Sfintii Zilei

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

"Pusu-te-a pe tine, Sfinte Vasile, Dumnezeu-Cuvantul, tarie buna Bisericii Sale, cel ce cu tunetul cuvintelor tale amutesti gurile ereticilor; iar noi credinciosii, bucurandu-ne, cantam lui Dumnezeu: Aliluia!"

Despre Sf. Ierarh Vasile cel Mare
de Sf. Nicolae Velimirovici

Sfîntul Vasile s-a născut în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare. Incă nebotezat fiind, Sfîntul Vasile a stat cincisprezece ani la Atena unde a studiat filosofia, retorica, astronomia, şi toate ştiinţele acelui timp. Colegi de studii i-au fost Sf. Grigorie Teologul şi Iulian, împăratul apostat de mai tîrziu. La anii maturităţii a primit Sfîntul Botez în apele Iordanului împreună cu [celebrul] Eubul, fostul său profesor.
A fost Episcop al Cezareei Capadociei timp de aproape zece ani, şi şi-a încheiat viaţa pămîntească la vîrsta de cincizeci de ani. A fost apărător mare al Ortodoxiei, luminător al curăţiei morale, zelot al trării religioase, culme a gîndirii teologice, ziditor şi stîlp al Bisericii lui Dumnezeu. Sfîntul Vasile şi-a mertiat pe deplin titlul de ,Mare", în cîntările sale, Biserica îl numeşte ,dumnezeiasca albină a Bisericii lui Hristos care adună sufletele credincioşilor cu dulceaţa cinstirii de Dumnezeu, iar cu acul dumnezeiescului dor, ca şi cu o armă, răneşte hulele ereticilor."
Se păstrează numeroase scrieri ale acestui Sfînt Părinte al Bisericii, scrieri teologice, apologetice, ascetice, canonice precum şi Sfînta Liturghie care îi poartă numele.
Această Sfînta Liturghie a Sfîntului Vasile cel Mare se slujeşte de zece ori pe an: la Intîi Ianuarie, ziua Sfîntului; în ajunul Naşterii Domnului; în ajunul Botezului Domnului; în toate Duminicile Sfîntului şi Marelui Post, cu excepţia Duminicii Floriilor; în Sfînta şi Marea Zi Joi şi în Sfînta şi Marea Zi Sîmbătă [a Săptămînii Patimilor]. Sf. Vasile cel Mare a adormit cu pace în ziua de l Ianuarie a anului 379 după Hristos, strămutîndu-se în Împărăţia Cerurilor.

Când tu vorbeşti în ascuns cu tine însuţi, cuvintele tale sunt cercetate în cer. De aceea şi răspunsurile îţi vin de acolo.""Păcatul este o rană care, ascunsă de ochiul medicului, devine incurabilă."
"Pe calea binelui mai degrabă oboseşti odihnindu-te, decât ostenindu-te."
"Noi, dacă suntem înţelepţi, să luăm din cărţi numai ceea ce ni se potriveşte nouă şi ceea ce se înrudeşte cu adevărul, iar restul să-l lăsăm”
,,Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute. Nu e nimic mult, când oamenii iubesc puţin, aşa cum nu este puţin, când oamenii iubesc mult."

"Psalmul este linişte a sufletelor, conducător al păcii; potoleşte turburarea şi vâlvătaia gândurilor, înmoaie mânia sufletului şi înfrânează pe cel desfrânat." ]
"Psalmul leagă prietenii, uneşte pe cei de departe, împacă pe cei învrăjbiţi. Cine se mai poate socoti vrăjmaş cu cel cu care a înălţat acelaşi glas spre Dumnezeu ?"
"Cântatul psalmilor aduce, deci, cel mai mare bun : dragostea. Cântatul împreună este ca un lanţ care duce la unire, uneşte poporul în simfonia unui singur cor."
"Psalmul pune pe fugă pe demoni şi aduce pe îngeri într-ajutor ; este armă pentru frica de noapte, odihnă pentru ostenelile zilei"
"Psalmul...este carte elementară de învăţătură pentru cei ce intră în viaţă, creştere pentru cei ce înaintează în vârstă, întărire pentru cei maturi."
“Psalmul este glas al Bisericii; psalmul înveseleşte sărbătorile; psalmul creează tristeţea cea după Dumnezeu; psalmul scoate lacrimă şi din inimă de piatră; psalmul este lucrul îngerilor, vieţuire cerească, parfum duhovnicesc."
,,De aceea numai cei care au răbdat oboseala de dragul pietăţii şi al credinţei, numai lor minciuna n-a putut să le nimicească nădejdile, iar sfârşitul nu le-a întinat strădaniile pentru că, sigură şi statornică,împărăţia cerurilor numai pe ei i-a primit. Drept aceea nu vă lăsaţi tulburaţi de calomnii mincinoase, nici nu vă speriaţi de ameninţările puternicilor zilei! Râsetele şi batjocurile casnicilor voştri să nu vă întristeze cu atât mai puţin osândele aduse de oameni...”
"Un lucru trebuie să avem clar în minţile noastre: că o dată ce suntem făptura bunului Dumnezeu, că o dată ce suntem păziţi de El, Care rânduieşte pentru noi şi pe cele mici şi pe cele mari, urmează că nu putem suferi ceva fără voia lui Dumnezeu şi că nici una dintre suferinţele noastre nu este spre vătămarea noastră sau spre ceva asemănător; şi deci nu trebuie, să ne închipuim pentru noi o situaţie mai bună. " (Omilia s IX-a, Că Dumnezeu nu este autorul relelor)
."Daca am fi alcatuiti numai din suflet, ne-am intelege unii cu altii numai prin gandire; dar, pentru ca sufletul nostru isi zamisleste gandurile in ascuns in trup, ca sub o perdea, este nevoie de cuvinte si de nume ca sa facem cunoscute cele aflate in adancul nostru. Cand gandirea noastra e rostita, atunci este purtata de cuvant ca de o luntre, strabate aerul si trece de la cel ce graieste la cel ce aude. Daca e tacere adanca si liniste, cuvantul poposeste in urechile ascultatorilor ca intr-un port linistit si nebantuit de vanturi: daca insa zgomotul facut de ascultatori sufla impotriva lui ca o furtuna cumplita, atunci cuvantul naufragiaza, risipindu-se in aer. Faceti asadar, prin tacere, liniste cuvintelor mele. Poate ca va vor parea folositoare unele din gandurile aduse de cuvintele mele. "
"Daca iei aminte la tine insuti, nu mai ai nevoie sa descoperi pe Creator in celelalte creaturi; vei contempla in tine insuti, ca intr-un microcosmos" (Omilia a III-a, La cuvintele: "Ia aminte de tine insuti"
,Este o mare binefacere un sfat înţelept şi prezenţa unui om care are bunavoinţă faţă de tine, căci el împlineşte ceea ce lipseşte înţelegerii tale."
" Sa nu-ti pierzi, deci, plata de la Dumnezeu vrand sa fii vazut de oameni. Dumnezeu este marele privitor al faptelor noastre. Sa iubesti slava pe care ti-o da Dumnezeu! El da stralucita rasplata! "
"Aceasta-i inaltimea omului; aceasta-i slava si maretia lui: sa cunoasca ce-i cu adevarat mare, sa se lipeasca strans de Dumnezeu si sa caute slava lui in slava care vine de la Domnul."
"Atunci este lauda desavarsita si completa in Dumnezeu, cand omul nu se lauda nici cu indreptatirea lui proprie, ci cunoaste ca este lipsit de orice indreptatire adevarata si ca indreptatirea lui se savarseste numai prin credinta in Hristos. "
"Nu datorita faptelor tale de dreptate ai cunoscut pe Dumnezeu, ci Dumnezeu te-a cunoscut datorita bunatatii Lui."
"Nu te mandri, dar, niciodata fata de nimeni, nici fata de cel mai mare pacatos! Adeseori smerenia mantuieste pe cel cu multe si mari pacate. Nu socoti niciodata ca tu esti mantuit, iar celalalt pierdut. Niciodata! Daca tu cu gura ta hotarasti ca esti mantuit, vei fi osandit de hotararea lui Dumnezeu. "
(Fragmente preluate din: Sfantul Vasile cel Mare Omilii si cuvantari Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R.)

[cristiboss56]

Dumnezeul dumnezeilor si Domnul domnilor, facatorul cetelor celor de foc si lucratorul puterilor celor fara de trup, mesterul celor ceresti si al celor pamantesti, pe Care nimeni dintre oameni nu L-a vazut, nici poate sa-L vada; de Care se teme si se cutremura toata faptura; Cel ce a aruncat din cer pe capetenia ingerilor, care din trufie si-a incordat grumazul oarecand si s-a lepadat de slujba sa prin neascultare, si pe ingerii cei impreuna cu dansul potrivnici, care s-au facut diavoli, i-a aruncat in intunericul cel adanc al iadului, fa ca blestemul acesta, ce se face in numele Tau cel infricosator, sa fie spre ingrozirea acestui povatuitor al vicleniei si a tuturor taberelor lui, care au cazut impreuna cu el din lumina cea de sus, si pune-l pe fuga; si-i porunceste lui si; diavolilor lui sa se departeze cu totul, ca sa nu faca nici o vatamare acestui suflet pecetluit; ci acesti pecetluiti sa ia taria puterii ca sa calce peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului. Ca se lauda si se cinsteste si de toata suflarea cu frica se slaveste preasfant numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Domnului sa ne rugam.
Te blestem pe tine, incepatorul rautatilor si al hulei, capetenia impotrivirii si urzitorul vicleniei. Te blestem pe tine, cel aruncat din lumina cea de sus si surpat pentru mandrie in intunericul adancului. Te blestem pe tine si pe toata puterea cea cazuta ce a urmat vointa ta. Te blestem pe tine, duh necurat, cu Dumnezeu Savaot si cu toata oastea ingerilor lui Dumnezeu, Adonai, Eloi, Dumnezeul cel atotputernic; iesi si te departeaza de la robul lui Dumnezeu (N). Te blestem pe tine cu Dumnezeu, Care prin cuvant toate le-a zidit si cu Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui cel Unul-Nascut, Care, mai inainte de veci, in chip de negrait si fara patima, S-a nascut dintr-insul; cu Cel ce a facut faptura vazuta si nevazuta si a zidit pe om dupa chipul Sau si, mai inainte, prin legea firii l-a invatat acestea si cu priveghere ingereasca 1-a pazit; cu Cel ce a inecat pacatul cu apa de sus si a desfacut adancurile de sub cer si a pierdut pe uriasii cei necucernici si turnul faradelegilor l-a sfaramat si pamantul Sodomei si al Gomorei cu foc si cu pucioasa l-a ars si spre marturie fumega fum nestins; cu Cel ce marea cu toiagul a despartit si pe popor l-a trecut cu picioarele neudate, iar pe tiranul faraon si oastea cea impotrivitoare lui Dumnezeu, tabara paganatatii, sub valuri de veci a inecat-o. Te blestem cu Cel care, la plinirea vremii, din Fecioara in chip de negrait S-a intrupat si pecetile curatiei intregi le-a pazit; Care a binevoit sa spele prin botez intinaciunea noastra cea veche, cu care noi prin neascultare ne spurcasem. Te blestem pe tine cu Cel ce S-a botezat in Iordan si ne-a dat noua in apa, prin har, chipul nestricaciunii; de Care ingerii si toate puterile ceresti s-au mirat, vazand pe Dumnezeu cel intrupat smerindu-Se, cand Tatal cel fara de inceput a descoperit nasterea cea fara de inceput a Fiului si cand pogorarea Sfantului Duh a marturisit unimea Treimii. Te blestem pe tine cu Cel ce a certat vantul si a linistit viforul marii; Care a izgonit cetele diavolilor; Cel ce prin tina a dat vedere ochilor lipsiti de lumina ai celui orb din nastere si a innoit zidirea cea veche a neamului nostru si celor muti le-a dat grai; Cel ce a curatit ranile leprosilor si pe morti din groapa i-a inviat; Cel ce pana la ingropare cu oamenii a vorbit si iadul prin inviere l-a pradat si toata omenirea a intocmit-o sa nu mai fie cucerita de moarte. Te blestem pe tine cu Dumnezeu atottiitorul, Care a insufletit pe oameni si cu grai de Dumnezeu insuflat dimpreuna cu Apostolii a lucrat si toata lumea a umplut-o de dreapta credinta. Teme-te, fugi, pleaca, departeaza-te, diavole necurate si spurcate, cel de sub pamant, din adanc, inselatorule, cel fara de chip, cel vazut pentru nerusinare, nevazut pentru fatarie, oriunde esti sau unde mergi, de esti insusi Beelzebul, sau de te arati ca cel ce scutura, ca sarpele, sau ca fiara, sau ca aburul, sau ca fumul, ori ca barbat, ori ca femeie, ori ca jiganie, ori ca pasare, sau vorbitor noaptea, sau surd, sau mut, sau care infricosezi cu navalirea, sau sfasii, sau uneltesti rele, in somn greu, sau in boala, sau in neputinta, sau pornesti spre ras, sau aduci lacrimi de dezmierdari; ori esti desfranat, ori rau mirositor, ori poftitor, ori facator de desfatare, ori fermecator, ori indemnator spre dragoste necurata, ori ghicitor in stele, ori sezi in casa, ori esti fara de rusine, ori iubitor de vrajba, ori fara astampar; sau te schimbi cu luna, sau te intorci dupa un oarecare timp, sau vii dimineata, sau la amiaza, sau la miezul noptii, sau in orice vreme, sau la revarsatul zorilor, sau din intamplare te-ai intalnit, sau de cineva esti trimis, sau ai navalit fara de veste; sau esti din mare, sau din rau, sau din pamant, sau din fantana, sau din daramaturi, sau din groapa; sau din balta, sau din trestie, sau din noroaie, sau de pe uscat, sau din necuratie; sau din lunca, sau din padure, sau din copaci, sau din pasare, sau din tunet, sau din acoperamantul baii, sau din scaldatoare de ape, sau din mormant idolesc; sau de unde stim, sau de unde nu stim, cunoscut ori necunoscut, sau din vreun loc nebanuit, pieri si te departeaza, rusineaza-te de chipul cel zidit si infrumusetat de mana lui Dumnezeu. Teme-te de asemanarea lui Dumnezeu celui intrupat si sa nu te ascunzi in robul lui Dumnezeu (N), ca toiag de fier si cuptor de foc si iadul si scrasnirea dintilor te asteapta, ca rasplatire pentru neascultare. Teme-te, taci, fugi, sa nu te intorci, nici sa te ascunzi cu vreo alta viclenie de duhuri necurate, ci du-te in pamant fara de apa, pustiu, nelucrat, unde om nu locuieste, ci este cercetat numai de Dumnezeu, Cel ce leaga pe toti care vatama si uneltesc aupra chipului Sau; Cel ce in lanturi te-a aruncat in intunericul iadului, pentru noaptea si ziua cea lunga, pe tine diavole, ispititorul si aflatorul tuturor rautatilor. Ca mare este frica de Dumnezeu si mare este slava Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Domnului sa ne rugam.
Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul luminilor, Dumnezeul ingerilor celor de sub taria Ta, Dumnezeul arhanghelilor celor de sub stapanirea Ta, Dumnezeul maritelor domnii, Dumnezeul sfintilor, Tatal Domnului nostru Iisus Hristos; Cel ce ai dezlegat sufletele cele legate cu moartea si, prin Unul-Nascut Fiul Tau, ai luminat pe omul cel patruns de intuneric; Cel ce ai slabit durerile noastre si toata greutatea ai usurat-o si toata nalucirea vrajmasului de la noi ai departat-o; si Tu, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu, Care, cu moartea Ta, ne-ai facut pe noi nemuritori si ne-ai marit cu slava Ta; Cel ce, cu invierea Ta, ne-ai daruit noua sa ne ridicam de la oameni la Dumnezeu, si ai purtat pe crucea Ta toata sarcina pacatelor noastre; Cel ce ai luat asupra-Ti sfaramarea noastra si ai tamaduit-o, Doamne; Care ne-ai facut noua cale la ceruri si stricaciunea in nestricaciune ai prefacut-o, auzi-ma pe mine, care cu dragoste si cu frica strig catre Tine, Cel de a Carui frica se topesc muntii impreuna cu taria de sub cer; de a Carui putere duhurile necuvantatoare ale stihiilor se cutremura, pazind hotarele lor; de a Carui porunca focul rasplatirii nu va trece hotarele ce i s-au pus, ci, suspinand, asteapta porunca Ta; de a Carui frica toata faptura se chinuieste oftand cu suspinuri negraite si avand porunca sa astepte vremea sa; de Care toata firea cea potrivnica a fugit si oastea vrajmasului s-a domolit, diavolul a cazut, sarpele s-a calcat si balaurul s-a strivit; prin Care neamurile ce Te-au marturisit s-au luminat si s-au intarit in Tine, Doamne; prin Care viata s-a aratat, nadejdea s-a intemeiat, credinta s-a intarit, Evanghelia s-a propovaduit; prin Care omul cel pamantesc s-a innoit crezand in Tine, ca cine este ca Tine Dumnezeu atotputernic? Pentru aceasta, Te rugam pe Tine, Dumnezeule al parintilor si Doamne al milei, Cel ce esti mai inainte de veci si mai presus de fire, primeste pe acesta care a venit la Tine pentru numele Tau cel sfant si al iubitului Tau Fiu, Iisus Hristos, si al Sfantului si preaputernicului si de viata facatorului Tau Duh; izgoneste din sufletul lui toata neputinta, toata necredinta, tot duhul necurat, scuturator, de sub pamant, din foc, nesuferit, poftitor, iubitor de aur, iubitor de argint, turbat, desfranat, tot diavolul necurat, intunecat, fara chip si fara rusine. Asa, Dumnezeule, departeaza de la robul Tau (N) toata lucrarea diavolului, toata vraja, toata fermecatura, slujirea idoleasca, cautarea in stele, vraja cu mort, vraja cu pasare, patima desfatarii, iubirea trupeasca, iubirea de argint, betia, desfranarea, nerusinarea, mania, iubirea de cearta, neastampararea si tot cugetul viclean. Asa, Doamne, Dumnezeul nostru, insufla intr-insul Duhul Tau cel pasnic, ca, fiind pazit de El, sa faca roade de credinta, de fapte bune, de intelepciune, de curatie, de infranare, de dragoste, de bunatate, de nadejde, de blandete, de indelunga-rabdare, de ingaduinta, de smerenie, de pricepere, caci este rob al Tau, in numele lui Iisus Hristos, crezand in Treimea cea de o fiinta si marturisind-O impreuna cu ingerii, arhanghelii, domniile cele marite si cu toata oastea cereasca. Pazeste impreuna cu dansul si inima noastra, ca puternic esti, Doamne, si Tie slava inaltam, impreuna si Unuia-Nascut Fiului Tau si Preasfantului si Bunului si de viata Facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

[cristiboss56]

Rugăciunea întâi, a Sfântului Vasile cel Mare
Mulţumesc Ţie, Doamne Dumnezeul meu, că nu m-ai lepădat pe mine, păcătosul, ci m-ai învrednicit a fi părtaş al Sfintelor Tale Taine. Mulţumescu-Ţi că pe mine, nevrednicul, a mă împărtăşi cu preacuratele şi cereştile Daruri m-ai învrednicit. Ci, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit şi ai înviat şi ne-ai dăruit aceste înfricoşătoare şi de viaţă făcătoare Taine spre binefacerea şi sfinţirea sufletelor şi a trupurilor noastre, dă să-mi fie şi mie acestea spre tămăduirea sufletului şi a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea ochilor inimii mele, spre împăcarea sufleteştilor mele puteri, spre credinţă neînfruntată, spre dragoste nefăţarnică, spre desăvârşirea înţelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har şi spre dobândirea împărăţiei Tale. Ca întru sfinţenia Ta cu acestea fiind păzit, să pomenesc harul Tău pururea şi să nu mai viez mie, ci Ţie, Stăpânul şi Binefăcătorul nostru. Şi aşa, ieşind dintru aceasta viaţă întru nădejdea vieţii celei veşnice, să ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neîncetat al celor ce Te laudă şi dulceaţa cea fără de sfârşit a celor ce văd frumuseţea cea nespusă a feţei Tale. Că Tu eşti dorirea cea adevărata şi veselia cea nespusă a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.


Rugăciunea a doua, a Sfântului Vasile cel Mare
Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Împăratul veacurilor şi Făcătorul tuturor, mulţumesc Ţie pentru toate bunătăţile câte mi-ai dat mie şi pentru împărtăşirea cu preacuratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine. Deci mă rog Ţie, Bunule şi Iubitorule de oameni, păzeşte-mă sub acoperământul Tău şi sub umbra aripilor Tale, şi-mi dăruieşte ca, până la suflarea cea mai de pe urmă, cu cuget curat şi cu vrednicie să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Că Tu eşti Pâinea vieţii, Izvorul sfinţirii, Dătătorul bunătăţilor şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Serafim de Sarov




Sfântul Serafim hrăneşte un urs în drum spre Sarov (pictură din 1903)



Icoană a Sfântului Serafim Sarovski


Sfântul Serafim Sarovski sau Serafim din Sarov (rusă Серафим Саровский) (n. Prohor Moșnin (rusă Прохор Мошнин) la 19 iulie 1759, d. 2 ianuarie 1833 este unul din cei mai cunoscuți monahi și mistici ai Bisericii Ortodoxe Ruse.
Viața

Sfântul Serafim de Sarov s-a născut in 1759, în orașul Kursk, dintr-o familie de negustori. A început viata monahală în manastirea Sarovului, la vârsta de 19 ani. A fost tuns monah când avea 27 de ani și, curând dupa aceea, hirotonit diacon. La 34 de ani a fost hirotonit preot și a fost numit duhovnic al mănăstirii de maici Diveevo. În același timp, a primit și binnecuvântarea pentru a începe o viata de pustnic în padurea ce inconjoară Sarovul. Trăia într-o cabană mică, dăruindu-se în întregime rugăciunii, postului și citirii Scripturii și a scrierilor Sfinților Părinți. Sfântul Serafim obișnuia să meargă la mănăstire Duminicile pentru a primi Sfânta Împărtăsanie; apoi se intorcea în padure.
În 1825 s-a intors la chilia sa din pădure, unde primea mii de pelerini din întreaga Rusie. Fiindu-i dat darul înainte-vederii, Sfântul Serafim de Sarov, făcătorul de minuni, oferea tuturor mângâiere și povețe. Sfantul Serafim a răposat la 2 ianuarie 1833, îngenuncheat fiind în fața icoanei Născătoarei de Dumnezeu.
Povețe

“Dobândirea Duhului Sfânt este adevăratul scop al vieții creștine, în timp ce rugăciunea, postul, pomenile și alte fapte bune făcute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobândirii Duhului Sfânt.”
“Dobandește harului Duhului Sfant și prin practicarea celorlalte virtuți, de dragul lui Hristos. Fă negoț duhovnicesc cu ele; fă negoț cu acelea care îți aduc profitul cel mai mare. Strânge capital din belșugul harului lui Dumnezeu, adună-l în banca cea veșnică a lui Dumnezeu, care iți va aduce dobânda nematerialnică, nu patru sau șase procente, ci sută la sută pentru o monedă duhovnicească și chiar nesfârșit mai mult decât atat. De pildă, dacă rugăciunea și privegherea iți dau mai mult har de la Dumnezeu, roagă-te și priveghează; dacă postirea iți dă mult din duhul lui Dumnezeu, postește; dacă milostenia iți dă mai mult, fă pomeni. Masurați fiecare virtute facută din dragoste pentru Hristos în acest fel.”

Sursa:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Serafim_de_Sarov

A se vedea si:
http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3

SF.SERAFIM DE SAROV (MANASTIREA DIVEEVO-Rusia) - YouTube

Acatistul Sfantului Serafim de Sarov

[cristiboss56]

Crestin ortodocsii il praznuiesc astazi 10 ianuarie pe Sfantul Cuvios Antipa de la Calapodesti, singurul calugar athonit roman care a fost trecut in randul sfintilor printr-o canonizare spontana, venita indata dupa trecerea sa la cele vesnice.

Sfantul Antipa, pe numele de mirean Alexandru, s-a nascut in anul 1816, in satul Calapodesti, din judetul Bacau, in familia dreptcredinciosilor Gheorghe si Ecaterina Luchian. Tatal sau era diacon, iar mama a ales, peste ani, viata calugareasca, primind numele Elisabeta.

Micul Alexandru ii uimea pe toti inca din anii de pruncie, luand in manute serpi veninosi care, spre mirarea tuturor, nu-i faceau nici un rau. Pe la 20 de ani, manat de gandul calugariei, a incercat sa intre in obstea de la Neamt, dar nu a fost primit. De aici a fost indrumat spre Manastirea Brazi, unde a stat doi ani ca pelerin, dormind in fan, in priveghere si post aspru. Aici a deprins rugaciunea mintii, de la ieroschimonahul Ghedeon, care l-a sfatuit sa mearga la Muntele Athos. A cerut binecuvantarea staretului Dimitrie, care l-a tuns anticipat in calugarie, dandu-i numele Antipa. La Sfantul Munte a fost primit in chilia moldovenilor Nifon si Nectarie, renumiti isihasti ai acelor vremuri, vietuind in rugaciune si ascultare. Acestia l-au indrumat apoi spre Manastirea Esfigmenu, una dintre cele mai vechi manastiri ale Sfantului Munte. Dupa patru ani, cei doi isihasti moldoveni Nifon si Nectarie l-au chemat la o lucrare aleasa. Doreau sa puna bazele schitului romanesc Prodromu, ce se zidea atunci prin grija si osardia lor, insa Cuviosul Antipa i-a rugat sa-l lase mai intai sa mearga in pustie pentru a se linisti. Nu i s-a dat nimic din cele necesare vietii pamantesti, asa ca s-a asezat intr-o chilie pe jumatate distrusa pe care a gasit-o. Aici, intr-un ungher, a aflat o mica icoana a Maicii Domnului afumata. A dus-o la renumitul zugrav Paisie si l-a rugat sa o curete, iar dupa putina vreme i-a fost inapoiata complet noua, zugravul incredintandu-l ca a devenit asa in mod miraculos, dupa o simpla curatare. Era icoana facatoare de minuni care a vindecat multi bolnavi, aflata azi la Manastirea Varlaam, de care Sfantul nu s-a despartit intreaga viata.

Dupa aproape doua decenii de la sosirea la Sfantul Munte Athos, Cuviosul Antipa a acceptat sa intre in obstea ce se infiripa la Prodromu, devenind, la cererea egumenilor, diacon, apoi preot. S-a invoit sa mearga in Moldova pentru a colecta ajutoarele ce se adunau la metocul Bucium de la Iasi, pentru finalizarea Manastirii Prodromu. De aici a plecat spre tinuturile Rusiei, colectand ajutoare. A poposit la Lavra Pecerska, apoi a pornit spre nord, iar anul 1865 l-a gasit la Manastirea Valaam. Vazand buna randuiala de aici a trimis ajutoarele la Sfantul Munte si a ramas la Varlaam vreme de 17 ani, cat a mai trait. Numele si faptele sale minunate s-au raspandit cu repeziciune in nordul Rusiei, iar multimi de credinciosi poposeau la Manastirea Varlaam, pentru a putea vorbi cu parintele Antipa, care avea multe calitati duhovnicesti, avand si darul profetiei si al vederii cu duhul.

Cuviosul Antipa a aflat ca i se apropie trecerea la Domnul atunci cand, in vremea rugaciunii, icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului s-a ridicat cu zgomot in aer si s-a asezat pe piept. In timp ce ucenicul sau ii citea Acatistul Maicii Domnului, Sfantul a trecut la cele vesnice la varsta de 66 de ani, la 10 ianuarie 1882, fiind inmormantat in gropnita Manastirii Varlaam.

Un ucenic de-al sau, ieromonahul Pimen, a scris in 1883 "Viata vrednica de pomenire a ieroschimonahului Antipa", iar in 1906, calugarii rusi de la Manastirea Sfantul Pantelimon sau Rusicon, din Sfantul Munte Athos, care-l cunoscusera, l-au trecut in Minei (Sinaxar), in randurile sfintilor. Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat pe Sfantul Cuvios Antipa de la Calapodesti in anul 1992. IPS Vladimir Cantarean (al Chisinaului), a daruit in 2001 PF Teoctist o icoana cu o particica din moastele Sfantului, (pe care a IPS Vladimir a intentionat sa o daruiasca manastirii infiintate la Calapodesti), insa, din pronie divina, delegatia nu a putut urca dealul spre sfantul asezamant. Icoana a fost data in dar in 2002 de PF Teoctist Manastirii Christiana din Capitala, unde se amenaja asezamantul social. Sfantul le ajuta tuturor celor care se roaga aici cu credinta, fiind vindecator al bolilor care nu si-au gasit leac.

[cristiboss56]

Cuviosul Teodosie cel Mare!



Cuviosul Teodosie cel Mare, Începătorul vieţii de obşte, s-a născut în anul 423, în Mogarion, un sat din Capadocia (Asia Mică) din părinţii Proheresiu şi Evloghia care i-au oferit o educaţie aleasă. Cuviosul Teodosie s-a călugărit, iar în jurul anului 451 a plecat spre Ierusalim unde s-a închinat la locurile sfinte a căror grijă o avea atunci patriarhul Juvenalie (420-458). Mergând la Antiohia, Fericitul Teodosie a dorit să-l vadă pe Cuviosul Simeon, cel ce stătea pe stâlp, şi s-a învrednicit de binecuvântarea lui. O perioadă de timp Cuviosul Teodosie cel Mare a stat aproape de călugărul Longhin, apoi a slujit şi a povăţuit la Biserica de la locul „vechea şedere”, închinată Maicii Domnului, din Ţara Sfântă, adunând în jurul lui mulţi ucenici. În continuare Cuviosul Teodosie cel Mare s-a mutat într-o peşteră fiind aceea în care au poposit cei trei magi în drumul spre Betleem, iar aici s-au strâns şi mai mulţi ucenici în jurul său care îi ascultau sfaturile şi-i urmau viaţa.
Aici, timp de 30 de ani nu a gustat pâine, ci numai ierburi şi fructe de finic. Cuviosul Teodosie cel Mare, datorită numărului mare de fraţi, s-a gândit să întemeieze o mănăstire şi a construit-o unde i-a descoperit lui Domnul. Astfel, s-a înălţat Mănăstirea care este numită până astăzi „Mănăstirea Cuviosului Teodosie cel Mare”, în apropiere de peştera sa. Pentru aceasta i s-a dat numele de „chinoviarhul”, adică începătorul de obşte, nume cu care a fost trecut în rândul sfinţilor. Cu timpul în Mănăstire a zidit patru Biserici: una pentru monahii ce vorbeau greceşte, alta pentru armeni, arabi şi perşi, alta pentru bessi, adică pentru cei din părţile dinspre miazănoapte şi alta pentru cei din alte locuri. Tot aici a mai înălţat trei clădiri, o bolniţă pentru cei bolnavi, un azil pentru bătrâni şi neputincioşi şi alta pentru pustnici. În Mănăstirea lui trăiau în jur de 693 de părinţi şi fraţi, de care avea toată grija. Cuviosul Teodosie s-a mutat la Domnul în anul 529. A fost înmormântat în peştera lui de lângă Betleem.

RUGĂCIUNE CĂTRE CUVIOSUL TEODOSIE CEL MARE



O, Cuvioase Părinte Teodosie, prin tine viaţa de obştea şi-a pus început pe temeliile smereniei şi ale dragostei, iar acum auzi cinstiri de laudă de la toţi monahii ce şi-au aflat mântuirea pe calea arătată cu înţelepciune de tine. Dă-ne şi nouă, celor ce vieţuim în lume, în mijlocul multor necazuri şi tulburări ale vrăjmaşilor nevăzuţi, să punem începutul cel binecuvântat al pocăinţei şi să aflăm răsplătire de la Hristos, Mântuitorul lumii, Cel Ce pe toţi cheamă pe cărările faptelor bune.
Cu înfrânarea ta ai uimit cetele îngerilor, iar cu rugăciunea neîncetată ca şi cu o flacără nestinsă ai ars pe demonii ce căutau să te abată de la nevoinţa mântuitoare. Pe mine, cel învechit în multă răutate, care cu lăcomia cea pământească mi-am stricat casa sufletului, încă fiind eu ţinut în legăturile leneviei, primeşte-mă Părinte, sub acoperământul rugăciunii tale. Dezleagă nerodirea inimii mele, picurându-mi gânduri smerite, ca unul ce neîncetat ţi-ai spălat faţa sufletului în Iordanul cel înţelegător al pocăinţei şi ai văzut strălucind în cămara inimii tale pe Treimea Ce-Şi zideşte lăcaş în inimile cele smerite şi curate de orice dorire pământească. Pe mine, cel ce rău am întinat Sfântul Botez, şi m-am făcut vas plin de toată răutatea şi mormânt ascunzător a toată stricăciunea patimilor, cu grabnica ta solire către Cuvântul mă înnoieşte prin dorirea apei celei curăţitoare a pocăinţei.
Maicii Domnului ai slujit cu evlavie şi smerenie şi nu te-ai lipsit de toată bogăţia duhovnicească. Înaintea Acesteia stând cu credinţă, cere-I să dobândească prin rugăciunea Ei şi pentru mine iertare şi reprimirea în cămara tainică a Mântuitorului Hristos.
Ca unul ce ţi-ai agonsit comoara vieţii celei nestricăcioase prin cugetarea adâncă la ceasul morţii, pe mine, cel ce petrec fără rânduială în marea cea plină de primejdii a acestei vieţi, mă înţelepţeşte ca prin stăruitoare cugetare la sfârşitul pământesc, să îmblânzesc pornirile cele pline de răutate ale patimilor mele.
Rugăciunea ai avut-o însoţitoare pe calea nevoinţelor şi plinind cuvântul Sfântului Simeon Stâlpnicul, ai aflat odihnă în peşteră smerită, unde ai slujit cu smerenie Celui Ascuns de ochii omeneşti. Peştera cea sărăcăcioasă a inimii mele o umple de tămâia rugăciunii tale şi ajută-mă Părinte, a ţese din gânduri curate veşmânt Pruncului Hristos, Celui Ce voieşte a petrece şi în peştera inimii mele, dar pe Care pururea Îl izgonesc cu tulburarea patimilor mele.
Soleşte-mi dumnezeiască iertare pentru alunecările cele neîncetate în păcate şi, la judecată, mie celui ruşinat de munţii fărădelegilor mele, să-mi mijloceşti cu îndrăzneala ta izbăvire din adâncurile iadului.
Ca unul ce eşti ostaş al tuturor mănăstirilor şi schiturilor în care monahii şi monahiile bine slujesc lui Dumnezeu întru vieţuirea de obşte, roagă-te ca toţi să dobândească pacea lui Hristos ca o făclie povăţuitoare prin întunericul acestei lumi pline de înşelăciune. Nu ne uita nici pe noi, cei din mijlocul lumii, ci întinde-ne, ca unor neputincioşi, scara rugăciunii tale, ca să ajungem măcar cu gândul a vedea bunătăţile cele făgăduite aleşilor lui Dumnezeu, cinstindu-te pe tine şi slăvind pe Treimea Cea de o fiinţă. Amin

[tabitha]

Astăzi 17 Ianuarie îl sărbătorim pe Sfântul Antonie cel Mare.

Din pateric, despre avva Antonie:

Sfântul avva Antonie, pe când şedea în pustie, a căzut în mare lehamite (akedia) şi în mare întunecare a gândului (logismos).
Şi i-a spus lui Dumnezeu:
Doamne, vreau să mă mântuiesc, şi nu mă slăbesc gândurile. Ce să fac în suferinţa mea? cum să mă mântui?
Şi ridicându-se puţin către cele din afară a văzut Antonie pe altul ca el, aşezat la lucru, ridicându-se de la lucru să se roage, şi aşezându-se apoi la împletit funie, şi iar ridicându-se la rugăciune. Or acesta era îngerul Domnului, trimis spre îndreptarea şi lămurirea lui Antonie. Şi l-a auzit pe înger spunând: aşa să faci şi te vei mântui.
Iar el, auzind acestea, se bucură şi prinse curaj, şi făcând aşa, se mântui.


L-a întrebat avva Pamvo pe avva Antonie: ce să fac? Iar bătrânul îi spuse: nu te încrede în dreptatea ta, nu te frământa pentru cele trecute; stăpâneşte-ţi limba şi pântecele. (Ceea ce intră şi ceea ce iese.)


Au venit odată bătrâni la avva Antonie de la Sketis, şi avva Iosif cu ei. Şi vrând bătrânul să-i încerce, le puse înainte cuvânt din Scriptură şi începu, de la cel mai mic, să-i întrebe ce voia să spună cuvântul. Şi fiecare răspundea după puterile sale; dar el le răspundea: n-ai ghicit. Şi la urmă îi spuse avvei Iosif: tu ce spui că înseamnă acest cuvânt? – Nu ştiu. Şi le zise avva Antonie: cu adevărat avva Iosif a găsit calea, căci a spus „nu ştiu“.




PS: M-am bucurat mult că s-a scris despre Sf. Antonie și pe alte thread-uri, e ca și cum ar fi prezent aici cu noi. :)