Preafericitul Parinte Daniel

ALTE RANDUIELI SI POVATUIRI

Pentru cei ce au raposat fara lumanare (adica nu li s-a putut aprinde si pune in mana o lumanare cand si-au dat sufletul), in preziua Sfintelor Pasti se da la altar o lumanare mare (numita faclie), adesea impodobita cu o panza alba ori un prosop, pe care preotul o aprinde de la Pasti pana la Inaltare, la ceremoniile din sfantul locas. Unii crestini practica aceasta randuiala in fiecare an, pana la pomenirea de sapte ani.

• Lumanarile folosite la slujbele de inmormantare si de pomenire a mortilor sunt o jertfa si, ca orice ofranda adusa lui Dumnezeu, trebuie sa fie curata. De aceea, crestinii trebuie sa evite procurarea si folosirea lumanarilor din comertul de stat ori de la persoane particulare, intrucat in majoritatea covarsitoare a cazurilor fabricarea lor se face fara a respecta procesul tehnologic conservat de Biserica, folosindu-se deseuri petrolifere si diversi inlocuitori care prin ardere provoaca fum inecacios si toxic. In acelasi timp, multi din cei ce fabrica in clandestinitate lumanarile sunt necredinciosi si lucreaza in conditii de neglijenta si insalubritate. De aceea, amintind si faptul ca fabricarea lumanarilor de cult este monopol bisericesc, credinciosii au indatorirea sa foloseasca numai lumanari de la pangarele parohiale, intrucat sunt produse la atelierele specializate ale Episcopiei, de oameni cu frica lui Dumnezeu si in conditii care le confera calitatea de dar potrivit pentru jertfa.
• Pentru pruncii morti pana la varsta de sapte ani, pentru diaconi si preoti de mir, precum si pentru arhierei si calugari, slujba inmormantarii este diferita.
• Pentru toti decedatii care se inmormanteaza in Saptamana Luminata (intre Sf. Pasti si Duminica Tomii), slujba inmormantarii se face dupa o randuiala speciala.
• Celor care urmeaza a fi incinerati (adica li se ard trupurile in crematoriu) nu li se savarsesc nici slujba inmormantarii si nici slujbele de la soroacele de pomenire a celor morti, randuite de Biserica. (Vezi Hotararea Sf. Sinod din anul 1928, la sfarsitul acestei lucrari).
• Celor care s-au sinucis cu buna stiinta si in integritatea facultatilor mintale nu li se savarseste nici o slujba si sunt ingropati la marginea cimitirului, intr-un loc anume destinat.
• Pentru sinucigasii iesiti din minti se savarseste slujba inmormantarii pe marginea gropii, dupa un ritual redus. Nu se trage clopotul si nu se tin cuvantari. (Vezi hotararea Sf. Sinod nr.506/1949 la sfarsitul acestei lucrari).
• Crucea de la mormant care se "ridica", de regula, dupa pomenirea la 40 de zile ori de la un an de la moarte, inlocuind pe cea de lemn, se sfinteste la cimitir de catre preot, printr-o slujba speciala. Pentru aceasta se vor pregati la mormant un vas cu apa curata, busuioc, lumanari, tamaie, o coliva si putin vin. Unii credinciosi acopera crucea cu o panza alba, inainte de a se stropi de catre preot cu agheasma, panza aceea fiind data apoi de pomana. Obiceiul este profan si se practica la dezvelirea unor monumente, sculpturi ori placi comemorative. Asadar, prezenta panzei nu este absolut necesara.
• Mormintele trebuie ingrijite de rudele decedatului in permanenta (nu numai la anumite zile de pomenire a mortilor). In legatura cu aceasta, sa luam aminte ca unii crestini se silesc a face din morminte adevarate case ori palate luxoase. Se cheltuiesc bani multi pentru marmura, pentru feronerie si grilaje de lux, dar se uita milostenia care trebuie sa fie grija de capatai pentru cei ce gem sub greutatea lespezilor lustruite, sub povara lanturilor nichelate, incorsetati in adevarate cutii de beton si mozaic. De multe ori, langa aceste morminte se aliniaza altele pline de balarii si de negrija noastra. Crestineste este ca si mormintele vecine, chiar daca nu apartin familiei, sa ne preocupe curatindu-le de buruieni, fiindca responsabilii lor directi au uitat de cei morti sau le neglijeaza cu vinovatie.
• Timp de 40 de zile, dupa traditie, arde la piciorul crucii candela si mormantul se tamaiaza (de una din rude ori de la o persoana desemnata in acest scop). Pararea ca rudele apropiate nu au voie sa mearga la mormant sau sa tamaieze groapa pana la pomenirea de 40 de zile este incorecta si trebuie parasita.
• La pomenirea de 7 ani nu se dezgroapa osemintele, dupa cum se practica pe alocuri, ci se face doar slujba parastasului. Odihna celor raposati nu trebuie deranjata cu atat mai mult, cu cat preotul, la inmormantare, a insemnat groapa zicand: "Se pecetluieste mormantul acesta pana la A Doua Venire a Domnului".
• Pentru alte datini, obiceiuri, traditii si practici locale (in masura in care Biserica le accepta) trebuie sa se ia legatura cu preotul de enorie, asa cum am mai spus.
• Suntem datori insa, ca niste buni crestini, sa facem precum ne-a invatat Biserica noastra Ortodoxa, imdepartand obiceiurile si datinile omenesti si indeplinind, pentru folos sufletesc, povatuirile ei.

Sursa:

http://ortodoxism.ro/carte.shtml

[Lucian008]

În prealabil postat de antoniap

ALTE RANDUIELI SI POVATUIRI

Pentru cei ce au raposat fara lumanare (adica nu li s-a putut aprinde si pune in mana o lumanare cand si-au dat sufletul), in preziua Sfintelor Pasti se da la altar o lumanare mare (numita faclie), adesea impodobita cu o panza alba ori un prosop, pe care preotul o aprinde de la Pasti pana la Inaltare, la ceremoniile din sfantul locas. Unii crestini practica aceasta randuiala in fiecare an, pana la pomenirea de sapte ani.

http://ortodoxism.ro/carte.shtml

Din categoria "ALTE RANDUIELI SI POVATUIRI" care nu au legatura cu invatatura Bisericii, ci cu alte practici si superstitii.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Lucian008

Din categoria "ALTE RANDUIELI SI POVATUIRI" care nu au legatura cu invatatura Bisericii, ci cu alte practici si superstitii.

Acuma, nu as incadra practica luamanarilor, mai ales a facliilor pascale, la "superstitii". Sunt practici care tin de pietatea populara care fac parte din tezaurul mostenit si imbogatit de la evrei. Eu tare mult as vrea, cand nu voi mai fi in trup, ca urmasii mei, ori altii pentru care voi fi contat, sa imi aprinda lumanari in binecuvantatul timp pascal.

Pe de alta parte, e perfect adevarat si ca practica lumanarilor nu are nici pe departe importanta Liturghiei si nici macar importanta altor fapte de credinta precum posturi, panacide, pelerinaje, indulgente, pomeni etc si ca, din acest punct de vedere, se poate ajunge la superstitiie si gandire de tip magic cu lumanarile. Asa cum am auzit de practici vrajitoresti facute cu Biblia, inclusiv de unii preoti. Asta nu inseamna ca e de vina Biblia intr_un caz, ori lumanarile in celalalt.

Lumanarile au rostul lor, reprezinta o jertfa.

Dar nu asta-i baiul. E bai ca acest mare regizor nu a prevazut niste detalii de regie pentru propriile servicii funebre. Nu e in firea romanilor care l-au iubit datorita filmelor sale remarcabile sa-i accepte decizia de a fi incinerat si de a-l lipsi astfel de ocrotirea divina in aceste momente.

Romanul este obisnuit sa se roage pentru cei plecati. Asta l-ar fi putut ajuta. Biserica trebuie sa-si pastreze asezamintele cu privire la slujba de inmormantare. Caci in slujba se spune ,,in pamant vei merge'', nu ,,in foc vei merge".

Romanul simte o neliniste atunci cand dintr-un motiv sau altul inmormantarea nu decurge conform traditiei. Doi metri patrati de pamant se gaseau si pentru el.

Daca moartea ne ia pe nepregatite, dupa ce am scris un testament inspirat de cel rau sau dupa ce am spus o vorba la suparare, se poate s-o patim si noi asa sau mai rau. Fereasca Dumnezeu!

[stefan florin]

În prealabil postat de antoniap

Caci in slujba se spune ,,in pamant vei merge'', nu ,,in foc vei merge".

uite ca el a ales sa mearga aici doamna, IN FOC. Cred ca nu a stiut ce a ales

[gabriela8]

În prealabil postat de stefan florin

uite ca el a ales sa mearga aici doamna, IN FOC. Cred ca nu a stiut ce a ales

Cu siguranta nu a stiut ce a ales. Inconstient s-a grabit sa ajunga mai repede... acolo unde ne tot straduim sa nu ajungem. Ce conteaza sa ai lumea la picioare, sa fii iubit si pretuit pentru activitatea depusa daca sufletul n-a fost ingrijit si pregatit pentru intalnirea cu Dumnezeu? Daca omul nu Il primeste pe Dumnezeu in viata sa,Dumnezeu incearca sa ne apropie de El dar nu intra in viata noastra cu forta, pentru ca nu voieste sa faca sila nimanui.