Vreau sa plec de acasa...

Ca să nu depinzi de părinți, nu e de ajuns să fii major, ci să-ți asiguri independența materială, deci să lucrezi, sau unul din voi să facă asta.
Iar dacă tot ai abordat topicul la secțiunea „morala creștină”, trebuie să știi că Biserica binecuvintează nunta, nu „relațiile”. Cine vrea să fie cu Hristos se căsătorește, și așa pleacă din casa părintească.
Iar când mirii se unesc în Biserică, ei trebuie să iasă de acolo și cu o nouă perspectivă asupra căsătoriei și familiei, căreia trebuie să-i dea un rost, evitând s-o trăiască doar pentru ei, egoist.
Consecința firească a unirii mirilor este nașterea copiilor. Iar aceștia trebuie, bineînțeles, și crescuți, hrăniți, educați. Nu e de ajuns să fim pregătiți trupește pentru căsătorie. Trebuie să creștem, totodată, și în responsabilitate. Să nu devenim maturi la trup și copii la minte sau suflet.

[inamuresan19]

El o sa lucreze momentan si eu daca imi gasesc ceva. Asteptam ca sa fiu sprijinita, indrumata, nu sa mi se spuna lucruri urate sau sa fiu criticata, iar asta nu e prima data in ultii 5 ani cand se intampla acest lucru. Ne-am gandit si la casatorie... dar nu m-as simti bine sa fac o nunta si sa nu ii am alaturi pe parintii mei. Sa facem starea civila si o indrumare de la preot sa putem sta impreuna macar, poate cu timpul o sa se linisteasca apele si o sa facem asa cum trebuie cununia religioasa. Logodna, nu e cununia religioasa de dupa starea civila? Sau le incurc?

Nu vreau să te critic. Să te îndrum, da, și să te sprijin, dacă pot, însă doar în cele bune, pentru că n-ai nevoie de altceva.
Căsătoria civilă nu are legătură cu Biserica. E doar un contract.
Logodna nu este obligatorie, însă se poate face, în Biserică.
Ceea ce contează cu adevărat este cununia în Biserică, unde mirii se unesc atât între ei, cât și cu Hristos, care le dăruiește harul Său.
Cine alege să trăiască fără Biserică trăiește fără Dumnezeu. Nu este o mustrare, este doar adevărul, pe care îți este de folos să-l cunoști.
Poate vei primi și alte sfaturi. Eu te-aș sfătui să nu te grăbești să-ți trăiești relația înainte de a te pocăi, spovedi și căsători.
Și să nu crezi că ești singura care are nevoie de pocăință. Cu toții avem.

[glykys]

Draga Ina,

E tare frumos sa iubesti, dar e si periculos sa te avanti asa, in viata, fara nicio baza, la aceasta varsta. Ce ii poti oferi tu lui si el ce iti poate oferi tie, in afara de niste visuri si de niste vorbe? E tare greu in viata, e foarte greu sa iti gasesti un loc de munca in ziua de azi, si cand ai facultate si experienta. Nu iti jertfi parintii, stabilitatea ta emotionala si statutul tau pentru niste promisiuni fara fundament. Ai vorbit tu cu parintii lui, ca sa vezi ce parere au despre aceasta decizie a voastra? Ti-au spus ei ca iti vor plati facultatea si ca va vor intretine? Crezi tu ca parintii lui vor fi mai buni fata de tine, o straina, chiar si adusa in casa de fiul lor, decat propriii parinti? Nu face nimeni acte de caritate, ai vazut si tu ca si propriii parinti cartesc, daramite oameni straini! Fii cuminte si asculta de parinti. Sunt totusi parintii tai, tin la tine si au datoria sa te creasca si sa te fereasca de pericole. Daca vrei sa scapi de sub tutela lor, fa-o invatand o meserie si asigurandu-ti traiul.


Pana acum ai stat sub aripa parintilor tai si e si normal sa vrei sa iti iei zborul. Dar nu asa, prada unor promisiuni. Ci cu cinste, cu capul sus, cand vei putea tu insati sa fii responsabila fata de viata ta, cand vei putea sa te intretii singura! Iar asta se face in timp si cu truda. Uite, eu am auzit acum cateva zile un cuvant care nu mi-a placut, si de la o femeie intelectuala: "Noi, femeile, suntem niste intretinute. Mai intai de parinti, apoi de sotii nostri." Asa vrei si tu, sa treci de sub intretinerea parintilor in intretinerea viitorilor socrilor si a iubitului tau? Asta ti se pare libertate?!

Nu face un pas gresit care s-ar putea sa fie ireversibil! Tanarul acela, daca intr-adevar te iubeste, ar trebui sa astepte, in primul rand, sa fie in stare sa intretina o familie, si apoi, ca parintii tai sa fie de acord.
Nu lua nicio decizie pripita!

[AlinB]

Totusi, n-ai spus pentru ce anume parintii tai sunt impotriva?
Ce argumente au?
Nu le cunosti sau consideri ca e mai bine sa nu le spui?

Daca esti asa sigura de relatia asta, nu crezi ca ai putea avea rabdare sa termini facultatea?

El n-ar putea avea rabdare pana termina facultatea si o termini si tu?

E bine ca te gandesti si sa primesti binecuvantarea parintilor tai pentru casatorie, poate chiar in timpul asta de care ziceam mai sus, isi vor schimba parerea.

Daca vei pleca de acasa pur si simplu, poate se vor inversuna si mai mult impotriva lui, considerand ca el este de vina.

Iar daca dintr-un motiv sau altul casatoria asta va fi un esec vor spune: "vezi, ti-am spus noi, de ce n-ai putut sa asculti?".

[inamuresan19]

În prealabil postat de AlinB

Totusi, n-ai spus pentru ce anume parintii tai sunt impotriva?
Ce argumente au?
Nu le cunosti sau consideri ca e mai bine sa nu le spui?

Daca esti asa sigura de relatia asta, nu crezi ca ai putea avea rabdare sa termini facultatea?

El n-ar putea avea rabdare pana termina facultatea si o termini si tu?

E bine ca te gandesti si sa primesti binecuvantarea parintilor tai pentru casatorie, poate chiar in timpul asta de care ziceam mai sus, isi vor schimba parerea.

Daca vei pleca de acasa pur si simplu, poate se vor inversuna si mai mult impotriva lui, considerand ca el este de vina.

Iar daca dintr-un motiv sau altul casatoria asta va fi un esec vor spune: "vezi, ti-am spus noi, de ce n-ai putut sa asculti?".

Singrul argument pe care l-au adus e ca nu e din oras cu mine. Ei vor ca eu sa raman in orasul acesta si sa nu tind sa merg intr-un oras mai mare unde as putea avea mai mult oportunitati. Prietenul meu acum termina facultatea si mai are master-ul. Eu dupa liceu pot sa lucrez deoarece asa e liceu pe care il fac, pedagogie, specialitatea educator/ invatator. Nu e vorba de asta, vreau sa ma axez pe medicina. Mereu am mers pe ideea ca daca nu ineleg din prima, nu o sa o faca nicioadata. Ii intelegeam daca era un baiat rau, dar asa... nu inteleg. Parintii lui sunt intelegatori si inteleg situatia, nepoata lor a trecut prin asta din cauza mamei ei, adica sora "soacrei" mele. Am cerut doar intelegere, inainte sa iau decizia asta sau sa ma gandesc la plecare, tot asa voiam sa fac... sa imi incep facultatea aici, o termin, dar dupa sa aspir la un oras mai mare, unde sa imi pot indeplini visele si sa ajung unde vreau. Vreau doar sprijinul lor, vreau decat sa vada ce fel de persoana e si sa ii dea o sansa, dar ce pot face cand ei nici nu vor sa ma asculte? Acum cateva luni mergea la preoti sa ma desparta de el... si chiar nu am inteles de ce face asta...

[AlinB]

În prealabil postat de inamuresan19

Singrul argument pe care l-au adus e ca nu e din oras cu mine. Ei vor ca eu sa raman in orasul acesta si sa nu tind sa merg intr-un oras mai mare unde as putea avea mai mult oportunitati. Prietenul meu acum termina facultatea si mai are master-ul. Eu dupa liceu pot sa lucrez deoarece asa e liceu pe care il fac, pedagogie, specialitatea educator/ invatator. Nu e vorba de asta, vreau sa ma axez pe medicina. Mereu am mers pe ideea ca daca nu ineleg din prima, nu o sa o faca nicioadata. Ii intelegeam daca era un baiat rau, dar asa... nu inteleg. Parintii lui sunt intelegatori si inteleg situatia, nepoata lor a trecut prin asta din cauza mamei ei, adica sora "soacrei" mele. Am cerut doar intelegere, inainte sa iau decizia asta sau sa ma gandesc la plecare, tot asa voiam sa fac... sa imi incep facultatea aici, o termin, dar dupa sa aspir la un oras mai mare, unde sa imi pot indeplini visele si sa ajung unde vreau. Vreau doar sprijinul lor, vreau decat sa vada ce fel de persoana e si sa ii dea o sansa, dar ce pot face cand ei nici nu vor sa ma asculte? Acum cateva luni mergea la preoti sa ma desparta de el... si chiar nu am inteles de ce face asta...

Stii, cand doua ambitii impise la extrem se ciocnesc frontal, ambele parti au de pierdut.

Stiu ca tu crezi ca il cunosti pe el - poate da, poate nu - relatiile la distanta pot fi inselatoare.
DAR, ei nu-l cunosc cum il cunosti tu, se poate sa nu aiba incredere in el sau in evaluare ta.
Si mai pot fi alte N motive de partea lor, mai mult sau mai putin drepte - ai putea sa le afli intr-o discutie directa despre asta, daca tu crezi ca se merita sau conteaza.
Dar eu cred ca nu e atat de important, oricum n-ai sa poti sa le demonstrezi ca gresesc 100%.

Problema tocmai asta este, ca tu tii musai sa le impui sa accepte aceasta relatie, si vezi limpede ca nu se poate.

Ei, cand astea doua ambitii se ciocnesc, nu poate sa iasa nimic bun de aici.

Dupa cum vezi, tu vrei sa pleci pur si simplu si sa-ti risti viitorul - o investitie pentru care nu exista garantii ba chiar as putea spune vine cu o doza substantiala de risc.
Mai mult nu pot sa-ti spun, pentru ca este f. dificil sa explici cuiva la 19 ani cat de surprizantoare poate fi viata sau/si natura umana si nu neaparat in sensul placut, cum suntem poate obisnuiti din filme.

De ce nu procedezi cu intelepciune, renunti sa le mai impui acceptarea acestei relatii si o duci in secret, incercand totusi sa termini o facultate in orasul in care esti?

Peste cateva luni, maxim un an, daca nu ai sa mai aduci in discutie aceasta chestiune, vor uita, nu te vor mai stresa cu asta.

In cativa ani, vei vedea si tu daca aceasta relatie corespunde asteptarilor tale.
Si o data facultatea terminata, vei avea mult mai multe oportunitati, inclusiv sa pleci in ce oras vrei tu si chiar sa te poti intretine acolo.

Asa ar fi cel mai bine pentru toata lumea, ai reusi sa-ti pastrezi si relatia si o armonie cat de cat in familie, nici nu trebuie sa risti o perioada decisiva din viitorul tau.

[Demetrius]

În prealabil postat de inamuresan19

El o sa lucreze momentan si eu daca imi gasesc ceva. Asteptam ca sa fiu sprijinita, indrumata, nu sa mi se spuna lucruri urate sau sa fiu criticata, iar asta nu e prima data in ultii 5 ani cand se intampla acest lucru. Ne-am gandit si la casatorie... dar nu m-as simti bine sa fac o nunta si sa nu ii am alaturi pe parintii mei. Sa facem starea civila si o indrumare de la preot sa putem sta impreuna macar, poate cu timpul o sa se linisteasca apele si o sa facem asa cum trebuie cununia religioasa. Logodna, nu e cununia religioasa de dupa starea civila? Sau le incurc?

Doamne ajuta!

Ma bucur ca ai intrat pe acest forum fiindca acum esti putin dezorientata, iti urez bun venit(!) si-ti doresc sa gasesti sprijinul moral de care esti "insetata".

Departe de mine gandul sa te critic, sa spun lucruri urate sau sa rad de sentimentele tale pe care iti multumesc ca le-ai spus aici deschis; te rog sa fii sigura ca vreau sa te indrum nu dupa traseul meu, ci mai drept decat am facut-o eu insumi.

Casatoria(civila) nu exista in fata lui Dumnezeu si nu-ti recomand sa stati impreuna fara cununia religioasa facuta (asa cum iti doresti si tu) in plenul celor 2 familii.

Parintii tai sunt convins ca nu-ti doresc raul, insa tu esti mai pornita acum spre acel baiat si nu iei seama la rabdarea pe care ar fi bine sa o ai in folos triplu: sa se calmeze si ei, si tu si el(sunt sigur ca te "stimuleaza"); prin asta vei si verifica sentimentele implicate de toti(chiar si din partea ta).
Nu-ti este de nici un folos sa te grabesti cu nimic. Ai rabdare! Zilele nu intra in sac. Si maine va fi o zi.
34. Nu purtati deci grija zilei de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. I-ajunge zilei rautatea ei!(MT 6:34)

Calmeaza patima din tine si ocoleste-o!
Vei avea tot timpul in viata sa-ti faci viata dupa cum vei crede, dar acum ai rabdare.
Domnul fie cu tine!

[Hartford]

Ina draga pina aici ai primit sfaturi de nota 10,ma bucur din inima mea ca avem aici pe forum oameni intelepti. Eu zic sa iei aminte la ce se scrie aici au mare dreptate nu au intrat zilele in sac si tu nu ai terminat nici liceul si te gindesti deja la maritat. Nu te grabi odata maritata asa o sa fii toata viata bucura-te de anii astia.
Dumnezeu sa-ti lumineze gindurile.Nu ignora si sfaturile parintilor care au avut si inca au grija ta.

[inamuresan19]

În prealabil postat de Demetrius

Doamne ajuta!

Ma bucur ca ai intrat pe acest forum fiindca acum esti putin dezorientata, iti urez bun venit(!) si-ti doresc sa gasesti sprijinul moral de care esti "insetata".

Departe de mine gandul sa te critic, sa spun lucruri urate sau sa rad de sentimentele tale pe care iti multumesc ca le-ai spus aici deschis; te rog sa fii sigura ca vreau sa te indrum nu dupa traseul meu, ci mai drept decat am facut-o eu insumi.

Casatoria(civila) nu exista in fata lui Dumnezeu si nu-ti recomand sa stati impreuna fara cununia religioasa facuta (asa cum iti doresti si tu) in plenul celor 2 familii.

Parintii tai sunt convins ca nu-ti doresc raul, insa tu esti mai pornita acum spre acel baiat si nu iei seama la rabdarea pe care ar fi bine sa o ai in folos triplu: sa se calmeze si ei, si tu si el(sunt sigur ca te "stimuleaza"); prin asta vei si verifica sentimentele implicate de toti(chiar si din partea ta).
Nu-ti este de nici un folos sa te grabesti cu nimic. Ai rabdare! Zilele nu intra in sac. Si maine va fi o zi.
34. Nu purtati deci grija zilei de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. I-ajunge zilei rautatea ei!(MT 6:34)

Calmeaza patima din tine si ocoleste-o!
Vei avea tot timpul in viata sa-ti faci viata dupa cum vei crede, dar acum ai rabdare.
Domnul fie cu tine!

Sunt total de acord in tot ceea ce spui. Imi asa rau ca parintii mei merg pe o mentalitate batraneasca. Lor li se pare ceva rau faptul ca 2 persoane nu sunt din acelasi oras sau zona si se iubesc, si nu vor sa asculte, sa inteleaga asta... prefera sa sufar, desi le-am spus de atatea ori...

Mama a discutat cu el, i se parut un baiat la locul lui, a fost de acord sa ne dea o sansa la relatie si eram chiar incantati. Ceva zile mai tarziu am plecat la bunica mea, mama mamei mele si pur si simplu au inceput cu lucrul asta amandoua... am ramas uimita si profund dezamagita sa vad ca tot ce i-a spus lui si mie atunci, era doar o chestie de moment, sa scape... o totala prefacatorie. Ce era sa inteleg din tot lucrul acesta? Iar faptul ca ma jigneste de 1 an incoace fara vreun motiv... care ar fi motivul? Ca iubesc pe cineva? Putine persoane au sansa de a iubi si a fi iubite, asta e parerea mea, e ceva de la Dumnezeu care iti da sansa sa iubesti si sa fi iubita, sa simti ca esti fericit oricat de proasta ar fi acea zi. Din punctul meud e vedere faptul ca iubesti si este iubita iti da putere, iti da putere sa treci peste toate necazurile, sa rezolvi orice lucru... dar ceea ce vreau eu cel mai mult, e imposibil.