Crăciunul în temniţe-preot Liviu Brânzaş, Raza din catacombă

[cristiboss56]

Cerul şi-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
şi-au pornit cu pluguşorul
îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglindă
şi de giuvaier,
toţi luceferii colindă
- Lerui, Doamne, Ler -

Vântul suflă cu lumină
- Lerui, Doamne, Ler -
în buhai de lună plină
legănat în ger.

Patru heruvimi în haine
albe de oier
răspândesc în lume taine,
- Lerui, Doamne, Ler -

N-au venit cu grâu la poartă,
ci au rupt din ger
stele mari ca să le-mpartă,
- Lerui, Doamne, Ler -

Şi-n Florar de roade grele
- Lerui, Doamne, Ler -
Va fi câmpul cer de stele
Tolănit sub cer...

Singur tu aştepţi în tindă,
suflete stingher,
nesosita lor colindă,
-Lerui, Doamne, Ler -

Nici un înger nu mai vine
fâlfâind mister,
cu o stea şi pentru tine,
-Lerui, Doamne, Ler -
(Radu Gyr, Colind ceresc)

[cristiboss56]

A pornit ca şi-alte dăţi,
Prin troiene de nămeţi,
Ieri aşa, cam pe la toacă,
Cu mustăţi de promoroacă,
A pornit hoinar la drum,
Şi-i deja pe-aproape-acum,
A pornit, copiii spun,
De departe, Moş Crăciun.
Moş Crăciun cu barba albă,
Vino-n noaptea asta dalbă,
Treci cortina cea de fier
Şi vino cu Lerui-Ler.
Vino şi la casa noastră
Şi ne bate la fereastră,
Vin batrâne-n fapt de seară,
Şi la cei fără de Ţară.
Moşule cu zâmbet drag,
Vino şi la mine-n prag.
Şi te rog să nu-mi aduci
Nici stafide şi nici nuci.
Roşcove şi jucării,
Să le ţii pentru copii.
Mie, Moş Crăciun, îţi cer
Să-mi aduci un colţ de cer,
Din îndepărtata Ţară,
Ferecată-n grele fiară.
Moş Crăciun te rog mai adă,
Doar un bulgăr de zăpadă.
Bulgăraş de albă nea,
Să-l lipesc pe faţa mea,
Obrajii să-l încălzească,
Lacrimile să-l topească.
Moş Crăciun, Moş Crăciun,
Aş mai vrea ceva să-ţi spun.
Înainte de-a veni,
Treci la mândra într-o zi.
Şi din părul ei bălai,
O şuviţă tu să-i tai.
Şi să mi-o aduci apoi,
Când ai să ajungi la noi.
Moş Crăciun şi, de-ai putea,
Încă aş mai vrea ceva.
Şi te rog, te rog în şoapte,
Cel puţin pentru o noapte,
Pentru noaptea de Crăciun,
Moşule cu zâmbet bun,
Ca-n poveşti, pe-un nor de pară,
Adă-ne întreaga Ţară.
(N. S. Govora, Crăciun 1951)

[cristiboss56]

Din slava Ta cerească Te coboară,
Spre Bethleemul sufletului meu
Şi-n staulul smereniei, Fecioară,
Intrând, să naşti pe Unul Dumnezeu.
Să-L înfăşori în cântece de slavă,
Ca-n scutece subţiri de bumbăcel;
Şi ca-ntr-o iesle plină de otavă,
În pacea Duhului să-L culci pe El.
Pleca-vor magii, soli din altă zare,
Călăuziţi de focul alb de stea,
S-aducă nou prinos de închinare,
La staulul smereniei, Doamna mea.
Ci eu voi pune-n mâna lor batrână
Tot aurul cuvântului isteţ;
Voi făuri din versul meu, Stăpână,
În jarul gândului comori de preţ.
Căldura rugăciunilor de seară
Va-nfierbânta cădelniţele reci;
Tămâia magilor va arde iară,
Cu fum de proslăvire până-n veci.
Şi ca să fie plină dăruirea,
Voi presăra în visteria lor,
Cu boabele de smirnă grea, iubirea,
Cea fără de prihană şi cu dor.
Ştiu că nu-s vrednică, Fecioară,
Să-ţi fiu în noapte acoperământ;
Ci-n mila Ta din ceruri Te coboară,
Să naşti în duhul meu pe Unul Sfânt.
(Zorica Laţcu, Întrupare)

[cristiboss56]

In ţara lui Lerui-Ler Nu e zbor, nici drum de fier
Numai lamură de gând
Numai suflet tremurând
Şi vâslaş un înger.
În ţara de peste veac
Nesfârşire fără leac
Vămile văzduhului
Săbiile duhului
Pururea de straje.
Sus pe sparte frunţi de zei
Şovăielnici paşii mei
Picuri deântrebări momâi
Să rămână sub călcâi
Şi genuni de zare.
În ţara lui Lerui-Ler
Năzuiesc un colţ de cer.
De-oi găsi, de n-oi găsi,
Nimenea nu poate şti,
Singur Lerui-Ler.
(Nichifor Crainic, În ţara de peste veac)

[iana]

http://www.trilulilu.ro/muzica-diver...ci-craciunul-1