a spus: „Milostiv fii Ţie! Să nu-Ţi fie Ţie aceasta (Matei, 16, 22)” şi cînd a auzit: „Mergi înapoia Mea, satano! (Matei, 16, 23)”.
Domnul nu S-a mulţumit numai să-l mustre pe Petru, ci, voind să arate cu prisosinţă nechibzuinţa cuvintelor sale şi cîştigul patimii Lui, a spus: „Tu, Petre, îmi spui: ŤMilostiv fii Ţie! Să nu-Ţi fie Ţie aceasta!ť Eu însă îţi spun: Nu numai că îţi este vătămător şi pierzător să împiedici şi să opreşti patimile Mele, dar nici tu nu vei putea să te mîntui dacă nu eşti pregătit totdeauna de moarte”. Hristos îi învaţă pe ucenici cîştigul mare al patimilor Sale, nu numai prin cuvintele spuse mai înainte, ci şi prin cele de mai tîrziu, ca nu cumva să socotească ei că patimile Sale sînt nevrednice de El.


Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...a-lui-hristos/ )

[moldoveanu]

Iar aceasta zici ca a fost scrisa pentru mine:

Nu intamplator a spus Mantuitorul ca prima conditie a celui care vrea sa vina dupa El este “sa se lepede de sine”. Reala convertire launtrica, autentica pocainta cu aceasta incep, cu predarea si rastignirea acestei voi proprii, cu parasirea increderii in omul cel vechi, in “eul” tau, in propria ratiune, cu refuzul de a te mai supune poftelor si capriciilor mintii, inimii sau trupului tau, de a le mai cauta indreptatire si de a le mai da intaietate absoluta.

Multi parinti de astazi au spus si spun ca omul contemporan nu mai “stie” sa asculte si sa se smereasca nefatarnic. Crestinul de astazi este mult prea plin de sine, prea incantat de acumularile si de constructiile mintii sale, prea indragostit, pana la orbire, de ceea ce simte intr-un anumit moment dat sau de o dorinta care il mistuie, tine cu dintii prea mult de un plan sau de un scop pe care si le-a propus si pe care le-a cultivat, poate, obsesiv si irational, ca sa mai poata sa devina efectiv un om innoit intru Hristos.

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...darea-de-sine/ )