Biserica si Imperiul

[osutafaraunu]

Domnule Dragomir, vă sunt recunoscător pentru noul topic iniţiat de dumneavoastră. Am aflat câteva elemente noi faţă de cele ştiute deja, ridicându-se în acelaşi timp câteva semne de întrebare. O întrebare ar fi următoarea: credeţi că principiul subsidiarităţii şi enculturaţia despre care vorbiţi ar putea fi puse în legătură şi cu Imperiul de Răsărit, respectiv Biserica Ortodoxă? Este în acest sens Biserica Răsăriteană moştenitoarea de drept (sub aspect cultural, structural, poate şi politic) al Imperiului cu acelaşi nume?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de osutafaraunu

credeţi că principiul subsidiarităţii şi enculturaţia despre care vorbiţi ar putea fi puse în legătură şi cu Imperiul de Răsărit, respectiv Biserica Ortodoxă? Este în acest sens Biserica Răsăriteană moştenitoarea de drept (sub aspect cultural, structural, poate şi politic) al Imperiului cu acelaşi nume?

Imperiul Roman a subzistat in jumatatea lui rasariteana. In acest sens nu numai ca se poate spune ca Imperiul Bizantin este succesorul Imperiului Roman, ci trebuie obervat ca este Imperiul Roman insusi, existand deplina continuitate. Timp de secole dupa prabusirea statala a apusului incaput pe mana unor neamuri pagane si barbare, crestinatatea apuseana continua sa pulseze in focare de cultura si credinta precum Milano (Mediolanum), Ravenna sau, in afara Italiei, Alexandria, o vreme cea mai importanta scoala de gandire crestina (dupa ce fusese cea mai importanta scoala de gandire rabinica a evreilor din Diaspora). Este meritul lui Dumnezeu, care a operat prin niste imparati romani rasariteni, o pozitie eminenta in aceasta galerie avand-o Iustinian. Sa nu uitam ca, pana la anul 600 sub Eraclie, la Constantinopol se vorbea latina.

Din pacate, lucrurile nu au ramas asa. Un imparat rasaritean tot mai puternic si un papa tot mai slab in resurse, aflat departe, au facut ca Bizantul sa isi doreasca sa fie A Doua Roma inclusiv pe plan spiritual, nu numai pe plan politico-militar. In Bizant, puterea seculara se amesteca tot mai mult in treburile puterii temporale, incat isi face aparitia cezaropapismul. Imparatul ajunge sa nu mai asculte de Papa, inscaunand patriarhi dupa bunul plac. Este dat jos patriarhul de drept si pus Fotie. La avertismentul Sfantului Parinte ca Fotie a fost inscaunat talhareste, impararatia ii rade in nas. Situatia s-a redresat atunci, prin venirea la putere a altui imparat care l-a alungat pe Fotie si l-a pus in scaun pe patriarhul de drept si, o scurta vreme, imparatii s-au facut ca asculta de Papa. Dar, cu Cerularie, nu s-a mai redresat. Citim in Biblie ca adesea Dumnezeu i-a intarit pe dusmanii poporului Sau cand acestia o luau razna. Neamuri vag babiloniene venite de niciunde treceau prin foc si sabie mandra cetate a lui David. Prevestirile trimise de Dumnezeu se bazau pe o ipoteza atat de incredibila, incat pe Osea nu-l ia nimeni in serios. Am convingerea personala ca exista o legatura intre schisma orientala si intrarea progresiva a orientului in orbita musulmana.

Fata de aceste tot mai dese alunecari, care au dus in cele din urma la schisma si la Caderea Constantinopolului, papalitatea reactioneaza generand o noua putere seculara crestina. Folosind personalitatea de exceptie a lui Carol cel Mare, in timp ce imparatii rasariteni sunt tot mai nesiguri, Papa sustine o noua imparatie, menita a apara crestinatatea si a face ca legea oamenilor sa coincida cu legea lui Dumnezeu. Asa a aparut Sfantul Imperiu Roman de Neam German, care a subzistat pana la Napoleon si, intr-o anumita forma, pana la 1919. Incoronat de Papa, acest imparat, si nu imparatul Bizantului, primea misiunea de a fi "spada lui Dumnezeu in slujba lui Dumnezeu". O vreme, papalitatea si-a imaginat ca ar putea fi doi imparati cu aceasta misiune, unul bizantin, altul german, in succesiunea celor doua jumatati ale Imperiului Roman, fiindca aceleasi titulaturi si proceduri diplomatice folosite de Papa in raport cu Imparatul apusean le regasim in raport cu Imparatul Rasaritean. Incercari de a reface unitatea spirituala a Imperiului (cu mentinerea diviziunii seculare) nu au lipsit. Conciliul de la Lyon si Conciliul de la Ferrara-Florenta sunt principalele momente de referinta in aceste incercari. Din pacate, duhul "printului lumii acesteia" a facut ca, pana azi, sa se inregistreze putine progrese in efortul de a raspunde voii Domnului de a fi "o singura turma si un singur pastor". Dar, sa nu dam vina mereu pe altii, fie ei si imparati. Intrebarea este: ce putem face noi pentru unitatea Bisericii ? Am raspuns la aceasta intrebare pe la varsta de 23 de ani, cand l-am lasat pe patriarhul Constantinopolului sa se mai gandeasca cateva secole si am trecut la Biserica Romana Unita.

Acuma, ca sa incerc sa raspund intrebarilor dv punctuale, privind enculturatia si subsidiaritatea: cred ca enculturatia este deopotriva intalnita in Apus si in Rasarit. Spre exemplu, pentru cine s-a aplecat putin asupra obiceiului colindatului, e evident ca avem aici o practica pagana care a fost recuperata de Biserica.
In privinta subsidiaritatii, insa, raspunsul este diferit. Poate ca tocmai din cauza cezaropapismului de care am amintit. Mai marii din rasarit, fie ei lideri lumesti sau lideri religiosi, au o pornire irepresibila de a-si asuma intregul tort. Ce ilustrare mai adecvata a acestei atitudini contrare subsidiaritatii putem gasi decat la causticul Caragiale, in care numele catindatului "din capitala unui judet de munte, in zilele noastre" vine "pe sarma de telegraf", de la Bucuresti ?

[Decebal]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Asta este ceea ce nu a inteles tanarul bogat. In principiu, a nu fura, a nu face sperjur, a posti si a tine Ziua Domnului e suficient pentru mantuire.

În principiu a nu fura, a ţine legea nu este suficient pentru mântuire. După cum arată Hristos în dialogul cu tânărul bogat împărăţia cerurilor sau mântuirea este legată de desăvârşire care este legată de lepădarea de sine, de luarea crucii şi de urmarea lui Hristos. Ţinerea poruncilor legii (fără Hristos, fără Cruce) poate cel mult să te ţină sau să te menţină într-o perspectivă de a primi mântuirea, dar nu este în nici un caz suficient pentru mântuire. Ba mai mult limitarea doar la atât poate constitui chiar fundamentul ratării atât a mântuirii cât şi a posibilităţii acesteia. Nu întâmplător spune Hristos că cu greu va intra un bogat în împărăţia lui Dumnezeu, chiar şi în condiţia în care este un "împlinitor al legii" (aşa cum era tânărul bogat, încă din copilăria lui).

[ignatiu]

Cine este Sfantul Parinte? Este un sfant din Muntele Athos?

[MihaiG]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Fata de aceste tot mai dese alunecari, care au dus in cele din urma la schisma si la Caderea Constantinopolului,

Există o formaţie de muzică simfonic-metal din Finlanda, numită Turisas. Ultimele două albume ale acestei formaţii relatează povestea unui viking, călătoria lui din Nord până la Constantinopol şi respectiv aventurile sale în serviciul împăratului bizantin, în cadrul celebrei gărzi a varegilor.

De ce scriu despre acestea ? Ei bine, căutând una dintre piesele susnumitei formaţii pe youtube, o piesă care vorbeşte chiar despre garda varegă şi implicit despre măreţia apusă a Imperiului Roman de Răsărit, am găsit următorul comentariu al unui utilizator: greetings from greece! hagia sophia will be ours again!!

Ceea ce mi-a amintit şi, cumva, confirmat o idee pe care o aveam de demult: originea, fundaţia, sursa, explicaţia şi temeiul acestei incredibile uri anticatolice, manifestă în mediul răsăritean, este căderea Imperiului bizantin şi, în paralel, ridicarea Europei romano-catolice (ba chiar, ulterior, culmea, protestante).

Ortodocşii (sau, mai precis, creştinii răsăriteni) au fost, odată, d.p.d.v. social şi politic, centrul lumii civilizate. Hagia Sophia a fost cea mai mare biserică atunci când în Roma năvăleau şi dădeau foc păgânii etc. etc. etc.

După umila mea părere, ortodocşii nu au uitat şi nu au iertat, şi nici nu o vor face vreodată, faptul că la un moment dat poziţia lor de forţă socio-politico-civilizaţională s-a prăbuşit în dauna Apusului. Că Hagia Sophia este astăzi un muzeu, după ce jumătate de mileniu a fost moschee, în vreme ce în Roma s-a construit Basilica Sf. Petru, unde se slujeşte. şi astăzi, zilnic, Sfânta Liturghie.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MihaiG

Hagia Sophia a fost cea mai mare biserică atunci când în Roma năvăleau şi dădeau foc păgânii etc. etc. etc.

S-ar parea ca a existat o biserica in Bizant chiar mai mare decat Hagia Sophia. Daca imi amintesc bine, se numea "biserica Sfintilor Apostoli". Doar ca, in timp ce Sf Sofia exista si azi, chiar daca e muzeu turcesc, acea biserica de care vorbesc s-a daramat.

In alta ordine de idei, vorbind de asemenea biserici uriase, amintindu-ne de catedralele aurite ale Moscovei si Petrogradului, gandindu-ne la ciclopicul proiect de Catedrala a "Mantuirii Neamului" nu pot sa nu-mi amintesc de alte elemente intalnite in folclorul anticatolic, de tip "catolicii si-au construit catedrale, noi, ortodocsii, bisericute, fiindca pentru noi Dumnezeu e mai apropiat". In ultima vreme au lasat-o un pic mai moale cu asta, pesemne din cauza Mantuirii Neamului.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

din cauza Mantuirii Neamului.

... care e varză!

Scuzați exprimarea ne-academică.

[stefan florin]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Fata de aceste tot mai dese alunecari, care au dus in cele din urma la schisma si la Caderea Constantinopolului

caderea Constantinopolului...sa nu uitam de "ajutorul" fratilor crestini din apus, cu binecuvantarea papei Bonifaciu de Montferrat din "sfanta" cruciada a 4-a. De asta ai uitat amice?

[MihaiG]

În prealabil postat de stefan florin

caderea Constantinopolului...sa nu uitam de "ajutorul" fratilor crestini din apus, cu binecuvantarea papei Bonifaciu de Montferrat din "sfanta" cruciada a 4-a. De asta ai uitat amice?

Dacă îmi arăţi tu mie unde şi-a dat Papa Bonifaciu de Montferrat binecuvântarea pentru atacul împotriva Constantinopolului, promit să vin şi să mă convertesc la ortodoxie în parohia ta.

[stefan florin]

În prealabil postat de MihaiG

Dacă îmi arăţi tu mie unde şi-a dat Papa Bonifaciu de Montferrat binecuvântarea pentru atacul împotriva Constantinopolului, promit să vin şi să mă convertesc la ortodoxie în parohia ta.

Imi cer scuze. Era vorba de papa Inocentiu al 3-lea si nu de Bonifaciu de Moneferrat. Bonifaciu a fost un conte italian conducatorul cruciadei care luase locul lui Theobald, mort in mai 1201