Umilitatea Nasterii Domnului

[lore86]

În prealabil postat de cristiboss56

Loredana , cand mai vi la Bucuresti sa treci si pe la Institutul Oncologic Bucuresti , sa de duci sa-i vizitezi pe micutii de acolo !

ce legatura are ce am scris eu cu vizita mea la un spital de copii?

[cristiboss56]

În prealabil postat de lore86

ce legatura are ce am scris eu cu vizita mea la un spital de copii?

Este o invitatie !
Te-ai suparat ?

[stefan florin]

În prealabil postat de cristiboss56

Te-ai sifonat ?

expresia NU a fost una diplomatica

[cristiboss56]

În prealabil postat de stefan florin

expresia NU a fost una diplomatica

Corect ! Modific raspunsul dat cu o expresie mai diplomatica .
Multumesc pentru atentionare !

[cristiboss56]

În prealabil postat de stefan florin

expresia

Cu expresia am rezolvat , poate ne spui parea ta referitoare la subiectul dezbatut in ultima parte a threadului .

[lore86]

În prealabil postat de cristiboss56

Este o invitatie !
Te-ai suparat ?

Domnule Cristian, imi vin in minte cuvintele Mantuitotului:"din prisosul inimii graieste gura." Asadar consider ca tot ce rostim, scriem sunt izvorate din strafundurile noastre. Si de multe ori ma ingrozesc de ce zace in adancuri.
De suparat, nu m-am suparat. Dar m-am intristat. Si ma doare vazand ca multi din apropiati trec prin momente de tensiune maxima si se comporta nevrotic. Imi dau seama ca timpurile se apropie. Si oamenii sunt tot mai vulnerabili. Si nu sunt suparata pe ei, ci trista ca suntem cu totii asa slabi si cadem asa usor.
Iar cand citesc de sfintii inchisorilor, ma cuprinde rusinea...
Domnul sa ne ajute, sa mergem chiar daca taras. dar sa nu deviem...

[cristiboss56]

În prealabil postat de lore86

Domnule Cristian, imi vin in minte cuvintele Mantuitotului:"din prisosul inimii graieste gura." Asadar consider ca tot ce rostim, scriem sunt izvorate din strafundurile noastre. Si de multe ori ma ingrozesc de ce zace in adancuri.
De suparat, nu m-am suparat. Dar m-am intristat. Si ma doare vazand ca multi din apropiati trec prin momente de tensiune maxima si se comporta nevrotic. Imi dau seama ca timpurile se apropie. Si oamenii sunt tot mai vulnerabili. Si nu sunt suparata pe ei, ci trista ca suntem cu totii asa slabi si cadem asa usor.
Iar cand citesc de sfintii inchisorilor, ma cuprinde rusinea...
Domnul sa ne ajute, sa mergem chiar daca taras. dar sa nu deviem...

Ia aminte la tine cu amanuntime si sileste-te sa te deprinzi cu tacerea ca sa-ti dea Dumnezeu puterea sa lupti si sa te deprinzi cu ea. De ti se iveste trebuinta sa graiesti, sa faci intai proba in tine insuti ca este o trebuinta binecuvantata si voita de Dumnezeu, ca mai degraba decat sa taci; deschide gura cu frica de Dumnezeu si cu cutremur avand fata in jos, cuvantul cinstitor si supus. Astfel, de te intalnesti cu cineva, sa vorbesti putin, din motive de iubire si sa taci repede, iar de esti intrebat despre ceva, asculta apoi spune cat e nevoie si nu grai nimic mai mult. (Foarte mult recomanda avva Isaia tacerea deoarece aceasta inseamna reflexie la tainele lui Dumnezeu si la taina propriei persoane. Persoana umana se comunica si prin vorbire, dar si prin tacere. Prin amandoua traieste si face sa fie traita lumina si taina ei. Ajunge sa o vad reflectand ca sa-mi dau seama nu numai de taina ei, ci si in lumina ei si a lui Dumnezeu. Cine vorbeste tot timpul neintrerupind vorbirea de reflexie, cade intr-o vorbarie superficiala facand niste conexiuni intamplatoare - care gand ii vine primul, acela il spune. In tacere se arata simtirea prezentei lui Dumnezeu ca lumina si taina inepuizabila. Unde nu e Dumnezeu nu e nici taina, nici lumina inepuizabila. Se are impresia ca totul se poate intelege, ca totul se poate margini la mintea proprie.) (Filocalia XII)

[cristiboss56]

La o usa cu pacate
(cum sunt toate...)
A batut încetisor
mâna cea cu sfânt izvor.
A batut cu bunatate.
Însa omul cu zavor
era prins de Asmodeu
Într-un somn adânc si greu.

Si-a batut din nou la usa
bratul dragostei divine.
-Cine bate? Cine bate?
-Eu sunt, Leul care vine;
astazi Mielul blând si mut,
dat la moarte pentru tine.
-Pentru mine? Cum se poate?
Dar ce crima am facut?
Eu nu mint, nu fac trafic,
casa nimanui nu stric,
nu ma-mbat, nu trag tutun,
nu ma cert, nu ma razbun...
Eu sunt omul cel mai bun.
La biserica ma duc...
si la Pasti si al Craciun...
Biblia ...am rasfoit-o...
hat, pe când eram un tânc...
Si zicând acestea, gazda
adormi si mai adânc.

Si-a batut în alta parte
Calatorul milenar
coborât de pe Calvar.
-Este cineva la usa?
zice-o voce cu tepusa.
-Eu, Cuvântul ce da Har.
-Cum? Aici? La mine-n casa?
Eu sunt foarte ocupat.
Treburile nu ma lasa.
nici macar sa stau la masa.
Ma iertati, dar nu descui.
Cine are timp de sfaturi,
treaba lui!

Si-a batut Iisus la usa
unui om la fel de rau.
-Cine-i?
Salvatorul tau.
-Salvator?! Eu n-am nevoie!
Daca-n cer, în tot înaltul,
la Iehova sau la Joe.
E un Rai mai sus de stele,
nu ma duc purtat de altul,
ci cu aripile mele!

Si-a batut Iisus la alta usa
mâna marelui proscris.
Usa s-a ...întredeschis.
-Cine-i si cu ce dorinta?
-Sunt de Tatal Meu trimis
ca sa va aduc salvare
prin credinta,
cum profetii au prezis.
-Da, credinta nu e rea...
Dar, de-i vorba de cainta,
eu nu las credinta mea!
Datina cea batrâneasca!
Pastele cu miel, cu pasca,
anul nou cu baclava,
peste la Buna Vestire.
Uite, asta-i mântuire!
Sa ma las ca ratacitii
de atatea vechi traditii,
de petreceri bunaoara,
de minciuna... necesara...
de o gluma... de-o tigara
si... de tot ce se iveste?...
Sa se lase cine-o vrea!
Îl priveste.
Eu nu las credinta mea!

Si, din nou, Acel ce-imbie
a batut la alt camin.
-O, Stapânul meu divin,
ce înalta bucurie!
Ai venit din Empireu
ca sa vizitezi în treacat
pe-un nevrednic cum sunt eu.
Uite, Îti sarut sandala
ca Maria din Magdala,
dupa cum Ti se cuvine.
Si-acum...du-Te si imparte
Vestea buna mai departe.
Si...mai vino pe la mine...

Si Iisus S-a dus sa bata,

cu acelasi dor in piept,
la o usa departata.
-Domnul meu, de când Te-astept!
Vino, caci Ti-am pregatit

o odaie-nmiresmata,
cea mai buna încapere,
cu fotolii si laicere,
ca sa stam mai mult, mai mult...
Tu sa-mi tâlcuiesti mistere,
eu sa stau sa Te ascult.
intra dar, Lumina vie,
fagure de mângâiere!
Însa...n-atinti prin casa
ochii Tai din alte sfere,
caci...e-atâta murdarie
prin unghere...

Iar la urma Calatorul a batut la un pridvor.
Prin paienjenisuri sumbre si prin fum ametitor,
Se stârni un joc de umbre
si se auzi un geamat:
"Ajutor! Ajutor!"
Si deodata
se cutremura pridvorul
de o lupta-nversunata.
Ca naluci în vai desarte,
umbrele loveau de moarte.
Zanganira geamuri sparte.
Apoi usa a fost data
la o parte.

-Doamne, hotii ma sugruma.
Uite-ma cum ma legara.
Casa mea...era un templu,
un Eden, odinioara.
Dar prietenii cu masca
au stiut sa ma-mbrânceasca
în orgie si inviciu-
si din templul meu facura
o taverna si-un ospiciu.
Vino, Doamne, da-i afara!

Si Isus, luând în mâna
bici de funii si curele,
iata-L...face-un pas cu ele.
sare usa din tâtâna.
Cade lantul pe podele.
Fug ca serpii prin tarâna
toti prietenii de rele.
Fuge pofta si minciuna,
furtisagul si betia,
îmbuibarea si trufia;
fug...fug pe totdeauna.
-Doamne, sunt salvat! Sunt liber!
Casa mea a Ta e toata!
Nu mai pleci de-aici Isuse,
niciodata!
Intra ca Stapân pe veci.
schimba totul cum Îti place,
fa ce vrei, dar nu mai pleci!...

Fericit si plin de pace,
Domnul iute Isi sumete
mânecile Lui de in.
zboara sticlele de vin,
vestejitele buchete,
scrumiere si brichete,
toata spuma de venin.

Da. A fost învins dusmanul!
Se înalta-n soare schele...
Cu luciri de baionete,
bate, bate târnacopul
în perete.

Lumea plina de mirare,
trecatori, prieteni, rude,
toti se-ntreaba: Ce-o fi oare?
Iar Zidarul le raspunde:

"deocamdata, demolare!"
C. Ioanid

[lore86]

frumos cuvant...
Poate ca fara sa vreti, mi-ati confirmat o banuiala veche.
Domnul sa ne aiba in paza!